Monday, April 6, 2020

Acum...30.03-05.04.2020

Un mini-jurnal al săptămânii 30.03-05.04.2020




Experimentez...
...o distorsionare a timpului. Zilele au devenit aceleași, nu mai există week-end sau zilele de luni-vineri... Tentația e mare și să pierzi efectiv timpul, fără să faci ceva.

Ma uit la/ascult...
...m-am tot uitat pe Netflix și Youtube.

Mă bucur să...
...fiu sănătoasă.

Fac...
...varză scăzută la slow-cooker. Mi-am luat și eu unul mititel. A fost la ofertă la Oriflame cu 64 de lei.

Scriu...
...aici pe blog.

Ce am făcut pentru a economisi săptămâna aceasta?

Ca și săptămâna anterioară, economisirea s-a făcut involuntar. N-am mai ieșit din casă, n-am mai cheltuit.

Ce am făcut pentru sănătatea mea fizică și psihică săptămâna aceasta?

Am continuat cu mișcarea, dorm suficient noaptea, sunt în grafic.

Ce am făcut pentru visurile/pasiunile mele săptămâna aceasta?

Cu atâta timp la dispoziție, am reînceput să pictez...

Ce am făcut pentru sufletul meu și pentru relația cu Dumnezeu în săptămâna aceasta?

La fel ca săptămâna trecută, continui să-mi analizez sufletul și să mențin vie legătura cu Dumnezeu.


Pot...
...să rămân optimistă.

Planific...
...zilele...am făcut un mic program pentru fiecare zi.

Visez...
...să mănânc o pizza cu detoate după post...

Beau...
...apă, ceai, cafea.

Mă simt...
...bine.

Mă gândesc...
...că trece timpul și că abia aștept să treacă visul acesta urât în care ne aflăm!

Cărţi pe noptieră...
... sunt tot cu ”Atomic Habits” de James Clear în stand-by. Am încercat să citesc ”Deținutul profet” de Ioan Ianolide, dar nu m-a prins... Mai am câteva titluri la rând, să văd ce mă prinde în lectură...

Gătesc...
...am reușit, din mila lui Dumnezeu, să țin post în continuare. Mai sunt fix 2 săptămâni și ajungem la Sfintele Paști... Pentru săptămâna ce vine 06-12.04 am în plan următorul meniu:

Mic dejun: musli cu lapte de soia/pastă de usturoi și ghimbir pe pâine de casă/măsline/gem pe pâine de casă/cafea
Prânz: varză scăzută/salată orientală
Cină: ceva din cele de mai sus, dacă mi-e foame tare, dacă nu un shake cu pudră proteică, lapte de soia și fructe de pădure congelate/fructe/compot

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut? Ce planuri aveți pentru săptămâna aceasta?

Vă doresc tuturor o săptămână productivă și liniștită! SĂNĂTATE TUTUROR! ❤️

Thursday, April 2, 2020

Fragmente din cartea ”Vinovăția - cea închipuită și cea adevărată” - Marina Suldina

Profit de aceste zile libere pentru a nota aici pe blog, pe colțișorul meu de lume virtuală, câteva fragmente din cărțile citite până în prezent. Împart acum cu voi câteva fragmente din cartea ”Vinovăția - cea închipuită și cea adevărate” a psihologului ortodox Marina Suldina, fragmente cu care am rezonat și pe care le-am găsit de mare folos pentru mine, pentru viața mea. Nădăjduiesc că, poate, vor mai folosi și altora, deci le dau drumul în ”lume”, prin acest colț de...lume. Cartea poate fi găsită și în librăriile virtuale, dar și în cele fizice, la un preț rezonabil.


”Ea (anxietatea) ajută la analizarea situației în care ai ajuns, precum și la utilizarea tuturor forțelor lăuntrice și posibilităților de care dispunem pentru a aborda problema și a o rezolva într-un mod cât mai eficace. Pasivitatea și autoamăgirea în căutarea confortului sufletesc ne vor duce din nou, în mod inevitabil, la sentimentul anxietății. Acceptarea (recunoaștere, înțelegerea) anxietății și alegerea unei poziții de viață active, autentice, ne dau rapid putere și încredere și creează senzația generală că suntem plini de energie.

Mulți oameni sunt înclinați să aleagă pasivitatea și confortul, dar dacă se decid să <<se apuce>> de viață în mod activ, adeseori ei simt un influx de energie, de interes și de încântare.

