Am supraviețuit primei săptămâni de școala

 Am supraviețuit primei săptămâni de școală, ura! :)

A trecut cu repeziciune și emoții și prima săptămână de școală. Revederea cu elevii a fost în mare parte plăcută și mult mai liniștitoare pentru mine, pentru că știu deja toate clasele, excepție clasele de a 5-a, dar ele nu-mi creează probleme, fiind printre preferatele mele. Sunt un om, ca majoritatea din ce am observat, rezistent la schimbare, prefer lucrurile pe care le știu și le pot controla într-o oarecare măsură, decât noul permanent și adaptarea la acest nou.

Sursă foto Unsplash

Am continuitate la dirigenție, spiridușii mei fiind clasa a 6-a de acum. Nu am reușit să amenajez clasa, deși am avut o intenție firavă, dar văd că s-a ocupat cu brio doamna învățătoare care are clasa I în aceeași sală. Aș vrea totuși să fac un colțișor cu ceva elemente de toamnă, cum am făcut anul trecut când am cumpărat niște dovleci decorativi și i-am pus pe un dulap. Anul acesta mă gândesc la ceva o idee mai complex și mă întreb dacă i-aș putea angrena și pe elevii mei.

La Constanța a venit toamna, deși mai sunt zile cu temperaturi copleșitoare. Mie vremea mai răcoroasă îmi dă un imbold puternic spre a face multe, energia mea parcă e mai ridicată și rotițele se pun în mișcare. Dar, ca de obicei, aș vrea să fac un milion de lucruri, sau să pun început pentru o sumedenie de activități noi, rezultatul fiind zero. Experiența în eșec își spune cuvântul! :))

Din acest motiv trebuie sa fac o ierarhie a priorităților, pentru că unele lucruri nu-s cu adevărat importante, pe când altele, dacă le-as implementa, ar aduce schimbări semnificative pe multe planuri.

Săptămâna aceasta îmi doresc să răzbesc în muntele de hârtii cerute de școală, fiind membru în diferite comisii, plus hârtiile cerute pentru dirigenție, plus planificările.

În această toamnă am intrat în al patrulea an de învățământ și în al treilea an de continuitate la aceleași școli. Multe lucruri nu mai sunt noi pentru mine și copleșitoare, cum le simțeam la început. Sunt mândră de mine pentru unde sunt, că sunt pe drumul meu și simt că am muncit mult pentru acest drum, că nu a fost la întâmplare. Rezultatele din ultimii doi ani de la examene mi-au ridicat stima de sine mult, profesional mă simt bine, capabilă, împlinită. Simt că nu am nevoie de aprecierea nimănui din exterior ca să-mi cunosc valoarea și nivelul. Nu că aș fi foarte sus, dar pentru mine, care a trebuit să pun cărămidă cu cărămidă la viața mea și la stima de sine, e un lucru măreț.

Îmi doresc să împărtășesc și cu voi aceste mici reușite și schimbări pe care vreau să le fac, dar o să o iau ușor, ușor, să văd ce merge întâi :).

Gânduri bune,

Irina