Monday, April 24, 2017

Cum să ai o grădină superbă primăvara - 6 idei



1. Plantează în paturi ridicate:

Paturile ridicate umplute cu un mix hrănitor de pământ sunt un mediu ideal pentru creșterea legumelor, mai ales dacă solul din zona ta este lutos. Poți crea marginile acestor paturi ridicate din pietre de diferite forme, care pot fi mutate la finalul sezonului după cum dorești.






2. Creeaza un gard spalier: 

Pentru a maximiza un spațiu mic, direcționează fasolea pe spaliere montate pe gard. Pentru fiecare gard taie o bucată de grilaj rigid din metal cumpărat dintr-un magazin cu articole de constucție. Pune pe gard patru sisteme de prindere și atașează acest grilaj de ele.






3. Realizează un loc de "baie" pentru păsări:


Realizând un spațiu în care păsările se pot bălăci în apă, te asiguri că insectele dăunătoare plantelor vor fi hrana acestor vietăți.







4. Cultivă roșii în cuști  

Cuștile realizate în casă au un aspect natural. Pune patru șipici înalte la o distanță considerabilă cât să formeze un pătrat. Plantează sămânța de roșie în mijloc. Pe masură ce planta crește, leagă sfoara de jur împrejurul șipiclor la o distanța de 15 cm.







5. Alege florile potrivite 

Florile în culori vesele atrag albine, fluturi și alte insecte polenizatoare. Totodată atrag și păsări și insecte bune care se hrănesc cu insectele dăunătoare plantelor. Floarea soarelui, spre exemplu, este o floare ușor de crescut.






6. Păstrează un calendar de grădinărit 

Notează când trebuie să fertilizezi. Totodată notează-ți când ar trebui ca fiecare plantă să înceapă să producă legume. Culege ardeii iuți când ajung la dimensiunea și culoarea potrivită.

Pot încă visa la o grădină? Pot! :))

Articol tradus de aici.

Saturday, April 22, 2017

Jurnal de mulţumire

Mulţumesc, Doamne:



  • pentru frişca în cafea, sau cafeaua cu frişcă
  • pentru florile de liliac. Le ador, culoarea, parfumul...
  • pentru că am înţeles că multe din lucrurile pe care le fac cu scop bun, nobil, sunt de fapt lupte împotriva mea. În general lupta cu kilogramele e o isterie, o ură împotriva ta, a felului în care arăţi
  • ceşcuţa de porţelan pictată manual de la Iulia


Friday, April 21, 2017

Despre alimentaţie, apă şi slăbit

Hristos a înviat!

De ceva vreme mă tot ţin să scriu câteva rânduri despre alimentaţie. Perioada aceasta, suprapusă cu postul, am făcut o mică obsesie legată de mâncare, sau mai corect despre alimentaţia potrivită ca să nu mă mai îngraş. Trebuie să fiu onestă, cu tot sedentarismul, faptul că-s mai rotundă pe ici pe colo are ca vină principală tona de dulciuri mâncată de un an încoace, mâncatul la orice oră îmi căşuna mie şi produsele de tip fast-food cu care m-am delectat destul de constant (nu zilnic, dar măcar săptămânal). Am încercat să testez diferite planuri alimentare cu care alţii reuşesc să supravieţuiască şi să slăbească. Doar că la un moment dat am clacat efectiv psihic, îmi era atât de foame, că aş fi mâncat şi pixurile cu care scriam la birou.

Ceea ce face bine altora, mie (poate)  nu-mi face bine. Asta se aplică în orice domeniu al vieţii, dar şi acesta e un alt subiect despre care poate am să scriu pe aici cândva. Aşa că m-am gândit: MIE oare ce-mi face bine, ce ştiu eu, sau am simţit eu la un moment dat că îmi e potrivit?

Micul dejun

Ce ştiu despre mine e că: nu pot mânca fructe ca mic dejun. Mai bine nu mănânc nimic şi aştept prânzul direct decât să mănânc fructe. Fructele îmi fac o foame nebună la nici o oră după ce le-am mâncat. Nu am simţit acelaşi lucru cu bananele, pe ele le tolerez mai bine. La fel nici cerealele nu le simt la fel de folositoare, chiar dacă nu mănânc decât cereale integrale cu lapte sau iaurt. Câteodată îmi ţin de foame, alteori nu. Îmi ţin de foame sendvişurile, diferite paste (hummus, fasole bătută) întinse pe pâine, ouăle în diferite forme, lactate - brânza, cu laptele şi iaurtul nu mă împac, deşi iaurtul e cam pe acelaşi loc la mine cu brânza, adică aş mânca mult şi des.