Autoamăgirea ne epuizează, întrucât a imita viața este ceva mult mai complicat decât a trăi cinstit.

...toți suntem păcătoși prin însăși firea noastră căzută; izbăvirea de patimi foarte rar are loc rapid și aproape niciodată fără dureri - însă motivele pentru care mulți credincioși aduc la spovedanie una și aceeași listă constau nu doar în asta. Problema este că mulți dintre noi nu simt nicidecum o vinovăție autentică, ci una nevrotică. Se întâmplă ca nu conștiința și simțul răspunderii să ne mâne la spovedanie, ci anxietatea și frica.

Cel ce se spovedește poate să spună că îl mustră conștiința chiar atunci când conștiința nu este implicată cu nimic. Se prea poate să-l chinuie anxietatea că nu e acceptat de Dumnezeu, de preot sau chiar de sine însuși, și el așteaptă de la spovedanie nu schimbare de sine, ci eliminarea acestei anxietăți, redobândirea încrederii că este iarăși necesar și iubit.

A devenit om nou, fiindcă a fost acceptat de compasiunea și dragostea altor oameni.

Dar cum se poate depăși un asemenea sentiment de vinovăție? În căutarea unui răspuns, ne întoarcem la problema încrederii - în cazul dat, a încrederii în Dumnezeu, în viață, în destin. Totuși, acest pas e foarte dificil până și pentru omul credincios. Câteodată e foarte greu să rostești simplele cuvinte: <<Fie voia Ta>>, să te învoiești că <<totul e spre bine>>, că Pronia dumnezeiască are întotdeauna sens, că Domnul știe mai bine decât noi ce trebuie și va aranja totul așa cum trebuie. Aceasta este, probabil, una dintre capacitățile cel mai greu de dobândit în viață. Ea este imposibil de însușit o dată pentru totdeauna, dar poate fi reînsușită în fiecare etapă a vieții, și ea va ușura mai bine decât orice anxietatea, făcând inutile toate mijloacele de apărare psihologică - așadar, izbăvindu-l pe om de chinurile vinovăției nevrotice.

...îl vom cita pe Tillich:<<...omul este dator să dea răspuns la întrebarea ce a făcut din sine însuși. Cel care-i pune această întrebare este judecătorul lui: acest judecător este el însuși, care îi stă împotrivă.>> Omul este chemat <<să facă din sine ceea ce este chemat să devină>>, să-și împlinească menirea, să ia asupra sa și să-și poarte responsabilitatea, care poate fi numită și cruce dată lui de Dumnezeu, este chemat să-și trăiască viața cu sens.

...avem nevoie să dăm lumii acel foc care arde în noi, avem nevoie să ne realizăm calitățile sufletești, priceperile, talentele - și această necesitate interioară este una dintre cele mai fundamentale în viața omului.

Atunci când mă închid în fața chemării, când o resping, sunt vinovat și față de mine însumi (căci îmi răpesc posibilitatea de a trăi în toată deplinătatea), și față de lume, care are nevoie de mine.

A-ți găsi menirea, a înțelege cum să trăiești și <<încotro să trăiești>>, ținând cont totodată de inevitabilele limitări ale vieții, e una dintre cele mai importante sarcini ale noastre. Ea poate - și trebuie - să fie rezolvată la orice vârstă, cu atât mai mult cu cât pe măsură ce trece timpul omul se schimbă în mod inevitabil. Și vinovăția poate să ajute, arătându-ne încotro nu trebuie, în mod sigur, mers.

Chemarea-menire poate fi foarte variată. Pentru unii, principalul sunt cercetările științifice. Alții iubesc cel mai mult lucratul pământului. Alții - creșterea copiilor. Alții păstrează și răspândesc moștenirea pictorilor. Alții meșteresc mobilă.

Dacă omul lucrează ceva simțind din tot sufletul că face ceea ce i se potrivește, chiar dacă aceasta nu presupune cine știe ce câștig, tocmai asta este chemarea lui.

