Monday, July 15, 2019

Acum...15.07.19



Experimentez...
...tot ce ascunzi, iese la iveală mai devreme sau mai târziu, deseori în cele mai nepotrivite momente ale vieţii tale.

Ma uit la/ascult...
...

Mă bucur să...
...am la cine să apelez la nevoie. Trauma se instalează când simţi că nu ai cui să te confesezi și să spui cele prin care treci, oricât de aberante ar suna în urechile tale.

Fac...
...puţină lumină în mine. Lucrurile sunt atât de legate între ele. Mă întreb dacă voi vedea limanul, într-o zi și daca la capătul lui va fi bine.

Scriu...
...mai puţin decât aș vrea.

Pot...
...să nu renunț la cele ale credinţei.

Planific...
...nimic momentan.

Visez...
...la zile mai bune.

Beau...
...apă, cafea.

Mă simt...
...nu foartr ok, dar am început să-mi întind antenele, să cer ajutor și păreri avizate. Azi am primit deja un răspuns, pliat pe cele ce le trăiesc, ba pe și mai mult decât aș fi sperat. Mi s-au dat niște traiectorii pe care să lucrez.

Mă gândesc...
...că puteam folosi ultimii 6 ani din viaţa mea ca să mă caut mai bine, să mă vindec, sau să îmi dau silinţa s-o fac. Dar văd că unele lucruri ies la iveală doar când ești în anumite contexte de viaţă. Ce vreau să subliniez e că fiecare clipă e importantă și trebuie folosită, indiferent traseul pe care te aflii (adâncirea în credinţă și în relaţia cu Doamne, vindecarea, lucrul la un proiect personal, de suflet)...ce să mai, să nu trăim degeaba!
...că am luat în râs, sau am tratat cu superficialitate unele lucruri din viaţa mea.
...că m-aș simți împlinită dacă aș lucra într-un domeniu în care să ajut oamenii, în special copiii. Încă nu văd exact care at fi acest traseu, doar simt vag ceva.

Cărţi pe noptieră...
...mai am câteva pagini din cartea "Vinovăţia"-Marina Suldina. Foarte ok. Îmi doresc mult să scot citate din ultimele cărţi citite și să le pun aici, poate vor fi de folos cuiva.

Gătesc...
...am luat ingrediente sa fac o salată caprese. Sunt curioasă ce gust va avea.

Thursday, July 11, 2019

Jurnal de mulțumire ♥

Doamne, sunt recunoscătoare şi Îţi mulţumesc  :

 pentru grupul meu de sprijin: Diana, Anca, Crenguța și toate celelalte fete care-mi mai scrieți, vă știți voi, colega Nico, pentru psihologii din viața mea: Andreea, Silvia și Laura, pentru pater Ionuț, pentru doctorița mea de familie și pentru doamna doctor Irina, omul la care știu că pot apela dacă lucrurile devin grave (să nu fie!), pentru Sfinții mei ocrotitori: Efrem cel nou, Ioan Rusul, Ioan Maximovici și Nectarie, pentru Maica Domnului Prodromița;
♥ pentru sentimentul acela când faci curat prin casă și eliberezi un spațiu de lucruri inutile;
♥ pentru sănătate;
♥ pentru cărți, informație, cunoaștere;
♥ pentru scris;
♥ pentru cafea;
♥ pentru somnul odihnitor, care aduce pace în gânduri;
♥ pentru porumbul fiert;
pentru rochiile lungi, de prințesă;
♥ pentru C.

                                                 ♥ Tu pentru ce ești recunoscător azi? 

Wednesday, July 10, 2019

Segmente în/de timp

Zilele aceastea am citit o expresie frumoasă despre frica: mergi pe sârmă, ajungi la jumătatea drumului și îți dai seama că ți-e foarte frică să mergi mai departe, dar la fel de frică ți-ar fi și să te întorci din drum (tot pe sârmă ai merge, deci tot în aer).