Prânzul 

Apoi prânzul pe care trebuie să-l iau neapărat în jur de ora 13. Cu fiecare minut care trece după ora asta mă transform într-un monstru care ar mânca iar orice, chiar şi pixuri. Sunt ceea ce zic unii "rea de mâncare", un sindrom pe care l-am întâlnit în general la bărbaţi. Îmi plac foarte mult ciorbele, sunt ciorbăreasă numărul 1. Moda cu două feluri de mâncare e păguboasă din punctul meu de vedere, deşi încă mănânc şi eu aşa. E păguboasă din simplul motiv că bagi prea multe chestii diferite în stomac (ciorbă, pâine, o tocană, sau ceva carne cu garnitură, salată şi poate mai torni şi apă peste tot festinul acesta) şi odată că-ţi înveţi stomacul cu mult, dar îl şi zăpăceşti de cap, că nu ştie ce să digere mai întâi. Deci în ceea ce mă priveşte ar trebui să educ falsa nevoie de a mânca două feluri de mâncare şi, poate, în timp, să reduc cantitatea a ceea ce mănânc.

Cina

Cina pentru mine ar fi ideal să o iau la orele 18-19. Aşa ştiu sigur că nu am mâncat nici prea târziu, dar nici prea devreme şi poate mi se face iar foame, în condiţiile în care la 22-23 sunt de obicei în pat. La cină cred că cuvântul cheie ar trebui să fie: simplitatea. Nu chestii complexe, grele, alambicate. O salată cu brânză, sau cu o bucată de carne făcută la cuptor sau la grătar, salată cu legume gătite într-un fel sau altul, salată cu ton, salată simplă cu seminţe. Cam cu lucrurile astea rezonez. Dacă ar fi să fiu în vizită, ar trebui să am grijă la cantitate şi, la fel, să nu amestec prea multe tipuri de alimente.

Atenţie sporită

Dulciurile ar fi ideal să le degust o dată în săptămână. 

Alte lucruri la care ar trebui eu să fiu atentă: 
  • cafeaua fie îmi lua pofta de mâncare, fie o accentua. Eu acum zic că nu mai beau, dar am mai băut când am fost prin vizite. 
  • Apă, multă apă. Am o verişoară pe care sunt foarte invidioasă pentru că a slăbit mult, poate chiar prea mult din punctul meu de vedere, doar bând foarte multă apă. Bine, înainte de povestea cu apa se educase să nu mai ronţăie în timp ce lucrează biscuiţi sau alte crănţănele, să nu mai mânânce dulciuri şi pâine şi să mănânce porţii mai mici la masă. 
  • Ar trebui să nu mai am în casă tentaţii: dulciuri, sucuri, chestii care-mi plac prea mult, cum ar fi brânza cu mucegai, vreun vin care-mi place mult, cum ar fi Lambrusco sau Prosecco.


Despre apă şi slăbit

Referitor la băut apă, vă pot spune că funcţionează. Am citit articolul acesta (recomand site-ul per total) şi am înţeles că apa trebuie băută aşa:

Dimineaţa când te trezeşi, pe stomacul gol, se bea cu înghiţituri mici, precum ai bea cafeaua, cam 500 ml apă în 10 min. După 30 min se ia micul dejun, care e menţionat în articol să fie fructe, deci cam după alte 30 min-1 h, când fructele se digeră se poate bea iar apă câtă se doreşte. Cu o oră înainte de masa de prânz se face pauză ca să se golească stomacul. Se ia prânzul, iar 2-3h nu se mai bea apă ca să nu fie diluate sucurile gastrice şi asa să se îngreuneze procesul digestiei. Cu o oră înainte de cină se face iar pauză pentru a se goli stomacul, apoi se ia cina. După cină la fel, lăsăm stomacul 2-3h să-şi facă treaba.

Eu mi-am făcut chiar şi un grafic care arată cam aşa:
  • aproximativ 6 dimineaţa 500 ml apă 
  • 6:30-7:00 micul dejun
  • 8:00-12:00 apă
  • 12:30-13:30 pauză de la apă
  • 13:30 prânzul
  • 13:30-16:30 pauză de la apă
  • 16:30-18:00 apă
  • 18:00-19:00 cina
  • 21:00-22,23 apă - nu prea multă că vă treziţi noaptea des pentru pipi :)


Acum întrebarea e câtă apă? Cică dacă bem prea multă, ea nu face decât să treacă prin rinichi, luând şi tot ce înseamnă minerale din corp şi iese fără să hidrateze vreo celulă. Hidratarea trebuie făcută treptat, dacă nu am băut decât un pahar de apă pe zi până acum, vom creşte treptat cantitatea. Eu eram şi înainte o mare băutoare de apă, dar nu beam suficient. Calculul ar fi numărul de kilograme pe care îl avem X 0.033 ml.

Spre exemplu eu am acum 70 de kilograme, ori 0.033 ml rezultă ca ar trebui să beau cam 2 litri şi 300 ml de apă.

Cum spuneam, am testat şi chiar funcţionează. Pentru asta nu e nevoie decât de o sticluţă ţinută prin preajma. Eu, spre exemplu, ţin o sticlă de plastic de 600 ml pe masă la muncă şi beau din ea de câte ori simt nevoia, între orele în care am voie, şi o reumplu de câte ori e nevoie, pentru că avem dozator cu apă în birou. Dacă nu aş fi avut dozator cu apă, aş fi ţinut prin preajmă un bidon de 2 sau chiar 5 L şi aş fi umplut sticluţa din el. Apoi port sticluţa asta umplută cu apă şi în restul zilei cu mine. Nu e foarte greu, trebuie doar puţină disciplină şi apoi intră în reflex totul.

Succes!

Monday, April 10, 2017

Gândul de luni


"Dacă vrem cu tot dinadisnul să ne ameliorăm substanţial modul de viaţă, trebuie să renunţăm la tăiatul frunzelor - în atitudini şi comportamente - să ne apucăm de lucru la rădăcină; astfel spus, să ne schimbăm paradigmele, căci mentalitatea noastră şi conduita din ele se nasc."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace"

Monday, April 3, 2017

Gândul de luni


"Comunicăm mult mai elocvent prin ceea ce suntem decat prin ceea ce spunem sau facem."

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"

Friday, March 31, 2017

Azi sunt iar îngâdurată...

Dragii mei, n-am mai scris aici din lipsă de timp, deși am avut idei, poate am avut și ferestre de timp, dar cine știe ce m-a oprit. Însă, azi, avântul mi-a fost oprit de la ce aveam în plan la aflarea unei vești mai puțin bune. Unul din unchii mei, fratele tatălui meu, om tânăr de altfel, a trecut la cele veșnice.

E interesat cum dintr-o dată ți se dă iar vălul de pe ochi la o parte și vezi viața goală și așa cum e ea: un drum spre un alt tărâm, spre alte locașuri. Suntem doar suflete îmbrăcate în trup de humă, într-o călătorie spre Veșnicie. Ce contează pe acest drum e cât de mult am iubit, restul e balast.

Prinsă în egoismele mele, planurile mele, activitățile mele, ”timpul meu”, munca mea, iubirea asta de sine pe care o practic cu un devotament păgubos, am omis să arăt că cei din jur există și îi apreciez în viața mea. Toată săptămâna, pe drumul spre întoarcere de la serviciu, drum care trece prin cartierul în care locuia acest unchi, mă tot gândeam, să-l sun pe Virgil, să-l mai întreb de sănătate, dar nu am făcut-o. Lasă ca o fac mâine. Acest mâine care azi nu mai e.

Știu că s-a dus dincolo biruit de neputințe. Doamne, de am iubi mai mult, poate cei din jur nu s-ar mai acoperi pe ei înșiși în neputințe de tot felul. De câte ori nu m-am aruncat asupra unei farfurii cu mâncare tot dintr-o lipsă de sens, dintr-un gol al inimii, din ideea că nu-s iubită. Tocmai eu, care cunosc flagelul neputințelor, am judecat atât de aspru pe alții și mai neputincioși decât mine... Vai, ție, suflete al meu care nu iubești și care prigonești!

Săptămâna asta m-am rugat mult să nu mă lase Dumnezeu să-L uit. Prinsă tot în egoismele mele, uit că trăiesc și respir datorită Lui, uit că relația mea principală trebuie cu El s-o dezvolt, prinsă în obsesiile mele, uit de ESENȚIAL. Acum parcă am primit răspuns, parcă prin moartea acestui unchi mi-am revenit la viață, sau de fapt am conștientizat iar care e Viața.

Doamne, iartă-mi micimea sufletului și dă-mi zile să-i pomenesc pe toți aceștia din neamul meu trecuți la Tine, iartă-mi neputința de a iubi!

Dumnezeu să te odihnească, unchiulețule, cum îți spuneam eu ție...

Vă rog să-l pomeniți și voi pe unchiul meu Virgil-Ion.

Mulțumesc!

Monday, March 27, 2017

Gândul de luni


"Când vrem să producem schimbări relativ minore în vieţile noastre, ne putem concentra asupra atitudinilor şi comportamentelor de adoptat. Însă, când vrem să obţinem o mutaţie semnificativă, trebuie să lucrăm asupra paradigmelor noastre de bază." 

Stephen R. Covey - "Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficiente"