Saturday, July 30, 2016

Revista Deco de vânzare


Vând 15 numere din revista franţuzească Deco. Revista are ca subiect decoraţiunile interioare şi nu numai. În fiecare număr se regăseşte o sumedenie de idei de decorat şi numeroase tutoriale de lucru. 


Numere disponibile: 

ianuarie-februarie 2007 
martie-aprilie 2007 
iulie-august 2007 
septembrie octombrie 2007 
noiembrie-decembrie 2007 
ianuarie-februarie 2008 
martie-aprilie 2008 
mai-iunie 2008 
iulie-august 2008 
septembrie-octombrie 2008 
noiembrie-decembrie 2008 
ianuarie-februarie 2009 
martie-aprilie 2009 
mai-iunie 2009 
iulie-august 2009 




Se vând doar împreună, preţ revista 3 lei, toate cele 15 bucăţi sunt 45 lei. Livrare prin Poşta Română cu plata ramburs. Taxa de expediţie este de 12 lei la care se pot adăuga costuri suplimentare în funcţie de greutatea coletului.



Thursday, July 28, 2016

Lucrurile la care am spus NU în ultima vreme

Nu ştiu încă dacă fac bine să aştern aceste rânduri aici, pentru că lucrurile sunt încă în proces de finalizare, iar la unele nu-s sigură 100% dacă am făcut bine sau rău. Atâta incertitudine în mine n-am mai avut demult.

Faza e că la tot ce voi scrie mai jos am spus mai întâi DA. Mă gândesc la cuvântul scripturistic care spune ca vorba voastră sa fie da, da şi nu, nu. Mai grav decât acum nu mi s-a afişat niciodată tendinţa mea de a amâna sau a mă răzgândi.
  • Am spus nu la schimbarea carierei. Nu intru în detalii, dar eram la un pas foarte mic ca de la 15 septembrie să fiu domnişoara învăţătoare. Aveam deja şi clasă, locul asigurat şi toate cele. Mă încânta ideea, pe o parte din copiii cu care urma să merg mai departe îi ştiam deja, eram entuziasmată. Dar trecând vremea şi având opţionalul de engleză cu cei de la grădiniţă într-o zi am simţit că voi claca. Dacă de două ori pe săptămână mi se părea aşa de greu să ţin în frâu nici 15 copii, ce aş fi făcut zi de zi cu o clasă de pitici? Am zis thanks, but no thanks!
  • Am spus nu să merg într-o tabară de pictură. Masă, cazare, materiale de pictură gratis. Am spus da, apoi am spus nu, ar fi însemnat să-mi iau încă o săptămână de concediu după alte aproape 10 zile de concediu. Nu m-aş fi simţit ok să stau atâta timp să mă relaxez şi cumva nu cred că nici de la serviciu nu mi-ar fi dat consecutiv atâtea zile libere. Am încurcat toată organizarea taberei, dar asta e...
  • Am spus nu unei oportunităţi de a mă alătura unei afaceri. Totul suna ok, bani frumoşi, lucrai în ritmul tău, totul aparent ok. Dar într-o zi, ascutând materialele de training, m-am întrebat dacă chiar sunt dispusă să fac asta zi de zi, chiar dacă la capătul efortului ar fi o sumedenie de bani care să mă aştepte. Şi am mai simţit că depunând acest efort, îl pun deoparte pe Dumnezeu care îmi dă ce şi cât am nevoie şi Îi zic: ştii ce? Lasă-mă să-ţi arăt eu cum fac bani, că tu nu ai fost în stare până acum să-mi dai ce am nevoie.
  • Am spus nu unei relaţii :D. Nu ştiu cât am spus eu nu, dar a fost şi o parte de decizie dinspre mine. În nici 6 luni am avut de a face cu de două ori acelaşi prototip de bărbat, cu cineva care brusc şi dintr-o dată e iritat de persoana mea şi-mi reproşează ceva într-un mod foarte urât. Acum mă întreb de ce atrag genul ăsta de oameni, ce e în mine care îi irită atât, care e cheia până la urmă? Sau poate ei erau doar o oglindă pentru mine? Ce e minunat e că timpul acesta în care lucrurile se limpezesc sunt tot mai scurte, cu ultima poveste a fost un răstimp de 5 zile în care lucrurile s-au făcut şi desfăcut.
Ceea ce scriam alaltăieri aici avea în spate ce am scris mai sus. Până la urmă eu-s un om cu un job 8-16, job bunişor, care mă ajută să-mi plătesc facturile şi să-mi iau de mâncare. De somn am nevoie ca de aer, pentru că Irina-somn=nebunie curată, iar de lucrurile care îmi fac plăcere nu trebuie să mă lipsesc pentru că mă dezic de mine (lectura, prietenii, plimbările, pictura etc.). Nu am cum într-o singură zi să înghesui atâtea lucruri, să mai adaug şi altele decât dacă mă cred cine ştie cine, sau dacă scot din schemă ceva de care am nevoie cu adevărat. Din cauza asta am zis că în ultima vreme am fost guvernată de mândire, de o gândire care l-a scos din schemă pe Dumnezeu.