Câteodată este nevoie să ne ajungă cuțitul la os ca să terminăm, în sfârșit, cu frământările și să ne apucăm de treabă. Paul Tillich numea acest proces <<transformare a anxietății în frică>>. El considera că fricii îi poți face față, pentru că frica are de-a face cu un obiect concret, pe când cu anxietatea e foarte greu, fiindcă obiectul ei este slab definit. Tocmai anxietatea ne separă de realitate. În mod paradoxal, o zguduire îl poate apăra pe om, îi poate da sentimentul că are pe ce se sprijini, îl poate obliga să nu se mai concentreze asupra propriei persoane și să nu mai depindă de părerea celor din jur.

Mulți oameni, împotmolindu-se într-o continuă vinovăție maladivă și evitând anxietățile legate de acestea, descoperă subit, cu puțin înaintea morții, că toată viața n-au făcut altceva decât să sufere - or, s-au născut pentru fericire, ca <<pasărea pentru zbor>>. Iar fericirea stă în cei de lângă noi, în cei cărora le putem dărui dragostea și compasiunea noastră. Cât de des <<sărim viața>> fără a vedea cât este ea de minunată și felurită, ce dar uimitor ne-a făcut Domnul, și numai spre sfârșit începem să înțelegem că am lăsat să treacă pe lângă noi această bucurie! Deci, să ne grăbim să ne schimbăm, chemând în ajutor pe Domnul, pe prieteni, pe apropiați și...vinovăția autentică.”

Să vă/ne fie spre folos și spre punere în practică!

Zile senine, bune și sănătatea să ne înconjoare!

Monday, March 30, 2020

Acum...23-29.03.2020

Un mini-jurnal al săptămânii 23-29.03.2020



Experimentez...
...statul la izolare. Am respectat indicațiile de sus și nu am ieșit aproape deloc din casă. Cu excepția zilei de vineri, când m-am dus până la Poștă și am intrat și în Mega să cumpăr 2-3 mărunțișuri. Mâncare mai am, am zis că mai fac piața doar când rămân fără nimic (am avut legume, fructe, paste, orez, linte, cutii cu fasole și năut, fasole uscată, fructe uscate, semințe și nuci uscate, compot...Nu m-am aprovizionat special pentru perioada care a urmat, ci am făcut cumpărăturile de obicei, iar o parte din alimente le aveam deja în casă).

Ma uit la/ascult...
...m-am tot uitat pe Netflix și Youtube.

Mă bucur să...
...fiu sănătoasă.

Fac...
...curat în casă. Am inaintat foarte încet... Am urmat planul de aici în continuare și în linii mari am terminat.

Scriu...
...aici pe blog.

Ce am făcut pentru a economisi săptămâna aceasta?

Economisirea s-a făcut involuntar. N-am mai ieșit din casă, n-am mai cheltuit. Iar de tentații precum cărți, haine, cosmetice etc.nu se pune problema, pentru că nu am ce face cu ele...

Ce am făcut pentru sănătatea mea fizică și psihică săptămâna aceasta?

M-am înscris la un curs de fitness online. Cinci zile pe săptămână, timp de o oră, fac mișcare alături de un grup de alte fete și de instructoare, pe Zoom. E foarte tare și nu credeam să-mi găsesc motivația până la urmă, dar iaca și ceva bun de pe urma izolării. M-a motivat mai mult perspectiva de a NU cădea în depresie de la atâta stat în casă...

Ce am făcut pentru visurile/pasiunile mele săptămâna aceasta?

-

Ce am făcut pentru sufletul meu și pentru relația cu Dumnezeu în săptămâna aceasta?

Tot ca urmare a izolării și a fricii care m-a cuprins și pe mine, m-am gândit mai mult la viața mea, la finalul vieții mele, la starea în care se afla sufletul meu. Plus avalanșa de gânduri care vine când stau degeaba m-a pus iar în gardă, așa că am făcut după puteri un mic program de rugăciune. Acum, când s-o putea, aștept să-mi ușurez și conștiința și sufletul printr-o spovedanie la părintele duhovnic.


Pot...
...să rămân optimistă.

Planific...
...grădinița de care scriam în urmă cu ceva timp prinde contur. Trandafirul și arbustul văd că s-au umplut de frunze, semincioarele plantate au răsărit toate... Florile de cameră pe care le-am pus în dormitor văd că au și ele trai bun, le-au crescut frunzulițe noi...Știu că undeva, cândva, într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat îmi voi face ”damblaua” cu o grădină...fie ea doar de flori sau și cu fructe/legume.
...în rest nu planific mare lucru. Iau fiecare zi așa cum e și nu fac planuri mai departe de ziua de mâine. Mi-e frică și mie, ca și vouă și mi-e foarte dor de ai mei, de serviciu... Dar na, stau în casă, stau cuminte și-mi pun nădejdea în Dumnezeu.