Asta e o stare în care mă aflu de ceva vreme. Mă trezesc noaptea și mă simt gâtuită de frica asta, mă trezesc dimineața și am aceeași stare. Acum văd că mă ia de cum intru în casă, la fel și când vine ora de somn și eu trebuie să pun capul pe pernă.


Photo by Lukas Blazek on Unsplash


Între aceste momente caut să-mi umplu timpul cu diverse. Dar și frenezia asta de a face diverse nu e ok, nu o simt ca pe un firesc, ci ca pe fuga de ceva ce vine cu viteză din spate, iar tu speri doar să nu te prindă din urmă!

Mi-e frică, că depresia și panica își va face iar culcuș în trupul meu, doar ca să-mi confirm un scenariu de viață, de a-mi distruge acest bine în care am ajuns prin eforturi proprii și mila lui Dumnezeu. Să nu fie, Doamne!

Frica de frică e mai rea decât frica în sine. Ajungi într-o stare de expectativă permanentă și cu o acuitate a simțurilor fantastică. Ți se pare că pe peste tot vezi un pericol, pe peste tot dai peste ciudați și orice discuție cu cineva devine un prilej de a zgândări o idee fixă pe care o ai în cap și nu-ți dă pace.

Dar, dar...

...reușesc să văd în spatele a toate acestea pe cineva care fuge de fericire, bine și bucurie. Pe cineva care alege moartea în locul vieții.

...reușesc să văd în spatele a toate pe cineva care se simte extrem de neputincios și însingurat. Aș vrea ca cineva, oricine: om, idee, gând de încredințare, să-mi zică ceva de bine. Aș vrea să aud un: va trece și asta, ceea ce trăiești e normal, sau e o supapă prin care dai drumul la atâția ani de îmbuteliere a tot ceea ce a putut fi sentiment și simțire. Să-mi zică, că nu-s nici mai rea, nici în pericol de ceva, datorită a celor ce le trăiesc. 

Ce mă străduiesc este...să nu fug (unde aș mai putea fugi?) și să dau timpului timp, cum îmi spunea cineva, cândva.

Pentru asta...împart viața în bucăți de timp și-mi în aceste segmente lucruri să le fac, până fie ajung la deznodământul de care mă tem, fie lucrurile o vor lua într-o altă direcție.

Cu dorință de mai bine,

Irina

Monday, July 8, 2019

Acum...08.07.19



Experimentez...
...în fiecare săptămână altceva... ce am experimentat săptămâna ce a trecut nu poate fi povestit aici.

Ma uit la/ascult...
...



Mă bucur să...
...am prieteni mulți.

Fac...
...am făcut de fapt o curățenie serioasă în bucătărie, cu scos tot de prin dulapuri și spălat la mână tot. Au scăpat în calea mea doar oalele, care-s destul de curate, mereu le frec după ce le folosesc, cu detergent și tix, nu suport oalele năclăite pe la margini, pe fund, pe la mânere.

Scriu...
...în jurnal, aici pe blog, în jurnalul pe puncte. Simt să mă revărs cu totul în formă scrisă, pe peste tot.

Pot...
...să am răbdare, să le las pe toate să curgă de la sine.

Planific...
...săptămânile și zilele ce vin. Să umplu fiecare zi cu tot ceea ce pot face într-o zi, ca să treacă timpul mai repede.

Visez...
...la o vreme de pace. Fiecare zi e un teren de război cu mine însămi.

Beau...
...apă, cafea.

Mă simt...
...bine.

Mă gândesc...
...că mă gândesc prea mult.
...că mă copleșește un sentiment profund de vinovăție, fără să-mi dau seama dacă cele ce mă supără sunt un motiv întemeiat pentru vina asta apăsătoare.

Cărţi pe noptieră...
...profit de faptul că merg cu autobuzul în ultima vreme și citesc mai mult. Acum m-am axat pe ”All about love - New visions” - Bell Hooks. O carte foarte bună, mă bucur că am ajuns la ea și am lecturat-o, chiar dacă a costat destul de mult.