Acestea fiind zise, vă trimit gânduri bune de la malul mării!

Wednesday, July 27, 2016

LT Studio - prietenii mei Laura şi Laurenţiu

Azi eram cam tuflită aşa că am lăsat într-un colţ îndepărtat blogul meu şi nici idei să le aştern aici nu aveam. Dar în inbox-ul mailului aveam în sfârşit un mail cu conţinut preţios. Prietenii mei Laura şi Laurenţiu au răspuns şi ei provocării mele de a ne spune cum s-au apucat ei de a-şi transforma pasiunea în job.

Cu Laura m-am cunoscut în online. Pe vremea când exista MySpace-ul, dacă ştie cineva ce a fost acel spaţiu vreodată (vorbesc de o epocă paleolitică pre-Facebook). Coincidenţele din viaţa noastră m-au amuzat teribil, dar ce e drept, Dumnezeu le-a rânduit ca noi să ne cunoaştem. Cu un an înainte să ne cunoaştem propriu-zis am fost amândouă la un festival de muzică electronică la Sibiu, undeva prin munţi în două grupuri distincte. În pozele mele cu mine şi grupul meu, undeva pe fundal era şi Laurica mea dragă :).

În 2008 când viaţa mea sufletească s-a schimbat, am găsit-o pe ea pe acel MySpace şi mi-am dat seama că aveam în comun şi fosta noastră viaţa şi actuala noastră viaţă. 

Ne-am împrietenit, ne-am văzut, între timp ea s-a căsătorit şi e mămica a două fetiţe drăgălaşe, s-a mutat la ţară într-un loc de vis în judeţul Argeş, cultivă legume, trăieşte frumos şi liniştit şi mulţumită internetului ţinem legătura constant. Printre altele Laura şi soţul ei Laurenţiu şi-au dezvoltat pasiunea pentru fotografie într-un job pentru care lucrează cu plăcere. Dar hai să vedem mai jos cum a început totul.

Cum a început povestea LT Studio?

LT Studio a început în momentul în care eu m-am decis să mă apuc din nou de fotografie. Era o pasiune din facultate care din cauza tehnicii şi a banilor am lăsat-o deoparte. 



După mutarea la ţară oferta de joburi s-a redus drastic aşa că am căutat să facem ceva de acasă, să fim aproape de copii. Dumnezeu ne-a ajutat în lucrarea noastră şi am reuşit într-un timp scurt să ne cumpărăm cameră şi aparat foto. 

Ce vă inspiră în procesul vostru de lucru?

Inspiraţia vine de la oameni şi din natură. 


De ce fotografia? Aţi opta și pentru altă activitate și dacă da, care anume?

Ne-a placut foarte mult ideea de a lăsa amintiri frumoase în urmă şi de a fi alături de oameni în zile speciale, pline de bucurie. Ne încântă şi faptul că putem lucra împreună. Altă activitate... grădinăritul dacă este făcut în aceeaşi formulă.


Fotografia e singura voastră activitate? Cu vă mai ocupaţi în rest? 

Pe lângă fotografie eu mai lucrez şi icoane, iar Laur este cameraman la o televiziune locală. Sperăm totuşi ca ceea ce facem să devina full-time job.


Ce program de lucru aveţi/cum lucraţi? (Ore preferate, locație, atmosferă, trucuri care vă inspiră să lucraţi mai cu sârg)

Aş prefera să lucrez afară în grădina ascultând păsări şi greieri. Dar de cele mai multe ori lucrăm noaptea după ce adorm copiii :) 



Ce sfat ai da celor care isi doresc sa se apuce de o activitate creativa dar nu au curaj?


Să aibă curaj! Dumnezeu a pus în fiecare câte un talent tocmai pentru a lucra cu el. Aşa munca poate deveni o plăcere. Recomand şi cerere de ajutor de Sus. Funcţionează garantat! 

Dragii mei Laura şi Laurenţiu ne mai zic şi că: pentru cei care se hotărăsc să le fim alături în ziua nunţii primesc gratuit o şediţă foto de Logodnă sau Save the date sau pur şi simplu o şedinţa foto înainte de nuntă :)


Eu încă nu ştiu dacă mă căsătoresc anul acesta pentru că încă n-am găsit mirele, dar poate printre cititorii mei sunt persoane care pot beneficia de acest dar de la LT Studio!

Site LT Studio: http://www.ltstudio.ro/



Tuesday, July 26, 2016

Entuziasmul de a lucra onest cu sufletul nostru

N-am mai scris demult şi ce s-a întâmplat în răstimpul acesta mi-e greu şi mie de procesat. Poate dacă am să le mai las un pic să se sedimenteze, am să le pot răsfira şi pe aici într-o ordine coerentă.

M-am gândit la multe în dimineaţa asta şi mi-am dat seama că tot ce faci când eşti departe de Dumnezeu cu gândul şi fiinţa ta nu e bun, sau nu iese bine... Tot ce faci - chestii personale, de job, de planuri, de iubiri şi alte cele :).

Când am deschis Facebook-ul în dimineaţa asta am găsit aceste rânduri şi parcă mi-a dat o încheiere, o concluzie la tot ce gândisem azi:

"Când pui presiune să schimbi ceva la tine, să faci, să fii...o faci pentru că te interesează cum pari, nu cine vrei să devii cu adevărat.
Te grăbești când ai imaginea de sine șifonată și vrei să te identifici cu o altă imagine (mai favorabilă) și să fii văzut altfel, cu toate schimbările tale aferente. Sau când vrei să schimbi rapid doar efectul (suferința), fără să ai răbdare să lucrezi la cauze.

Când chiar te interesează să schimbi ceva, să devii...o iei încet și faci doar ce poți face, fără să pui presiune, căci ți-e clar că ia timp, că nu e ușor...însă știi unde vrei să ajungi.
Și știi că se poate să mai cazi, să greșești, să fie un proces de durată și mai lent decât ai vrea, însă știi și că ești pe drum, deci nu contează cum pari și cât ești de încet, ci cine vrei să devii cu adevărat.
Când aspirația de fond este sinceră, iei presiunea de pe tine și-ți păstrezi energia pentru a face ceea ce poți, acolo unde ești, cu ceea ce ai. Fără grabă, fără agitația de a demonstra, fără rigiditate și termene limită." Textul este de aici, de pe pagina de Facebook Entuziasm.
Când vrei să faci mai multe decât poţi în secunda asta e doar mândrie şi nu faci altceva decât să-ţi pricinuieşti mult rău pe toate planurile...
Sper ca voi, dragii mei cititori să fiţi bine şi spornici în toate cele ale vieţii.
Cu gânduri bune de la malul mării,
Irina

Tuesday, July 12, 2016

2 mici secrete pentru o zi productivă

Mă bucur mult că în mintea mea a avut loc un declic și văd lucrurile foarte simplu și limpede. Totul, inclusiv în materie de productivitate este ultra simplu.

Dacă vrei să ai o zi productivă, fă următoarele două lucruri:

1. dimineța, după ce te-ai trezit: FĂ PATUL.

2. seara, înainte să te culci: SPALĂ VASELE.





Sursă foto aici

Să faci patul zi de zi e un tonic minunat pentru minte. De ce?

  • îți începi ziua cu un mic obiectiv care a fost bifat deja pe lista ta;
  • un pat nefăcut dă senzația de dezordine într-o cameră;
  • seara când te întorci de la lucru, oricât de bună sau mai puțin bună ți-a fost ziua, îți vei încânta privirea cu un lucru pe care l-ai făcut bine în ziua aia;
  • fă patul temeinic. Nu arunca pătura peste cearceaful mototolit și perna boțită. Îndreaptă totul, pune-le în ordine cu simț de răspundere.
Să speli vasele seara și să lași chiuveta goală, iar e un tonic minunat pentru minte. Pentru mine spălatul vaselor e terapeutic în sine. Îmi place să curăț fiecare obiect în parte, să-l pun la scurs în grătarul de vase, să șterg chiuveta, să spăl blatul de lângă chiuvetă. După ce am făcut lucrul acesta banal, simt că mai pot face și orice altceva pe lângă.


Sursă foto aici

Spălatul vaselor e o activitate de câteva minute la mine. Dimineața când mă trezesc și văd totul în ordine, am o mare odihnă sufletească. Altfel, orice aș face la începutul zilei sau pe parcursul ei, îmi va sta înainte ochilor ceva ce a rămas nefăcut și mă va bruia și pe restul zilei.


Dacă dă doare și la voi aceste două banale activități, să-mi spuneți și mie într-un comentariu la această postare.

Gânduri bune de la malul mării!

Monday, July 11, 2016

Detox outside&inside: în dulap

Detox outside: în dulap

Iubesc foarte mult rochiile. Mi se par cel mai adecvat tip de îmbrăcăminte pentru o femeie. Decente, dacă alegi să fie decente, ultra feminine, delicate, menite să ascundă defectele sau să evidenţieze calităţile fizice, vaporoase vara şi lista de puncte în favoarea lor poate continua.

De mult timp căutam o rochie lungă potrivită pentru vară şi pentru mine. Doar că acea rochie „the rochie” a însemnat pentru mine să cumpăr n-şpe rochii în care nu mă simt ok şi care nu mă avantajează.

Aşa că m-am gândit să le pun şi pe acestea pe Olx şi Okazii poate le ocheşte cineva care ar intra mai bine în ele. 







Acestea pot fi găsite de vânzare aici.

Saturday, July 9, 2016

Menţiuni

Azi simt nevoia să împărtăşesc cu voi iar câteva gânduri. Sper să nu omit vreo unul.


1. Am început să ador să mă plimb. Aseară eram la apusul soarelui pe faleza extinsă a plăjii Modern din Constanţa şi mă uitam la acest spectacol grandios şi gratuit oferit de natură. E fascinantă panorama din acel punct. Dar nu asta vroiam să vă zic, ci despre faptul că, uneori, buna mea prietenă P. îmi mai dă câte un feedback despre ce mai scriu pe aici. Aşa se face că m-a întrebat care e faza cu cititul, că în postarea aceasta am lăsat de înţeles că m-a forţat cineva să citesc şi ea ştia că eu o fac de plăcere. Bingo! A sesizat bine ce mi-a zis, însă ce nu am explicat eu suficient de bine în scris e că acel cineva care m-a forţat să citesc am fost... EU. Pusesem o presiune asupra mea de a citi foarte mult şi într-un timp foarte scurt, chiar aveam şi o normă - 20 de pagini pe zi, deci cam 140 de pagini într-o săptămână. Aşa că, ajungând la concluzia: 1.lumea nu prea mai citeşte în general şi 2.nu va analiza nimeni cât şi ce ai citit, rezultă de aici că poţi citi mult sau puţin, e doar alegerea ta, nu vei fi nici mai sus, nici mai jos cu acest lucru. (Deşi nu neg importanţa cititului şi beneficiile acestei activităţi)

2. Nu am uitat de promisiunea de aici că voi face câteva recomandări privind nişte servicii bune din Constanţa. Sper să reuşesc să pun cap la cap informaţia şi să fac o postare separată pe acest subiect.


3. Azi am simţit nevoia să dăruiesc, pentru că şi eu la rândul meu primesc multe. Primesc răspunsuri la frământările mele, primesc atenţie, primesc gesturi de afecţiune. Aşa că am dăruit şansa cuiva de a vinde nişte flecuşteţe. Am luat două buchete de floarea soarelui, 6 de busuioc şi una de cimbru. Sunt cam la limită cu banii zilele astea, dar aici nu m-am zgârcit, am avut un sentiment profund că de unde dau acum, se va înmulţi darul. Din flori şi din busuioc voi dărui şi eu mai departe, iar o parte le voi păstra în casă.

4. Acestea fiind zise vreau să anunţ aici pe blog că în seria mea de detox, va fi şi un detox inside, detoxifiere de vină şi de remuşcări şi de frică. Aceste trei chichiţe mi-au blocat întreaga viaţă până în punctul acesta. Încă nu ştiu exact ce voi face ca să mă vindec de ele, dar dacă va fi ceva ce poate fi povestit aici, o voi zice!

Un weekend plăcut în continuare să aveţi!

Friday, July 8, 2016

Cum să fii productiv în 5 paşi simpli

Mi-am dat seama că lucrurile în materie de productivitate se traduc destul de simplu:

1. ai ceva de făcut
2. faci

Tot ceea ce e între e nebunie curată, filozofie inutilă.


Mi-am mai dat seama că de la ai ceva de făcut la faci ajută următoarele:
  1. Fă o listă cu ceea ce ai de făcut. Tot, trece acolo şi că ai de dus gunoiul.
  2. Scoate routerul de internet din priză, dezactivează datele mobile, deloghează-te de pe contul de Facebook. Dacă vrei să trăieşi, să fii şi să faci în realitate ceva va trebui, logic, să fii offline un timp.
  3. Fă ordine în casă. Asigură-te că ai mereu un minim de ordine prin casă, orice ar însemna asta pentru tine. Pentru unii ordine poate însemna totul brambura, pentru mine înseamnă toate puse la loc, fără vase în ghiuvetă, fără nimicuri pe dulapuri, pe mese, pe jos, pe sus, pe canapea, pe scaune, pe lângă scaune. Totul la locul lui!
  4. Alocă-ţi o perioadă de descotorosire de tot ce e în plus şi nefolosit în ultimii 3 ani în casa ta. Nu vei face totul într-o zi, dar asigură-te că vei face în fiecare zi câte un pic din treaba asta. Eu am numit procesul ăsta detox inside&outside.
  5. Pomodoro. N-am suficiente cuvinte să laud tehnica asta şi cât e ea de eficientă în ceea ce mă priveşte. Ia lista aia, setează un timer pe bucăţi de timp de 25 de min. Timp de 25 de min fă doar un punct de pe lista aceea. Ia o pauza de 5 minute. Treci la urmatorul punct, sau mai alocă încă 25 de minute dacă nu ai reuşit să finalizezei primul punct.
Pentru punctele 3 şi 4 poţi aloca un anumit timp zilnic, că n-ai să poţi cuceri Everestul într-o zi. Dar pentru punctele 1, 2 şi 4 nu ai nevoie de nimic, le poţi aplica oricând. Mai ales punctul 2, da?

Spre exemplu scriu aceste rânduri cu cablul de internet scos din laptop (am routerul defect), am datele mobile dezactivate de pe telefoane, le activez când şi când, singurul lux şi distracţie pe care mi-o permit acum e că am căştile în urechi şi ascult muzică .

Thursday, July 7, 2016

Jurnal de recunoştinţă


1-7.07.2016

Doamne, îţi multumesc pentru:


  • zilele de concediu. Dacă în primele zile eram ca blocată, nu mă puteam deconecta deloc, gândul îmi era doar la job şi toate puterile îmi erau ca paralizate, acum, la o săptămână distanţă, mă simt super tare în concediu. Relaxată, odihnită, cu mintea limpede şi plină de idei :)
  • îngheţată
  • cafea
  • plimbările zilnice
  • abundenţa de legume şi fructe
  • pepene (anul acesta am luat pentru prima oară pepene de una singură, adică mi s-a părut mereu prea mult să mănânci un pepene întreg, prea greu de cărat... dar vara asta am realizat că am adus primul pepene în casă la mine, a fost un sentiment fain şi plăcut)
  • lucrurile pe care vreau să le fac şi pe care sper, cu şi doar cu ajutorul lui Dumnezeu, să le fac
  • simplitate
  • spaţiu - în casă, în cap, în tine...
  • că am reuşit să pun plaaaaaaaaaaaaase la ferestre! Treaba asta trebuie consemnată... mă chinuiam de multă vreme să-mi pun şi eu plase la ferestre. E a treia vară aici şi eu nu aveam aşa ceva. Iniţial a fost din lipsă de bani, apoi am avut bani, dar n-am mai găsit oameni. Dupa ce unii m-au ameţit şi m-au încurcat, alţii nu-mi răspundeau la telefon... am renunţat şi mi-am pus singură nişte improvizaţii de plase lipite pe interior :D. Într-o zi mă duc în cartier să-mi repar nişte pantofi. În cizmărie văd nişte profile de termopan şi chiar şi o PLASĂ de fereastră. O întreb pe doamna de acolo dacă fac şi aşa ceva, îmi spune că da, îi spun că m-a salvat, îi las un număr de telefon, luni mă sună un domn, marţi ia măsurători şi miercuri vine şi-mi montează plasele. După o serie de muşte, tânţari, albine, fluturi, molii, tânţari de lac cât degetul de mare şi alte insecte târâtoare care s-au plimbat prin casa mea, am plase la ferestre :). Pam-pam!

