Monday, June 27, 2016

Podoabele din lână de la De Dimineață

Cum vă spuneam sâmbătă, azi deschid o nouă categorie pe acest blog numită antreprenoriat. Poate termenul sună mare și pompos, însă ceea ce vreau eu să fac e să cunoaștem oameni care au îndrăznit să facă și altceva pe lângă programul de lucru anost de la birou, oameni care au îndrăznit să-și urmeze pasiunea și să înmulțească talanții dăruiți de Dumnzeu. Încep această serie de postări cu draga mea Diana.

Pe Diana am cunoscut-o prin intermediul acestui blog. Mi-a lăsat o dată un comentariu la o postare, eu m-am dus pe blogul ei și restul e istorie. Având cam aceleași preocupări, cred că legătura s-a creat firesc între noi. Nu am apucat să ne cunoaștem și față către față încă, dar undeva în viitorul apropiat se va întampla și acest lucru.

Diana face podoabe din lână cu mare drag și talent. Cercei, broșe, coliere... toate lânoase și brodate meșteșugit cu fire colorate. Ele pot fi admirate și achizițonate de aici.

Până la sfârșitul lunii IULIE, cititorii blogului meu pot beneficia de un discount de 20% din prețul podoabelor din magazinul Dianei. Tot ce trebuie să faceți e să interoduceți codul de discount în comanda voastră. Codul este DELAMARE20%OFF

Dar să o cunoaștem un pic pe Diana și ce face ea.


Cum a început povestea podoabelor DeDimineață?

Povestea a început într-o zi de iunie ca acum, era început de vară şi final de job. Atunci era încă în faza de euglenă, credeam că îmi dau demisia de la birou şi voi trăi din croşetat de fulare croşetate. În timp fularele s-au transformat în plăsuţe şi apoi plăsuţele s-au transformat în biluţe de lână brodate. Era greu, banii veneau puţiiiini, nici nu ştiu din ce-am trăit în primele luni de handmade... cred că din orez/cartofi/orez/cartofi şi mult entuziasm :-)) 

Aşa a început. Din frustrarea unui job şi din credinţa plăpândă din suflet că eu trebuie să o iau pe calea "artistică" şi "creativă".


Ce te inspiră în procesul tău de lucru?

Mă inspiră combinaţiile de culori perfecte, tapiţeriile şi evident, marea sursă a meşteşugarilor: naturrra! 

De ce podoabe din lână? Ai opta și pentru alte materiale și dacă da, care anume?

Lâna vibrează şi e cea mai faină ! E caldă, maleabilă, organică, imperfectă - seamănă cu mine! Dacă se va schimba ceva în structura mea, atunci e probabil să schimb şi materialul de lucru, ca o reflexie.




Creația podoabelor e singura ta activitate? Cu ce te mai ocupi în rest? 

În rest mai desenez portrete pentru revista Arthos (www.arthos.ro), încerc să devin o gospodină decentă şi o mamă cu toate oile acasă. 


Ce program de lucru ai/cum lucrezi? (Ore preferate, locație, atmosferă, trucuri care te inspiră să lucrezi mai cu sârg)

Lucrez, oriunde, oricând şi oricum. Pot să îmi iau biluţele cu mine şi aţele preferate, să stau la o poveste cu o prietenă şi mâinile să-mi coase dorul. 



Ce sfat ai da celor care isi doresc sa se apuce de o activitate creativa dar nu au curaj?

Cum zicea şi Led Zeppelin în "Stairway to Heaven": Yes, there are two paths you can go by, but in the long run there's still time to change the road you're on. Nu ai nimic de pierdut. Dacă merge - super! Dacă nu merge - te întorci de unde ai plecat - cu bucuria de a fi încercat! Mare lucru! Grozav!

Blogul Dianei poate fi găsit aici: https://www.breslo.ro/de.dimineata ,

iar magazinul ei online aici http://dedimineata.blogspot.ro/:





Saturday, June 25, 2016

Noutăţi

Ştiu că poate am "intoxicat" nepermis de mult spaţiul acesta cu gândurile mele sumbre, dar n-au fost decât o reflexie a unei realităţi de zi cu zi :). Cu toate astea, nu vreau să rămână nimic aşa nici outside, nici inside. Astăzi vreau să anunţ aici public pe blog câteva lucruri faine.

