Zile în imagini şi cuvinte

Pe week-end am scris rândurile acestea, ca apoi să le trec înapoi pe schiţă, ca apoi să realizez că trebuie să-mi asum ceea ce am scris şi să le republic. În definitiv, tot ceea ce scriu, face parte din mine, chiar dacă onestitatea doare, pentru că onestiatea, în majoritatea cazurilor, este unilaterală. Mai ales când pe o bucăţică din virtual tu îţi aşterni la picioarele tuturor sufletul.

Îmi este limpede că aşa-s durerile facerii, prefacerii, fiinţării, naşterii spre altceva decât eşti în momentul de faţă. Trăiesc tot mai des senzaţia de "nu mai pot, dar parcă mai pot, totuşi, un pic". Asta mă face să ajung să trăiesc o nouă zi.

Aşa că viaţa merge pe mai departe, cu greutăţi, cu frecuşuri la job, cu decizii pe care trebuie să ţi le asumi, cu înţelegeri tot mai profunde dar şi cu mici bucurii. Şi ce e viaţa, până la urmă, dacă nu suma bucuriilor din neantul de gri şi lipsă de sens?

Care-s bucuriile?
  • o zi de joi, 31.05, în care m-am dat bolnavă la job, dar acasă am stat şi am lucrat, rezolvând poate ce nu am rezolvat într-o lună, în materie de job şi personale
  • o zi de 1 iunie tihnită, cu atelier cu copiii şi apoi o masă cu ai mei, care mi-a adus multă bucurie şi plăcere
  • un cappucino delicios pe malul mării şi semnele prieteniei pe 2 iunie
  • o mică luptă cu năravul meu de a ma opune, care mi-a adus o după-amiază minunată cu nişte oameni care mă bucură prin existenţa lor pe 3 iunie, încheiate cu cele mai faine paste realizate în 2 timpi şi 3 mişcări
  • aleatoriu apoi din cele două zile de job: o ploaie furtunoasă, cu tunete şi fulgere, puterea de a lucra la un proiect, deşi mi-a fost teamă iniţial, cafea multă, dar bună, dude dintr-un copac de pe stradă cu picuri de ploaie încă pe ele, un telefon din capătul celălalt al ţării, taman de la Iaşi, taman de la Ancuţa, care a făcut rost de telefonul meu într-un mod dibaci, sunându-mă pe cel de la job, aşezarea molcomă, până la urmă, a ceea ce îţi părea chiar imposibil şi firicielele mici şi timide de PACE, din gânduri şi porniri
  • un parfum fain de la Oriflame - Athena, care te duce cu gândul la zilele de vară
  • primele trei imagini sunt din alte zile de tihnă: cea mai bună pizza, cel mai bombă desert, dar şi cel mai delicios, zile pe malul mării, de şters gânduri şi resetat stări









Pe curând,

Irina

Comments

  1. Irina, scrii f bine, f profund..nu te-ai gandit sa scrii o carte?
    Ai enumerat asa multe binecuvantari in postarea de azi. Ma ingrijorase cea de zilele trecute...

    ReplyDelete
  2. Ce desert fabulos. Din Turcia e. Vreau si eu. Eu m-am oprit la clasicul ayran cand am fost.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Larisa, e din Constanta desertul, e un local care chiar asa se numeste Choco Kebap si intr-o caltita iti pun toate nebuniile (finetti, sirop, bezele, bombonele, fulgi de ciocolata etc.). La turci nici eu nu am gustat prea multe dulciuri, aveau prajituri ca la noi, ceva placinte si baclavalele, care erau intr-adevar gustoase. Te pup!

      Delete
  3. Bun choco kebab. Cam multe calorii, dar odată pe luna merge. Sa ai o zi minunata!

    ReplyDelete
    Replies
    1. O data pe an am zis eu... mai e o bomba din asta in Mamaia, ceva cu kurtos kolac si tot asa umplut cu detoate...iar in zona veche mai e Bubble Waffle, asemanator...:)) Multumesc la fel!

      Delete
  4. faine peisaje si interesanta mancare la Constanta! nu te plictisesti deloc! :P

    ReplyDelete
  5. Hai ca-i buna starea asta! Te imbratisez! :*

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Dieta ketogenică - 2 (meniu şi păreri)

Viata mai simpla - Sapun lichid facut in casa