Wednesday, July 6, 2016

Detox inside&outside: în bibliotecă

După cum spuneam aici sunt într-un nou proces de simplificare, detox cum l-am numit eu. Şi pentru că această detoxifiere va avea loc interior şi exterior, l-am numit detox inside&outside.

Încep această serie de postări cu marea mea dragoste şi durere: cărţile.

Detox outside: În bibliotecă



Mi-am dat seama că nu ţine nimeni seama de cât citeşti. Poate prin liceu avea vreo valoare să te dai intelectual cu cât de mult citeşti. În ziua de azi sunt ferm convinsă că nu mai e timp să citeşti aşa mult, decât dacă faci doar chestia asta în defavoarea altor activităţi. Mi-am dat seama că eram într-o cursă nebună de a îngurgita cât mai multă informaţie pe diferite teme. Să cumpăr cărţi e marea mea pasiune, să fiu la curent cu noutăţile la fel, de fapt am o pasiune în a ţine o carte în mână, a o studia, a o răsfoi... Dar zilele astea mi-am dat seama că nimeni nu dă doi bani pe volumul de cărţi citite de mine. Atunci pentru ce mă consum atât cu lectura?!

Ce ştiu e că ar trebui să fac aşa:

Literatura duhovnicească să fie încheiată la ceea ce am deja. Atât. Măcar să reiau ce mi-a plăcut foarte mult, să aplic câte un sfat, să recitesc spre întipărire în minte a informaţiilor. Atât.

Romane, dacă voi avea vreodată timp de aşa ceva, le pot împrumuta de la biblioteca judeţeană.

Cărţi de specialitate pe orice nu mai am nevoie . Mai ales că mi-am dat seama că-mi doresc o carieră în nimic . Mint, aş face o carieră în „cum să trăieşti făcând ceea ce îţi aduce bucurie”. Încă nu există cărţi pe tema asta, că le-aş cumpăra.

Cărţi de leadership, dezvoltare personala etc. NU E NEVOIE DE AŞA CEVA, e prea multă informaţie în online acum ca să mai cumperi aşa ceva.


Deşi am luat aceste decizii, CÂND ŞI CÂND, voi mai lua câte o carte de plăcere aşa, cum am luat recent ultima apariţie a autoarei Elisabeth Gilber – Lecţii de magie şi pe care am şi citit-o între timp.

Pentru că am făcut o mică selecţie printre titlurile de care nu mai am nevoie, o parte le voi pune pe OLX şi Okazii, poate are cineva nevoie de ele.

Tuesday, July 5, 2016

Erase and rewind

Trăim într-o supra abundenţă de orice: haine, mâncare, informaţie, idei, păreri, ură, religiozitate.

Zilele astea mă gândeam: de ce mă agit atât, de ce vreau să citesc mult, să fac mult, să am mult, să gândesc mult, să simt mult etc? În condiţiile în care nu apuc să fac nimic în realitate din cauza presiunii prea mari pe care o pun asupra mea.

Cine dă tonul în toate astea? Prea multe răspunsuri...

Dar aleg să cred că singura autoritate e autoritatea lăuntrică. Mai ales în vremurile astea de multă ură şi judecată pe care le trăim (da, vorbesc aici şi de subţirimile de judecată ale cuvioşilor care trăiesc ultra-corect). Ce vreau să fac, ce am nevoie să fac, ce ştiu că mi-ar face bine să fac? Fac tot ceea ce fac spre şi pentru mine? De ce trăiesc şi mă consum pentru alţii? De ce las ca alţii să dicteze ceea ce simt, ceea ce vreau să fac, ceea ce-mi place? Nu-mi sunt eu un inamic redutabil ca să mai dau drepturi şi altora? :)

Iau foarte multe decizii în perioada asta, multe drastice, dar nu mai am timp de nimic care să nu fie altcumva decât esenţial :).