Visez...
...să treacă odată nebunia asta cu corona virus...

Beau...
...apă, ceai, cafea. Tot mai puțină cafea și tot mai slabă. Mi-am făcut zilnic cam 500 ml de ceai din diverse plante (aveam un amestec de urzică, conuri de hamei, coada șoricelului, tei, cimbrișor, coriandru, semințe de mărar) cu 2 felii de lămâie și două linguri zdravene de miere.

Mă simt...
...bine.

Mă gândesc...
...cât de mult mă consumă psihic și emoțional serviciul. Compar cum mâncam cât eram la muncă și cum întregul meu organism poftea și urla după dulce și mâncare...cum rupeam frigiderul când veneam acasă...și cât de puțin mănânc de când sunt la liniște! Pofta de dulce a fost foarte mică și ea și am domolit-o cu miere... Cafea nu am mai putut bea decât tot mai slabă și tot mai puțină, eu care aveam normă de 2-3 cafele strong pe zi... Mă întreb, se merită atâta consum? Dar ce să fac... Ce e ușor pe lumea asta? Aici m-a pus Dumnezeu acum, aici rămân până o considera El că e vremea de altceva!

Cărţi pe noptieră...
... ”Atomic Habits” de James Clear şi am terminat "Constelaţia semnelor vitale" de Anthony Mara. Drăguță cartea, cam alambicat subiectul...dar a mers. Am încercat să citesc ”Sindromul <<cesăfac>>” de pr.Savatie Baștovoi, dar nu m-a prins... Mai am câteva titluri la rând, să văd ce mă prinde în lectură...

Gătesc...
...am reușit, din mila lui Dumnezeu, să țin post în continuare. Mai sunt fix 3 săptămâni și ajungem la Sfintele Paști... Pentru săptămâna ce vine 30.03-05.04:

Mic dejun: musli cu lapte de soia/pastă de usturoi și ghimbir pe pâine de casă/măsline/plăcintă de mere
Prânz: ciorbă de cartofi/varză scăzută/paste cu sos de ciuperci
Cină: ceva din cele de mai sus, dacă mi-e foame tare, dacă nu un shake cu pudră proteică, lapte de soia și fructe de pădure congelate.

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut? Ce planuri aveți pentru săptămâna aceasta?

Vă doresc tuturor o săptămână productivă și liniștită! SĂNĂTATE TUTUROR! ❤️

Saturday, March 28, 2020

Fragmente din ”Ușa interzisă” - Gabriel Liiceanu

Frunzărind zilele trecute câteva titluri pe care le am în casă, am găsit în acest volum câteva semne puse de mine. Am citit această carte parcă într-o altă viață, acum aproape 10 ani. Văd că însemnările mele, asupra anumitor paragrafe și idei, arată că nu s-au schimbat prea mult căutările mele.





”Cum aș fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi ajunge să vorbesc cu adevărat despre noi toți? Gândul acesta simplu că trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul, că în ograda omenirii nu poți intra decât pe portița pe care este scrijelit numele tău, că trebuie să te îngrijești mai întâi pe tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești <<ca pe tine>> - îmi rămăsese străin.”

...

”...avem cu toții nevoie de o traumă care să ne așeze pe drumul nostru, care să ne scoată din rutină și să ne focalizeze către acel punct final al existenței datorită căruia fiecare segment al traiectoriei noastre ajunge să semene cu coarda bine întinsă a unui arc.”

”Secretul oricărei reușite: continuitatea. A persevera în direcția bine aleasă.”

”<<Principiul jurnalului>> este unul al spovedaniei (ajung la mine mărturisindu-mă) combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citește mărturisirea (te ajut să ajungi la tine prin mine). Mă ofer mie, dar de fapt mă ofer ție. Rezultatul este un eu lărgit în care <<eu>> și <<tu>>, străini până atunci, ne apropiem atât de mult încât ne tămăduim împreună: eu mă împac cu mine ajungând la tine, tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine și te împaci cu tine. Dintr-un jurnal afli că oamenii comuniază fără să știe, că în adâncul lor ei sunt identici sau asemănători.”


Ușa mea interzisă :), tablou realizat de mine în urmă cu câțiva ani

Sper să le găsiți și voi de folos.

Cu drag,

Irina

Sunday, March 22, 2020

În vremuri de coronavirus, câteva gânduri și îndemnuri...

Cum am tot zis pe aici, trăiesc și trăim perioade la care nu m-aș fi gândit, sau pe care le-am văzut doar în filme. Acum suntem în plină epidemie de coronavirus, sau cel puțin așa ne spun materialele cu care tot luam contact la TV sau pe internet. Ba este chiar stare de urgență! Majoritatea dintre noi  ne-am făcut ceva mici stocuri de alimente, ne spălăm pe mâini obsesiv și ascultăm indicația de a sta în casă. Cel puțin o parte din cunoscuții mei cu care am ținut legătură în ultima vreme așa fac.

Lucrând în învățământ am și eu liber de la muncă. Cum locuiesc încă singură, asta înseamnă și mult timp de gândire și de ruminat la gânduri, neavând pe cineva de care să mă mai ciocnesc prin casă sau cu care să schimb o vorbă, deci să-mi mut atenția de pe ce debitează mintea mea. Cu toate astea am o stare de...relaxare și optimism. De ce? Păi...o să vă explic imediat de ce. 

Fiind un om care se luptă cu anxietatea, deci cu stări de frică, încă din copilărie, perioade în care m-am luptat cu monștrii imaginari și m-am panicat din motive practic inexistente, pur imaginare, perioada asta de epidemie cu coronavirus seamănă foarte mult cu numeroase perioade din viața mea în care mă temeam, mai puțin sau mai mult, de ceva ce nu era palpabil... 

Am trăit frica în toate registrele ei... de la simplă îngrijorare, la tulburare de panică. Tema comună în toate astea era frica de a greși și frica de moarte. Deci stau și mă gândesc acum, ce ne sperie atât de tare în aceasta epidemie de coronavirus? În afară de lipsa alimentelor, de interdicția de a ieși din casă? Ne e frică 1.să nu murim noi și 2.să nu moară cineva drag, apropiat.

Din experiența mea cu frica am realizat că în primul și în primul rând trebuie să ne punem în ordine dpdv sufletesc, să privim cu seninătate perspectiva morții. Acest lucru este teribil de greu, dar ajutorul de la Dumnezeu, harul, cum îi spunem noi în Biserica ortodoxă, te întărește, ridică povara fricii de pe umerii tăi. De locul în care ajungem după moarte nu suntem niciodată siguri, oricât de virtuoși ne-am chinui noi să fim. Din ce am lecturat și eu până acum și din puțina mea înțelegere și comunicare cu preoții bisericii, am înțeles că mântuirea, deci un loc în Rai, deci ajungerea într-un loc bun și după moarte, stă fix la mila lui Dumnezeu.

Deci, în primul și primul rând ce ar trebui făcut? Un sfat pe care îl adresez în special pentru mine, care-s pe o pantă descendentă dpdv sufletesc: du-te și cazi la pace cu Dumnezeu! Liniștește-ți angoasele prin spovedanie. Știu că inclusiv bisericile sunt sau vor fi închise în această perioadă, dar cred că se va găsi o portiță spre a te mărturisi la duhovnic, sau la preotul din parohia ta, acum sau peste o vreme. Apoi, cu binecuvântarea preotului și cu încredințarea că Dumnezeu e mare, face minuni și totul e sfințit, ascultă de indicațiile ulterioare ale duhovnicului sau preotului la care te-ai mărturisit.

Apoi, să ne protejăm fizic și mental prin lucrurile sfințite și binecuvântate ale Bisericii și tainelor ei: aghiasma și anafura, apa și pâinea sfințită de către preot și care au mari virtuți tămăduitoare, uleiul sfințit de la maslu, cu care ne ungem pe frunte, mâini sau în locurile bolnave, mirul care se găsește la sticluțe, candela să ardă în permanență, să aprindem o bobiță de tămâie spre a purifica aerul și a ne ridica gândul la lucruri mai înalte decât existența aceasta a noastră temporară pe pământ și...rugăciunea permanentă, din cărți, sau cu cuvintele noastre...

Dacă ar fi să mai dau un sfat, sau mai multe, le-aș da tot ca pentru mine, astfel:
  • mai puțin pe Facebook, la TV și în toate spațiile care îți pot insufla frica, mai multă rugăciune, recunoștință pentru ce avem ACUM,
  • nu te axa pe ce nu ai, sau nu vei avea în viitor. Ce ai acum, pe puncte... apoi mulțumește pentru ele!
  • un oarece program de urmat, ca să nu ajung să stau în pijamale din trezire în culcare și doar pe Netflix ș Youtube,
  • mese fixe, ideal mâncare de post, că tot e postul Paștilor. Te simți mai ușor, mai relaxat, petreci mai puțin timp în bucătărie, îți întărești imunitatea, îți cureți corpul de inflamațiile produse de lactate și făinoase (cel puțin în cazul meu),
  • ai timp de cei dragi. Acum că nu mai sunt la muncă, gândul îmi stă doar la C., la familia mea (tata, mama vitregă și cei doi frați ai mei), la bunica mea bătrână și la unchiul care are grijă de ea și la verii mei și familia lor, mai ales la cei doi nepoței de câteva luni. Parcă dintr-o dată înțelegi până unde se întind brațele iubirii tale, iar ale mele până (doar) acolo sunt. Ah, să nu uit, sper să mai fie bine vreo 3-4 oameni, care reprezintă sprijinul meu în viața aceasta, unul din ei fiind duhovnicul meu,
  • un program de mișcare și de stat la aer curat, eu am terasa unde mai pot ieși și m-aș duce și până pe malul mării, singură...
  • pus la punct toate cotloanele casei (mie îmi dă o stare de bine să știu ce am în casă și să nu am spații cu lucruri uitate de ani de zile. Fac mereu o paralelă între casă - locuința fizică și casa inimii - locul celor spirituale din noi... Murdăria și dezordinea din una se reflectă și în cealaltă, dar asta e o părere personală, n-o luați ca pe un truism),
  • redescoperirea bucuriilor simple: a găti de la zero, a face pâine, a coase, a picta, a broda, a grădinări, a face o listă cu lucruri bune și constructive de pus în practică după ce mă întorc la job (am niște idei pentru a îmbunătăți viața elevilor mei în școală),
  • planuri despre ce vom face când vom fi iar ”liberi”. Eu una îmi doresc o vacanță, sau chiar două, în care să descopăr lucruri noi, să mă bucur de viață și de darurile naturii,
  • dacă vă permite serviciul, faceți acum lucrurile lăsate în aer pentru job, din lipsă de timp. Eu acum vreau să văd ce îmbunătățiri pot aduce site-ului școlii în care lucrez și să pun la punct dosarele comisiilor în care sunt coordonator/membru...
  • tot așa, dacă vă permite jobul, lucrați de acasă câteva ore, nu pierdeți legătura cu angajatorul. Știu sigur că nu-s cea mai bună și nici cea mai muncitoare din instituția în care lucrez, dar angajatorul meu mi-a acordat credit pentru că i-am arătat mereu că-mi pasă și vreau să fac ce și cât de bine pot la locul de muncă.
  • listă cu cărți de citit, sigur e ceva prin bibliotecă necitit!
  • dacă alegi să spui ceva despre perioada asta, spune de bine, încurajează lumea, roagă-te, fii optimist, gândește de bine despre viitor. Unii oameni vor muri, economia va avea de suferit, dar totul e supravegheat de Dumnezeu, El va fi cu noi până la sfârșit, deci eu trag nădejde că va fi bine.
  • și în încheiere: să transformăm tot ce a fost de formă în viața noastră: munca, iubirea, credința, implicarea, îmbunătățirea personală, în ceva cu sens și fond...
Așa să ne ajute Dumnezeu pe toți!

Cu drag,

Irina

Thursday, March 19, 2020

Acum...09.03.2020-15.03.2020

Un mini-jurnal al săptămânii 09.03.2020-15.03.2020



Experimentez...
...o perioadă de timp neașteptată, la care nu m-am gândit. Răspândirea virusului corona ne-a luat și pe noi prin surprindere... În primă fază cu tot felul de adrese despre cum să ne ferim, apoi suspendarea cursurilor, apoi... stare de urgență!

Ma uit la/ascult...
...de miercuri (11.03.2020) ne-am dus și noi la muncă program redus, până vineri, apoi stat acasa, deci cu atâta timp liber pe mână m-am uitat nesperat de mult pe Netflix... Sunt și lucruri bune acolo, dar ai de căutat, că pe prima pagină îți afișează numai bălării.