1. Voi începe o nouă categorie pe blog, categorie la care am visat de când am deschis blogul: antreprenoriat. Poate că a fost nevoie de timp şi de 3 ani de muncă propriu-zisă în câmpul muncii ca să înţeleg şi eu ce vreau de la un posibil job pe cont propriu, să capăt suficient curaj şi o d"voce" să abordez tinerii antreprenori (şi simt că scrisul pe blog mi-a dat această "voce", acest curaj de a aborda oameni străini într-un fel sau altul). Deja am un răspuns din partea Dianei de la De Dimineaţăs şi mai aştept un răspuns al unei tinere care face bijuterii din argint :).

2. Un alt plan ce îl am de ceva vreme este să fac o secţiune, sau poate doar o postare simplă cu recomandări. Vreau să recomand şi altora ceea ce e bun în materie de servicii şi bunuri în Constanţa. Printre altele, vreau să recomand chiar şi spălătoria unde duc eu maşina la spălat în Constanţa, din dorinţa de a vă sfătui să folosim lucrurile făcute bine şi cu bun simţ.

3. Circulă acum pe internet nişte materiale despre nişte japonezi care trăiesc simplist. Foarte simplist. Văzând acele imagini am simţit efectiv cum casa mea e PLINĂ cu obiecte care nu-mi sunt imediat şi urgent necesare... Ştiţi că am început periplul simplificării vieţii tot odată cu zămislirea acestui blog, dar încă sunt tributară unei societăţi de consum. Însă acum, pentru că simt cum timp preţios din viaţă îmi este ocupat făcând curat, sortând şi căutând diverse, vreau să intru la un detox serios pe toate planurile.

Poate o să pară ciudat, dar ieri la predică părintele meu duhovnic a zis o vorbă care a avut ecou pe mai multe planuri în mine. A zis că teolog nu e cel ce citeşte, ci cel ce vorbeşte în inima lui cu Dumnezeu. Cum sunt o persoană vizuală şi cu o imaginaţie foarte bogată, am şi văzut cum stăm şi tocăm sute de cărţi în încercarea de a-L găsi pe Dumnezeu din afară cu dorinţa spre dinăuntru. Şi cam aşa e cu tot, ne înconjurăm nu numai cu informaţie, ci şi cu obiecte şi materiale în afară, sperând să umplem ceva înlăuntrul nostru, când de fapt e invers.

Deci, ţineţi pe aproape! Luni public materialul pe care l-am lucrat împreună cu prietena mea din diagonala ţării, Diana de la De Dimineaţă, iar despre restul voi scrie probabil tot săptămâna viitoare.

Gânduri bune de la malul mării!

Friday, June 24, 2016

Jurnal de recunoştinţă


16-23.06.2014
Doamne, îţi mulţumesc pentru:


  • nectarine
  • caise
  • micul dejun de la McD
  • pentru pacea care vine după încercări, când nu te mai încăpăţânezi să cauţi soluţiile în tine şi să-ţi faci voia cu orice preţ
  • pentru plăcinta şi negresele cu foi de la patiseria din cartier
  • că s-a inventat cafeaua
  • flori
  • ai mei
  • terasa mea
  • fraţii mei
  • prietenele mele
  • duhovnicul meu
  • că-s o fire descurcă-aţă :D



Monday, June 20, 2016

Introspecţie profundă


"Anii trec şi eu am rămas acelaşi om. E cumplit să vezi cum te muncesc aceleaşi patimi ani la rând în forme care mai de care mai subtile.

De câteva zile nu mă simt ok. Sau poate de câteva săptămâni, luni, ani? Ce ştiu cert e că:

1. Trăiesc pentru alţii. Nu fac lucrurile pe care ştiu să le fac, pe care aş vrea să le fac.
2. Încă sufăr de anxietate. Delicat şi vag: nu am mai urcat într-un autocar de 4-5 ani, mi se face stomacul ghem la gândul unui avion, evit să ies mai mult de 200 de km din raza oraşului meu.
3. Încă sufăr de o lene cronică. Amân lucrurile până nu mai au rost a fi făcute, aş dormi mereu, aş mânca mereu, aş fugi într-o scorbură în care doar să stau.
4. Relaţiile îmi sunt poveri. Mi-e suficient autismul meu emoţional.
5. Nu cred în Dumnezeu. Cu mari eforturi merg la biserică, postesc, mă rog, am încropit o relaţie cu duhovnicul, dar le fac pe toate pentru că trebuie, pentru că nu mai pot trăi ca înainte, dar e ceva formal, lipseşte esenţa: Hristos.
6. Mă încred exclusiv în mine, dar într-un mod păgubos. Adică sunt şi ştiu oameni care încrezându-se în forţele lor au făcut diverse lucruri bune. Eu mă încred în mine, adică mă bazez că eu, doar EU pot face şi drege şi învârti lumea mea, apoi această credinţă se izbeşte profund de lipsa mea cronică de încredere în mine. E un paradox, dar eu îl înţeleg şi-l văd. Deci prin asta nu las loc puterii divine să intervină, să lucreze în viaţa mea. Încrederea într-un om care e de fapt lipsit de încredere în el însuşi m-a făcut mereu să mă învârt timid în jurul lucrurilor pe care aş fi putut să le fac. Adică am fost mereu cu un pas în spate, în lateral, sau în orice poziţie care m-a ţinut în loc cu jocul <<poţi, dar stai că nu poţi de fapt!>>. "

19.06.2016 

Friday, June 17, 2016

Din ce am învăţat de la job...

Azi mă gândeam la o chestie petrecută zilele astea, la un apel telefonic primit de la o instituţie din Constanţa, apel care mi s-a părut extrem de ciudat. Cineva de la SPIT sunase să vorbească cu şeful cel mare. Ceva de genul ”de la Spit sun, vreau și eu cu dl.X). Dar sunase complet greşit, pe un număr pe care nu l-ar fi găsit nici în o mie de ani, n-a zis pentru ce sună/îl caută, ce să mai, o abordare care nu i-ar fi adus decât un trântit de telefon în nas, nicidecum să-şi atingă scopul. 

Din acest motiv mi s-a părut important să scriu chiar o postare pe blog în care să las Universul să știe că, uneori, intermediarul dintre cel ce cere o informaţie şi persoana din conducere a societății, instituției unde sunați are un rol (mare) în a te ajuta să-ţi atingi scopul apelului telefonic. El discerne în timp ce discută cu tine dacă şeful cel mare ar considera informaţia ta ca fiind vitală, dacă și-ar dori să intre în legătură cu tine sau nu, dacă e interesat de ceea ce ai să-i zici, dacă are timp, sau dacă e din aria lui de interes acel ceva dorit de tine. Unn subaltern va învăţa în timp cu ce să-şi deranjeze şeful sau nu, deci mi se pare important și de bun simț să:

1. Prezentaţi-vă cu numele complet: sunt X-ulescu Y-culescu
2. Spuneţi din partea cui sunați: firma, insituţia etc.
3. Spune care ţi-e scopul apelului telefonic: vrei să vorbeşti cu cineva anume din firmă, vrei să faci o prezentare a unui produs, vrei o informaţie, vrei să stabileşti o întâlnire, vrei habar-nu-am-ce, dar spune-ţi mesajul. (Am mai păţit recent să sune cineva şi să ceară cu directorul şcolii. Astfel de abordări te fac să crezi că-l ştie, că o fi de la inspectoratul școlar judeţean etc... ca să constat că vroia să faca prezentare la nu-ştiu-ce detergent...)

Deci dacă doriți să păreți cât de cât profi și să aveți o oarece garanție că veți ajunge la persoana dorită, urmați pașii de mai sus. E valabil și pentru mail-uri și sms-uri!

Wednesday, June 15, 2016

Știu unde mă duc

... nu o dată am simțit nevoia să fug mâncând pământul din fața societății.

Acum am găsit și unde mă duc, mă despart doar 38.000 euro de acest loc. 

Building plot on the main street of Krapets village

Fantastic Investment opportunity! 


1050 sq metre regulated plot of land for sale on the main street of the Krapets village just a short walk from the main square.



The plot has water and electricity attached and there is an existing small building.







Tuesday, June 7, 2016

Sclipiri


...și după mult tumult și negru și nimic, dintr-o dată e bine!

ascultă marea


Monday, June 6, 2016

Disclaimer

Anul acesta am avut numeroase întâmplări altfel decât cele pe care le trăiesc eu în mod obişnuit. 

Spre exemplu, într-o încercare de a mă împrieteni cu cineva căruia îi plăcea mai mult interacţiunea în virtual decât în real, am avut o discuţie de aproape o zi în care el încerca să mă convingă că-mi bat joc de limba română că nu scriu cu diacritice pe chat-ul de pe Facebook şi că, mai rău decât orice, în loc de cratimă pun un spaţiu liber... În încercarea mea de a mă apăra i-am zis atunci că nu-s la Academia Română angajată să-mi bat capul cum scriu pe chat-ul de la Facebook, spaţiu informal din punctul meu de vedere. 


Sursă foto aici.


Mergând un pic pe repede-înainte cu subiectul acestei postări, vreau să zic că zilele trecute am primit un mesaj privat pe pagina blogului că scriu cam agramat.

Aşa că vreau să fac un mic disclaimer privind blogul meu.

1. Blogul meu NU este 100% corect dpdv gramatical. Mi-am asumat, fără să exprim asta în scris aici, odată cu deschiderea blogului că voi face greşeli gramaticale şi multe. Cu gramatica mie mi s-a rupt filmul undeva prin clasa a 6 a, dar, cu toate astea, am fost un elev de aproape 10  pe toată perioada liceului, facultăţii şi masterului. Mi-am luat lucrarea de disertaţie cu 10 şi asta nu pentru că a fost scrisă corect dpdv gramatical, ci că informaţia din ea era bună, folositoare, în concordanţă cu direcţia masterului meu. Asta nu înseamnă că am scris "nuj" în loc de "nu ştiu" în text, asta ca un exemplu banal aşa, ci că uneori ideea e mai importantă ca ambalajul, iar aici pe blog vreau să am informaţie, substanţă, nu un nimic scris corect dpdv gramatical.

2. Blogul meu NU are pretenţii de a fi publicat vreodată, de a apărea într-un ziar, sau într-o publicaţie de mai mare amploare, deci nu-mi bat capul cu posibilele mele agramaticalităţi. Dacă am să am vreo colaborare viitoare de amploare cu un site, alt blog, promit să rog pe cineva priceput să-mi verifice rândurile dacă-s corecte dpdv gramatical.

3. Blogul meu NU e un blog de literatură, de recenzii literare, de traduceri, de mai ştiu eu ce. E un spaţiu oarecare într-o nişă mică a internetului în care scriu ce vreau şi cât vreau şi despre lucrurile care mă pasionează.

4. Cu toate astea NU voi accepta să rămân ignorantă în privinţa acestui aspect. Consider că scriu suficient de decent în limba mea maternă, iar ca un plus de respect pentru mine şi cititori am ales să scriu cu diacritice şi să am grijă la aspectul per-total al postărilor. Uneori verific şi corectitudinea unor exprimări (mortalul fii şi fi, noştrii şi noştri etc.)

Aşadar, dragă X, mă bucur că ţi-am oferit în timpul programului de lucru şansa de a face ceva analiză pe text pe blogul meu şi sper pe viitor să nu-ţi mai răpesc timp preţios de la job cu astfel de gafe groaznice, ci poate cu ceva informaţie utilă. Că dacă nu e nimic util pentru tine nici pe blog, nici pe pagina mea de Facebook, există un mix X cu roşu în dreapta sus care poate fi apăsat rapid şi pe care eu îl folosesc deseori când găsesc ceva ce mă deranjează în online. Succes!

Deci nu voi lăsa nimic să-mi răpească bucuria de a scrie. Chiar şi greşit! :D

Friday, June 3, 2016

Jurnal de recunoştinţă

26.05-2.06
Doamne, îţi mulţumesc pentru:



- sunetul maşinii de spălat
- sora mea, o sa fie un om straşnic, întrezăresc în ea nişte calităţi aparte
- pentru vremurile de pace pe care le trăim, pentru abundenţa de detoate
- pentru că am un acoperiş deasupra capului, un pat în care să dorm, pentru că am mai mult decât suficient din toate
- mintea mea inventivă
- puterea de a alege
- luciditatea cu care văd uneori unele lucruri
- drumul la mănăstirea Capidava,
- că am stat pe malul Dunării pentru prima oară în viaţa mea
- luciul Dunării, curgea apa într-un mod atât de zen că am fost fascinată

De obicei notez aici motivele de recunoştinţă după cum au loc. Ce am scris mai sus a fost între zilele de joi 26.05 şi duminică 29.05. Apoi am avut o săptămână groaznică din care nu-mi mai amintesc ca ceva bun decât asta: