Friday, May 11, 2018

Astenia de primãvarã?

...vine o vreme când te îndoiești de tot. De tot ce ți-ai dorit, de tot ce ai crezut că poți să faci, de ceea ce ești, de ceea ce mai poți și stii să faci. O vreme când îți pui la îndoială mintea, firea, trupul, puterea, sau lipsa de putere, ceea ce vrei și ceea ce nu vrei de la viață.

...o vreme când până și casa parcă te strânge, te sufocă, nu ești mulțumită nici înăuntru, nici afară... nu te atrage să faci ceva nici în casă, nici în afara casei. Când nu mai ai bucurii, când nu mai vrei să faci nimic, când ai impresia că orașul e un imens hău, o groapă de gunoi prăfuită, cu mizerie la vedere, cu vreme sucită, cu oamenii care își lasă și ei la vedere mizeria.

...o vreme când vrei și nu mai vrei, când te simți respins, dar nu faci nimic să fii aproape de cineva.

...când frustrarea devine al doilea tău nume, când nu te mai regăsești, când nu te mai simți bine în corpul și în mintea ta.

...o vreme când ești măgulită de încrederea acordată, dar te simți depășită de responsabilități (vai de mirajul funcției) și plictisită de rutină.

...o vreme când vrei să te rogi, simți că doar asta ar mai ajuta, dar nu mai vezi sensul.



Deși ne aflăm încă în prima parte a anului, simt că anul 2018 a adus foarte multe provocări și poate și greutăți, încercări. Acestea sunt din sfera financiară, dar și din sfera sufletească și emoțională. Am trăit momente de bine, de pace, de încredere și bucurie, cum nu mai trăisem de ani de zile, dar și niște situații pe care am încercat să le tot ascund sub preș până au sărit la mine să fac ceva cu ele, acum, ori niciodată.

Simt că totul stă în mâinile mele. Deciziile pe care le iau sau le voi lua, modul în care voi gândi și modul în care mă voi raporta la relația mea cu Dumnezeu, care până acum a fost destul de...formală.


  • Trebuie să regăsesc fărâma de autentic, pentru că mi-am dat seama că lucrurile care îmi fac plăcere pe moment, pe mine nu mă satură și nu mă mulțumesc pe termen lung. Adică ajung iar într-un punct mort.
  • Trebuie să găsesc în mine acel ceva pe care să mă pot baza în orice moment. Nu în prieteni, nu în familie, nu în dorința mea de o relație (nota bene, dorință, nici nu vorbim de o persoană reală încă). Deși e tare greu să te reclădești în permanență, să fii singura voce care spune ”hai că va fi bine”, sau care să-ți aducă un alt punct de vedere...
  • Trebuie să învăț și să-mi clădesc niște repere pentru ceea ce ar însemna viitorul și bătrânețea mea, care, momentan, se creionează în perspectiva de eu pe cont propriu. Începe să mă îngrozească ideea de bătrânețe în mizerie, în sărăcie, în boală, în singurătate cronică. Dar realizez că aici se ajunge din propria-ți vină. Când ai trăit în distanțare și mofturi față de toată lumea, când nu ai lucrat în direcția ca oamenii să aibă drag de tine, să tânjească după tine (cum mi-a fost dat sa cunosc și așa bătrâni după care copii și nepoții tânjesc de dor), deznodământul e de la sine înțeles.
  • Trebuie să fac acel pas spre ”metanoia”, schimbarea modului de a gândi, simți și a fi. Procesul este foarte greu, însă mă sperie perspectiva de a trăi încă 30, sau 60 de ani...așa!
Cam atât...

Irina

8 comments:

  1. ...te-ai gândit să adopţi un copil? ^_^

    ReplyDelete
  2. Draga mea, mie imi suna a pui de depresie. Cred ca totusi o bucata de terapie ar ajuta. Duhovnicul are si el rolul lui, dar e posibil sa nu mearga tintit pe solutii. Te imbratisez! Mai mult nu stiu cum sa te sfatuiesc
    ..

    ReplyDelete
  3. Am urmarit conferintele doctorului Calin Marginean care spunea la un moment dat , ca o solutie foarte buna contra depresiei ar fi exercitiul fizic , mai ales in aer liber zic eu .Macar un mers vioi in parc sau padure , bicicleta , fiecare ce-i place , ajuta psihicului foarte mult . Sanatate !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, asa e. Ieri am fost in parc si m-am simtit foarte bine, insa trebuie sa fac mari eforturi sa ies, dupa munca nu-mi vine decat sa ma duc glont acasa si sa stau acolo pana a doua zi dimineata cand trebuie sa plec iar la serviciu. Multumesc de sfat, Gina!

      Delete
  4. Primavara suntem multi loviti de asta. Unii ii zic astenie, la mine am vazut ca se leaga de carentele de miscare dar si de vit D acumulate din iarna. De cand imi "ofer" o vacanta iarna intr-un loc cu soare, viata imi este mult mai buna!!
    In rest, solutiile sunt simple si merita incercate imediat cum sunt disponobile: o runda de ierburi verzi (si ce se poate crud), iesit afara, chiar dormit afara la soare!. De aia scriu pe blog articolele cu alimentatie de sezon ...
    Eu mai am mare noroc ca am o gradina mica mica, si ca micro gradinar cum da primavara e musai sa merg sa dau la sapa - nici nu stiu cum sa exprim starea de bine (hobby, soare, lumina, miscare, ce mai - am de toate).

    ReplyDelete

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, apreciez mult şi Îţi mulţumesc ♥ : ♥ pentru sănătate; ♥ pentru ziua de ieri, e mai important să dai decât să iei. Și mai îm...