Mă bucur să...
...fim sănătoși...eu, ai mei, cei dragi, familia și prietenii. Sper să trecem cu bine cu toții peste această criză!

Fac...
...curat în casă. Am urmat planul de aici și am terminat parțial. O iau ușor, nu mă grăbește nimeni.

Scriu...
...aici pe blog.

Ce am făcut pentru a economisi săptămâna aceasta?

Mi s-au dat peste cap și planurile de economisire...dar sunt optimistă! Va fi bine, mă voi pune în ordine, chiar mă gândesc că pot face niște lucruri în plus spre a mă regla financiar.

Ce am făcut pentru sănătatea mea fizică și psihică săptămâna aceasta?

Am fost cu bicicleta într-o zi de la job spre casă...wee-pee!

Ce am făcut pentru visurile/pasiunile mele săptămâna aceasta?

Nimic.

Ce am făcut pentru sufletul meu și pentru relația cu Dumnezeu în săptămâna aceasta?

Cu pași mici și siguri mă repun pe drum. Când știi că poți muri oricând, parcă îți vine și cheful de rugăciune și de pocăință, nu?


Pot...
...să am răbdare și să iau fiecare zi pe rând.

Planific...
...o mică grădină... Nu mă las! Am plantat o tufă de trandafir (rosa polyantha) și ceva arbust decorativ (tamarix) și semințe de flori.

Visez...
...să treacă nebunia asta în care ne aflăm.

Beau...
...apă, ceai, cafea.

Mă simt...
...bine și surprinzător de liniștită.

Mă gândesc...
...că pentru că m-am luptat atâția ani cu balauri imaginari produși de anxietate, acum, când balaurul e o leacă mai concret, sunt destul de liniștită, am armele necesare cu care să trec de perioada asta. Deci...tot răul spre bine, se pare că-mi învăț lecțiile.
...că epidemia asta de coronavirus ne-a pus în față o realitate a vieții de zi cu zi: moartea. Când ți-e bine și ți-e confortabil, dosești ideea morții undeva într-un ungher îndepărtat al vieții tale. Când ea bate la ușă într-un fel sau altul...te apucă panica, sau te pui serios pe treabă să-ți faci ordine și prin suflet.

Cărţi pe noptieră...
... ”Atomic Habits” de James Clear şi "Constelaţia semnelor vitale" de Anthony Mara.

Gătesc...
...am reușit, din mila lui Dumnezeu, să țin post. M-am gafat într-un week-end când am mâncat de dulce, dar m-am repus pe drum.

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut? Ce planuri aveți pentru săptămâna aceasta?

Vă doresc tuturor o săptămână productivă și liniștită! SĂNĂTATE TUTUROR! ❤️

Saturday, March 14, 2020

Curățenia de primăvară

Profit de aceste zile libere pentru a-mi propune o curățenie strașnică de primăvară. Și cum pot face ceva să fie atractiv pentru mine dacă nu făcând un...plan? 😁


Apartamentul meu se împarte pe două nivele și am așa: sus, la intrare în casă, o baie mai mare și un dormitor+holul, apoi se coboară pe scări jos, spre living, bucătăria open space, o baie mică și o terasă. Astfel am împărțit curățenia așa:

SUS: dormitor, baie, hol

Dormitor: 
🠞spălat fereastra și plasa contra insectelor, draperiile, perdeaua
🠞șters mobila de praf, nu doar pe suprafața superioară, ci și lateralele, în spate și sub ele (nu am decât 3 corpuri de mobilă - un șifonier cu 3 uși, o noptieră și o comodă cu sertare și 2 dulăpioare)
🠞spălat salteaua
🠞aspirat tavan/pereți/podea
🠞spălat cuverturi și cam tot ce poate fi spălat
🠞schimbat ghivece flori
🠞șters ușa de praf, igienizat clanța
🠞spălat/șters întrerupătoarele și prizele

Baie:
🠞spălat faianța, cada, wc-ul, chiuveta și dulapul de sub ea, gresia, robineții
🠞aspirat tavanul
🠞șters ușa de praf, igienizat clanța, spălat aplica

Hol:
🠞aspirat pereții
🠞spălat ușa de la intrare
🠞spălat gresia și raftul de pantofi
🠞spălat/șters întrerupătoarele și prizele

JOS: living, scări, baie, bucătărie, terasă

Living:
🠞spălat canapeaua, covorul
🠞șters praful de pe toate suprafețele
🠞aspirat pereți, tavan
🠞schimbat spoturi arse
🠞aspirat/spălat scări
🠞spălat fereastra, draperiile, perdeaua, plasa contra insectelor
🠞spălat/șters întrerupătoarele și prizele

Bucătărie:
🠞spălat aragaz și hotă
🠞spălat/șters fețe dulapuri și interior dulapuri
🠞șters/spălat electronice(dețin doar o mașină de făcut pâine, un espressor, un storcător de fructe și o cană de fiert apă)
🠞aspirat tavan și sub mobilă
🠞spălat faianța și gresia (gresia la perie, pentru că e poroasă și rămâne îmbâcsită)
🠞cumpărat grătar nou de vase (am luat unul din metal de la Pepco relativ recent și mi-a ruginit)
🠞frigiderul șters pe exterior (l-am spălat recent pe interior)

Baie:
🠞la fel ca la cea de sus, doar că aici am și mașina de spălat pe care vreau s-o șterg pe exterior+coșul de rufe de șters/spălat

Terasă:
🠞măturat și spălat gresia de pe podea
🠞periat piatra decorativă exterioară
🠞spălate gardurile laterale

Un mare și important aspect: arunc din casă tot ce e ciobit, deteriorat, stricat, inutil, chiar și lucrurile ”lasă, mamă, că nu se știe când îți trebuie”. 😁


Diverse despre casa mea:

Locuind într-o zonă în care se construiește de zor, există enorm de mult praf prin împrejurimi. Unde mai pun la socoteala și strada neasfaltată, pe care posesorii de autoturisme intră și ies cu viteză, de parcă-s la raliu, plus că locuiesc și la parter, foarte aproape de intrarea în scară și de stradă...am în casă așa mult praf, că-l pot face și cadou! Soluțiile pe care mi le propun pentru a evita cât de cât această abundență de praf:

🠞să aerisesc apartamentul doar seara, când se mai liniștește nebunia de pe stradă
🠞să pun un covoraș mai aspru în fața ușii, pentru șters încălțările ÎNAINTE de a intra în casă, unul imediat la intrarea în casă, apoi am văzut că există niște covorașe speciale din cauciuc pentru încălțări, mi-aș lua unul pentru a pune încălțămintea cu care vin de afara. Plus, să mătur mai des pe holul de la intrare și să șterg cu mopul dacă nu zilnic, măcar la 2 zile, excesul de praf pe care-l duc în toată casa
🠞să pun un covoraș la intrarea în dormitor și în dormitor încă unul mai mare, am văzut unul foarte frumos pe Bonami parcă...
🠞să am cât mai puține lucruri în casă, ca să fie mai ușor să aspir, șterg praful, dau cu mopul...

În altă ordine de idei, dacă aș avea bani, aș mai face în casă:

🠞un dulap pe terasă, rezistent la intemperii, în care să pot depozita diverse nimicuri utile de prin casă(borcane, cârpe, furtunul cu care spăl pe terasă etc.)
🠞mi-aș face un pantofar pe holul de la intrare, acum am un raft din acela ieftin din plastic
🠞am nevoie să iau o somieră la pat și să schimb salteaua, cred că o parte din durerile mele de spate se trag de acolo
🠞să-mi fac o măsuță rabatabilă în bucătărie
🠞să-mi iau o măsuță de cafea
🠞să tapițez canapeaua, mă deprimă culoarea pe care o are acum
🠞să-mi iau un fotoliu sau două
🠞aș zugrăvi
🠞aș renunța la draperii și aș pune jaluzele la ferestre și cu perdea deasupra, cam cum aveam pe vremuri acasă când eram mică... Aș scăpa de stresul ”dă jos/spală/calcă/pune la loc” draperiile...

Voi lăsa aceasta postare pe bara din dreapta a blogului din două motive: poate vă motivez și pe voi și ne apucăm de treaba împreună, dar și să urmăresc ce am reușit să fac, bifând fiecare ”task” în parte.

Hai, spor la treabă!

Acum...30.03-05.04.2020

Un mini-jurnal al săptămânii  30.03-05.04.2020 Experimentez... ...o distorsionare a timpului. Zilele au devenit aceleași, nu...