După cum spuneam aici sunt într-un nou proces de simplificare, detox cum l-am numit eu. Şi pentru că această detoxifiere va avea loc interior şi exterior, l-am numit detox inside&outside.
Încep această serie de postări cu marea mea dragoste şi durere: cărţile.
Detox outside: În
bibliotecă
Mi-am
dat seama că nu ţine nimeni seama de cât citeşti. Poate prin
liceu avea vreo valoare să te dai intelectual cu cât de mult
citeşti. În ziua de azi sunt ferm convinsă că nu mai e timp să
citeşti aşa mult, decât dacă faci doar chestia asta în
defavoarea altor activităţi. Mi-am dat seama că eram într-o cursă
nebună de a îngurgita cât mai multă informaţie pe diferite teme.
Să cumpăr cărţi e marea mea pasiune, să fiu la curent cu
noutăţile la fel, de fapt am o pasiune în a ţine o carte în mână, a o studia, a o răsfoi... Dar zilele astea mi-am dat seama că nimeni nu dă
doi bani pe volumul de cărţi citite de mine. Atunci pentru ce mă
consum atât cu lectura?!
Ce
ştiu e că ar trebui să fac aşa:
Literatura
duhovnicească să fie încheiată la ceea ce am deja. Atât. Măcar
să reiau ce mi-a plăcut foarte mult, să aplic câte un sfat, să
recitesc spre întipărire în minte a informaţiilor. Atât.
Romane,
dacă voi avea vreodată timp de aşa ceva, le pot împrumuta de la
biblioteca judeţeană.
Cărţi
de specialitate pe orice nu mai am nevoie .
Mai ales că mi-am dat seama că-mi doresc o carieră în nimic .
Mint, aş face o carieră în „cum să trăieşti făcând ceea ce
îţi aduce bucurie”. Încă nu există cărţi pe tema asta,
că le-aş cumpăra.
Cărţi
de leadership, dezvoltare personala etc. NU E NEVOIE DE AŞA CEVA, e
prea multă informaţie în online acum ca să mai cumperi aşa ceva.
Deşi am luat aceste decizii, CÂND ŞI CÂND, voi mai lua câte o carte de plăcere
aşa, cum am luat recent ultima apariţie a autoarei Elisabeth Gilber
– Lecţii de magie şi pe care am şi citit-o între timp.
Pentru că am făcut o mică selecţie printre titlurile de care nu mai am nevoie, o parte le voi pune pe OLX şi Okazii, poate are cineva nevoie de ele.
Eu prefer romanele! Cele realiste!
ReplyDeleteSi mie imi plac romanele foarte mult. As reciti multe carti, spre exemplu am citit tot de Marin Preda, unul din scriitorii mei preferati din Ro, Morometii si Cel mai iubit dintre pamanteni le-am citit de doua ori. Si aveam in plan sa ating o parte din romanele celebre internationale, dar nu vad unde mai pot inghesui si activitatea asta. Probabil pe la pensie? :)) Multumesc de vizita!
Delete:) Da, da...
Delete:) Da, da...
Deletehmm... Mie imi plac cartile, paginile, mirosul... Nu pot citi carti pe net fara sa rasfoiesc paginile, sa pun semne, comentarii. Nu stiu, visez la camera numita biblioteca cu jilt comod si tapetata cu carti: istorie, enciclopedii, albume, harti... :)
ReplyDeleteHehe, da, ar arata tare fain... Doar ca eu nu prevad nici aici unde locuiesc, nici intr-o casa viitoare un astfel de spatiu... Nu stiu ce am, am inceput sa gandesc foarte minimalist: spatii mici, usor de intretinut si curatat. Cred ca ma maturizez! :))
DeleteSi eu am triat cartile, te inteleg foarte bine. Desi eu nu sunt o cititoare pasionata, citesc din cand in cand.
ReplyDelete- cartile religioase au fost impartite in trei: carti de pastrat; carti de dus la biblioteca unei biserici (acum toate bisericile au o biblioteca parohiala); carti in care am gasit pasaje care m-au derutat sau m-au facut sa-mi pierd increderea in veridicitatea mesajului transmis si pe care le-am pus deoparte pentru a le da parintelui pentru a le analiza el si proceda in consecinta (distruge sau pastra la biblioteca bisericii). Scopul e sa pastrez esentialul, baza (vietile sfintilor, cateva paterice, cateva carti despre/scrise de parinti si sfinti pe care-i simt mai aproape).
- carti motivationale, de dezvoltare personala sau de specialitate nu am,
- romane - nu prea mai am rabdare sa le citesc. Nu le desconsider, ele au rolul lor, dar eu nu prea mai am rabdare cu ele, parca simt ca-mi omor timpul si ca trebuie sa fac ceva mai util. Totusi am pastrat romane clasice, precum si prima colectie de 100 de carti de la Adevarul (cineva si-a dorit mult in copilarie sa aiba toate cartile dintr-o colectie si acum are)
- carti de arta - nu am multe, dar am aruncat o parte din cartile care mi se pareau imorale (chiar daca pictorul sau sculptorul era recunoscut si foarte talentat)
La fel ca tine simt nevoia sa fac spatiu in jurul meu, sa renunt la lucruri, sa pastrez esentialul.
Mai dau gres cand imi mai cumpar vreun obiect decorativ ce-mi place mult sau pe care mi-l doresc mult. Uneori imi doresc foarte mult un lucru de parca ma consuma in interior ca nu-l am, iar cand, in sfarsit il am, nu mai reprezinta ceva asa deosebit. Asta e un semn ca-mi inca imi leg prea mult inima de lucruri.
Sentimentul cel mai placut e cand am facut o triere de obiecte si camera e mai libera si ma pot concentra mai bine la ce e important, sa nu ma mai pierd in flecustete.
Foarte fain ce ai scris, Maria! Mi-ai dat chiar si o idee, ca nu stiam unde sa duc cartile cu continut religios pe care le-am strans sa le dau si chiar si stiu unde sunt parohii cu mici biblioteci in Cta. Multumesc!
DeleteE mai simplu cand e mai aerisit, parca la mine devin toate mai usor de facut, de gestionat... Si regasesc cautarea asta de a simplifica la multi din jurul meu, fie ca e vorba de relatii, de haine, de flecustete prin casa, mancare etc. Adica am avut discutia asta privind simplificarea cu aproape toti cunoscutii mei care-s din grupuri diferite... Poate e bine ca trece timpul asta cu mai mare viteza (cel putin la nivel de perceptie), ca asa ne obliga sa esentializam tot ce e in viata noastra.
O saptamana buna sa ai, Maria!
Desi nu-s o mare cititoare, cititul mi se pare una dintre cele mai mari delicii ale vietii (indiferent de ce crede societatea actuala). Mult timp am citit aproape numai carti religioase, dar in ultima vreme am inceput sa reapreciez romanele bune. Omul poate invata multe din ele.
ReplyDeleteIn ce priveste spatiul, noi avem o biblioteca mica si sotul e un mare devorator de carti, asa ca am instituit regula 'una intra-alta iese', regula pe care o mai aplicam cu jucariile copiilor. Ce vom face cu cele care 'ies' inca nu stim, poate le daruim prietenilor, mai vedem.