Gătesc...
...mai nimic. Am ”gătit” totuși, ca să zic așa, niște compturi - piersici și cireșe. 

Wednesday, July 3, 2019

Buretele konjac pentru curățarea tenului

Ca să mai schimb un pic registrul pe aici pe blog, mă gândeam zilele acestea să scriu despre o găselniță tare faină din sectorul cosmeticale, pe care am descoperit-o de puțină vreme. Despre ce este vorba? Despre buretele din fibre naturale din planta numită konjac, care ajută la curățarea tenului.


Rolul acestui burețel esre de exfoliere/curățare a tenului, redându-i acestuia aspectul luminos și catifelat. Deși la o primă vedere acest burețel seamănă cu o piatră ponce, fiind destul de dur și abraziv, odată umezit cu apă el devine moale, cu o textură catifelată și delicată, ce nu face rău pielii.

Acest burețel 100% natural este realizat din rădăcina poroasă a unei plante numită Konjac, originară de prin părțile Asiei. Această plantă/rădăcină de plantă conține numeroase minerale benefice pielii, precum cuprul, zincul, fierul, magneziul, dar și surse importante de vitamina C, cu rol de antioxidant.

El are ca scop exfolierea și curățarea pielii de impurității sau machiaj. Poate fi folosit zilnic, dar este recomandat să nu fie utilizat mai mult de o lună de zile.

Buretele konjac se regăsește în diferite culori, în funcție de ingredientele active ce le are în compoziția sa: cel gri închis este îmbogățit cu cărbune activ, cel verde cu ceai verde sau argilă verde, cel alb cu argilă Kaolin, cel roșu cu argilă roșie.

Buretele konjac mai are și marele atu că este 100% biodegradabil, pentru cei ce vor să facă un mic bine planetei care ne găzduiește.

Eu l-am achiziționat de la firma de cosmetice Oriflame, al cărui reprezentat sunt și de unde îmi cumpăr majoritatea produselor cosmetice. Pe site-ul acestora găsim următoarele informații:

Burete din fibre konjac 100% naturale, cu o textură poroasă atunci când este înmuiat în apă caldă. Poate fi folosit ca atare sau împreună cu produsul de curăţare preferat, pentru a purifica în profunzime şi a exfolia delicat pielea. Potrivit pentru faţă şi corp, pentru toate tipurile de piele. Cu şnur din bumbac pentru o uscare igienică.

Tot în oferta Oriflame găsim și un burete clasic, alb, la 14.99 lei, dar și unul verde la prețul de 19.99.

Fotografii produs: site-ul Oriflame.ro

Tuesday, July 2, 2019

Acum...01.07.19



Experimentez...
...zile dificile, în care nu mă recunosc.
...gândăcei în casă. Aici la aprtamentul meu m-am confruntat cu șoareci, dar cu insecte nu. Acum văd că am furnici, păianjeni și aseară am văzut ceva gândac urât la baie, din acela de se face de la umezeală și apă. O să fac o curățenie mai strașnică, apoi să dau cu spray de insecte.

Ma uit la/ascult...
...la nimic. Mă gândesc cum să mai reduc butonatul de aiurea pe telefon și tândălitul pe internet fără folos. Am găsit la mănăstirea Techirghiol, la pangar, o cărticică cu rugăciuni către Sf.Efrem cel nou în care era una special pentru dependența de internet.

Mă bucur să...
...fiu sănătoasă fizic, miercuri fac 3 săptămâni de când am început să trag cu răceala, dar treptat văd că se duce.

Fac...
...nimic și sunt hotărâtă cu toată ființa mea să schimb acest lucru. Lipsa de acțiune și activitate te aduce în niște stări dubioase tare!

Scriu...
...aici pe blog, în jurnal și în jurnalul pe puncte.

Pot...
...să cred în ajutorul și bunătatea lui Dumnezeu în ciuda tuturor dovezilor contrare care se ivesc în interiorul meu.

Planific...
...să iau viața pas cu pas.

Visez...
...la a crede în imposibil, cu orice preț, cu ultima fibră a ființei.

Beau...
...cafea, apă și ceai de mușețel.

Mă simt...
...bine fizic.

Mă gândesc...
...la multe, mărunte. La o reorganizare a zilelor și vieții, a mă lua în mâini și a mă lucra, pe segmentul ce-mi revine mie.
...și la altele.

Cărţi pe noptieră...
...am tras de un singur titlul să-l termin: ”Îndrăgostirea, iubirea, dependența” - psiholog Olga Krasnikova, preot Andrei Lorgus. O carte FOARTE bună! Genul de carte care te aduce la pământ prin descoperirile pe care le faci despre tine, apoi te ridică sus la nădejdea în mila atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu.

Gătesc...
...nimic. Am mâncat pe la muncă, iar de cină am ciugulit ce mai aveam pe acasă, sau am mâncat fructe.

Ce faci azi pentru binele tău de mâine?

Vine o vreme când totul se reduce la esență. Când îți dai seama de lucrarea celui rău, a forțelor potrivnice binelui, potrivnice omului. Iar esența acestei lucrări drăcești e aceasta: să crezi cu tărie că Dumnezeu nu există, că nu te ajută, că nu te aude. Așa cum credința înseamnă a crede cu tărie în El, indiferent de circumstanțe, încercări, greutăți, lupta acolo se dă, să ajungi să crezi într-o direcție opusă: a ajunge în deznădejde. Căci în ce loc ajungi când în tine n-ai sprijin, în afara ta de asemenea  nu ai sprijin (în angoasele tale metafizice nu te poate ajuta nimeni, oricâte intenții bune ar avea un om, în esență ești tot tu cu tine), iar dacă pe tine nu te bazezi, un altul nu te poate ajuta, îți rămâne ca ultim sprijin Dumnezeu. Dar dacă nici în El nu mai găsești un sprijin interior... atunci toate se duc de râpă!

Ce putem face noi în situația asta? Să întărim malurile, în vremurile bune, ca în vremurile mai puțin bune să avem liman puternic. Să ne luam odată pentru totdeauna în mâini și să facem ceva cu noi! Să nu mai așteptăm miracolele, dintr-o stare de inacțiune! Există minuni și când stai pe loc, dacă ai pe cineva care să plângă de durerea ta... Îmi aduc aminte de o prietenă, care nu mai e printre cei vii, care îmi povestea că ieșise dintr-o problemă destul de serioasă și delicată prin rugăciunile mamei ei... care o pomenea la toate maslurile posibile, la liturghii... și s-a vindecat, fără să facă persoana în cauză ceva anume. Dar cine are o mamă care să plângă pentru noi? Cine își mai iubește aproapele ca pe propria-i carne, trup, piele, ființă, încât să se arunce în fața lui Dumnezeu cerând îndurare pentru el/ea? Și dacă n-ai un om care să plângă pentru tine, ce faci? Plângi tu pentru tine și ceri tu îndurare... și când lucrurile se mai limpezesc, te iei în mâini, te apuci de treabă.

Anii 2011-2013 (prima parte din 2013) au fost ani de durere pentru mine. Din iunie 2013 am intrat pe un făgaș de liniște, de triectorie cât de cât dreaptă. Am avut liniște, am avut timp să-mi trag sufletul. Dar nu m-am folosit de anii aceștia spre vindecare, oricâte am făcut eu pentru mine. Încă cred cu tărie că schimbarea nu vine prin acțiuni sincopate: azi fac un pic, peste o lună mai fac un pic... între timp stând și ”pică pară mălăiață...”. Nu vreau să zic că au trecut 6 ani și i-am risipit, dar nu pot nici să nu recunosc că nu m-am luat mai în serios.

Acum, ce a fost, a fost. Ce fac de azi încolo e important.

Cele bune,

Irina

Acum...15.07.19

Experimentez... ...tot ce ascunzi, iese la iveală mai devreme sau mai târziu, deseori în cele mai nepotrivite momente ale vieţii ta...