Saturday, October 20, 2012

Daca voi mai avea nevoie de...

Urmaresc blogul Iuliei (economisim.info) inca de cand a aparut si il gasesc ca fiind extrem de util. Dar una din ultimele postari mi-a suras in mod deosebit si anume cea despre a gasi in fiecare zi 5 lucruri de care te poti lipsi, mai exact postarea aceasta:  Daca voi mai avea nevoie de… Declar razboi lucrurilor!



Sursa imagine.


Momentan locuiesc cu familia mea si detin o camera si cateva spatii aferente unde imi pot depozita lucrurile care nu le pot tine in camera pe parcursul anului. In curand ma voi muta singura intr-un apartament cu doua camere. In mod firesc as fi fost mai relaxata la gandul ca in curand voi avea unde sa-mi insir toate cele in mai mult spatiu. Dar eu simt contrariul si o vad ca pe o metoda de sortare interioara mai degraba decat una exterioara. Asa ca vreau si simt nevoia sa imi simplific viata cat mai mult, sa pastrez doar ce folosesc, ca sa ma pot concentra pe ce e cu adevarat necesar in viata mea. Prin haine trec mai mereu si dau mai departe haine care mi-au ramas mici, haine pe care nu le mai imbrac de cel putin un an, haine care imi sunt prea mari sau care nu ma avantajeaza. Cu mult timp in urma am reusit sa trec pragul de atasament emotional fata de haine si pot da si din cele care imi amintesc de o persoana sau de un eveniment. Pana la urma sunt...bucati de material, ca sa nu le zic carpe :). Deci in ceea ce priveste hainele am pastrat foarte putine (si inca imi par multe) din cele pe care le folosesc des si cateva care imi plac in mod deosebit (croiala, material, calitate, etc.), dar care sunt de ocazie.

Cu toate astea am prea multe: carti, maruntisuri, instrumente de scris, materiale pentru hobby/crafting, materiale de pictura, accesorii, reviste, haine pe care as vrea sa le modific, cutii de depozitat, caiete, etc. Din toate acestea sunt ramase cele mai...bune sa zic asa, restul au mai fost triate de vreo cateva ori. Deci acum aplic metoda Iuliei pe ce a ramas si vad ca de cateva zile sunt foarte harnica in a gasi 5 obiecte pe care le pot darui/dona/vinde. 

Pana sa aplic metoda Iuliei am mai aplicat cateva metode de sortare prin lucrurile personale astfel:


  • revistele cu retete, cu idei de lucru de mana si altele au fost sortate, triate, scanate si reciclate (pentru reciclare nu am cautat un centru anume de reciclare, banii primiti pe asa ceva mi se par prea putini pentru efortul depus de a te deplasa cu ele pana la centru, dar asta depinde si de greutatea cartilor/revistelor. Pe langa asta, la noi in Constanta, in special in cartierele cu case, primim saci speciali pentru materiale reciclabile-hartie,plastic,metal, iar o data pe saptamana vine o masina si le ia din casa in casa.)
  • dintre aceste reviste pe care vreau sa le dau, dupa ce le-am scanat le-am pus la vanzare pe okazii.ro, fiind de o calitate foarte buna (Burda, Deco-in franceza, Marie Claire idees, Good Foods, etc.)
  • cartile carora nu le vad un folos pe termen lung (romanele le recitesc doar daca mi-au placut fantastic de mult) le-am dus la biblioteca judeteana si le-am donat, sau le-am facut cadou prietenilor
  • hainele si maruntisurile potrivite fetelor le dau unui centru de plasament
  • hainele mai deosebite si care nu pot fi donate le-am pus tot pe okazii.ro spre vanzare
  • bateriile folosite, becurile, cablurile si mici obiecte electrice care nu mai sunt folosite/functionale le duc la centrele de reciclare din Real sau orice alt supermarket
  • cele cateva CD-uri cu muzica, filme, alte informatii pe care le mai aveam au fost salvate in calculator si urmeaza sa fie facute cadou
Acum am langa mine o sacosa in care am adunat in ultimele zile din lucrurile de care ma pot desparti. In definitiv, chiar daca citesc si 3 carti in paralel, nu am nevoie de 5 semne de carte, nu? Si nici de 10 pixuri, sau 10 caiete, in conditiile in care nu mai merg la scoala ;).

Friday, October 19, 2012

30 de zile fara Facebook

Citeam de curand undeva ca fluxul creativitatii nu poate fi secat, cu cat iei mai mult din el cu atat el creste. Nici bine nu m-am pus pe scris pe blog ca deja numeroase alte idei mi se perinda prin minte.




Dar sa ma axez pe una singura. Sunt multe lucruri pe care mi-as dori sa le fac. Despre unele nu stiu daca sunt in stare sa le fac, daca imi sunt folositoare, sau daca nu cumva pe parcurs am sa-mi dau seama ca nu mi se potrivesc, nu-mi mai plac, sau nu era ce cautam. Sunt si unele aspecte din viata mea pe care mi-e frica sa le confrunt. Imi doresc de mult timp sa reduc internetul la ceea ce este de fapt - o unealta. Imi doresc sa mananc mai sanatos dar nu stiu daca am sa pot face toata viata asta. Mi-as dori sa fiu mai activa si sa ma pot baza mai mult pe corpul meu (experienta gradinaritului de anul acesta mi-a dovedit ca nu am pic de rezistenta fizica), dar stiu ca pentru a capata o buna anduranta fizica e nevoie de timp si dedicare (nu sunt adepta "merg X luni la sala" si apoi nu mai fac nimic). Alaltaieri seara, din link in link am ajuns pe o pagina unde scria sa incerci ceva ce ti-ai dori sa faci sau ceva ce ti-e teama sa faci doar pentru o perioada de timp, mai exact pentru 30 de zile. 30 de zile, atat. 30 de zile imi par si mie rezonabile. In 30 de zile se presupune ca s-ar forma noi retele neuronale prin care un vechi obicei este inlocuit cu unul nou. De fapt sunt cateva articole foarte bune despre aceasta idee pe care am sa le traduc aici in curand.

Pentru ca momentan sunt in cautarea unui loc de munca si am enorm de mult timp liber la dispozitie, petrec destul de mult timp in fata calculatorului. Internetul are partile lui bune, dar personal simt cum prin folosirea lui imi scapa printre degete lucruri cu adevarat importante, lucruri care m-ar ajuta in mod concret sa am stilul de viata pe care mi-l doresc. Evident ca am si cont de Facebook, de mai bine de doi ani. Am avut perioade cand am intrat mai rar, cand nu prea am avut activitate acolo, dar am avut si perioade in care am postat  des diferite poze, articole, etc. sau am interactionat cu alte persoane. In ultima vreme insa ma simt prea prinsa acolo. Prea des verific ce s-a mai postat, cine m-a mai contactat, ce like am mai primit, etc. Pana de curand as fi zis ca asta e, ca e o dependenta, ca nu ma pot rupe si cu asta basta. Dar refuz sa mai cred asa ceva. Cum spune romanul - orice invat are si dezvat, deci cred ca imi pot muta atentia de pe activitatea aceasta lipsita de vreun folos concret (da, am cativa prieteni buni acolo, dar atata timp cat nu facem ceva si in plan real cu aceasta prietenie, nu prea are sens pentru mine) pe ceea ce vreau sa fac cu adevarat.

Asa ca vreau sa aplic metoda celor 30 de zile pentru inceput acestei obsinuinte (rele). 30 de zile voi fi pur si simplu deconectata de pe Facebook (nu l-am dezactivat, deci inca exist conform vietii FB:). Poate (nu) am sa-mi sterg contul, poate ca-mi voi relua obiceiul la sfarsitul acestor 30 de zile, poate am sa ma reintorc acolo si am sa reusesc sa intru mai rar, sau foarte putin in fiecare zi, sau poate nu. Inca nu stiu. Cei cu care interactionez pe Facebook (rudele in special) sunt cele cu care interactionez si in viata reala. Fostii colegi si fostii prieteni pe care i-am avut candva si cu care acum tin legatura pe FB sunt si raman fosti prieteni, fosti colegi si prieteni de Facebook. Tot experienta imi spune ca daca in acesti doi ani nu s-a reluat vreo legatura, nu se va relua nici in viitor. Si nu, pe aceasta platforma nu am cunoscut pe nimeni nou cu care sa formez o relatie de prietenie sau de iubire.

O sa fie fantastic de greu, am mai incercat sa ma rup si nu am reusit, dar nu am fost la fel de hotarata pana acum. Deci 30 de zile fara Facebook este prima mea provocare 30 de zile. Sunt curioasa la ce concluzii voi ajunge si cum se va manifesta sevrajul.

Ce am de gand sa fac cand "pofta de Facebook" va atinge cote alarmante:
  •  as putea sa vizionez un film, am o lista serioasa de filme bune care sunt in asteptare
  •  as putea face conspect dintr-un capitol al unei carti care sta si ea la rand sa fie citita de mult timp
  •  as putea schita niste tipare pentru viitoare obiecte hand-made
  •  as putea face o lista cu ce am de rezolvat pentru saptamana ce urmeaza
  •  as vrea sa invat cum se face sapunul natural
  •  as vrea/putea sa fac un plan pentru ce vreau sa plantez la anul in gradina
  •  as scrie o scrisoare
  •  as trimite o carte postala
  •  pot sa "curat" inboxul de la mail
Uh, multe lucruri de rezolvat!

Thursday, October 18, 2012

Procrastinarea

A venit toamna, sau cel putin asa vreau sa cred. In Constanta temperaturile sunt inca ridicate pentru aceasta vreme, mai putin dimineata si seara cand e chiar racoare. Cu ameteala asta in gradele Celsius am prins usor si eu un pui de raceala, dar nu pare a fi ceva serios, cred ca va trece cu un ceai cald cu lamaie si miere.

Imi doresc foarte mult sa reiau scrisul pe blog. Desi am piedici interioare si imi zic ca sunt deja suficiente bloguri, iar ceea ce am eu de zis nu e asa de important, incerc sa ma gandesc ca as putea sa o fac doar pentru mine. Sa-mi scriu mie, pastrand blogul deschis. Si asta pentru ca am un motiv extrem de serios. De la o vreme ma framanta serios problema procrastinarii. Tendinta de a lasa pe maine, sau pe niciodata ceva ce imi doresc foarte mult sa fac. Inca de cand eram micuta amanam sa fac lucrurile care trebuiau facute, lucrurile pe care mi-ar fi placut sa le fac, sau lucrurile care mi-ar fi folosit sa le fac, construind cele mai ingenioase scuze pentru a amana. Citind tot mai mult pe acest subiect in ultima vreme mi-am dat seama ca, in ceea ce ma priveste, am amanat lucrurile din frica de a gresi (nevoia de perfectiune), frica de a reusi (eu sa fac ceva bun!?) si o grava confuzie intre ceea ce mi-ar face bine pe termen lung si ce imi face bine pe termen scurt. Da, e reconfortant sa tot amani redactarea unui eseu, efectuarea unei teme, sau a unui proiect care ti-ar aduce folos intr-o directie, e mai placut sa bei un ceai si sa citesti o carte, decat disconfortul de a rupe un obicei rau si a te pune pe o alta directie. Cu toate astea, termenele limite, acele zile care devin tot mai scurte inaintea unui examen, a sustinerii disertatiei, a prezentarii unui proiect, etc. pun o presiune asupra psihicului atat de mare si neplacuta incat nu stiu daca se merita sa amani atat un lucru pe care l-ai putea face. (Fac referire aici si in urmatoarele postari DOAR la acele lucruri pe care le putem face, care sunt in acord cu personalitatea noastra. Nu vad sensul de a te forta sa faci ceva ce ti-ar fi imposibil, doar in ideea ca trebuie sa rupi cercul vicios al amanarii.)




Se vede ca nu am mai scris de ceva timp, m-am intins iar pe 100 de randuri :). Ce vreau sa spun e ca m-am decis sa lupt impotriva acestui prost obicei (propriu si personal) de a amana, de a visa la ceea ce as vrea sa fac si sa nu le fac niciodata. Frunzaritul paginilor de internet fara oprire, urmaritul vietii altora pe Facebook, cititul de carti nefolositoare, dormitul peste masura nu sunt activitati atat de importante, sau cel putin nu ar trebui sa surclaseze lucrurile cu adevarat importante: zecile de proiecte lasate in aer, dorinta de a studia ceva nou, pictatul, implicarea in viata de familie, creearea unei vieti in afara calculatorului (prieteni reali, activitati reale), cultivarea vietii launtrice (lecturi de suflet, implicarea in viata religioasa, etc.), o alimentatie sanatoasa, etc. sunt cateva lucruri cu adevarat importante pe care ori le-am amanat, ori le-am facut pe sfert. Nu neg faptul ca traim vieti extrem de ocupate, unii dintre noi au un job solicitant, altii au familii numeroase si multe obligatii, dar si asa, exista o jumatate de ora intr-o zi in care putem sa facem DOAR un lucru pe care l-am amanat de mult timp.


Asa ca am sa scriu mai des aici si mai mult despre managementul TIMPULUI. Cum si ce voi face ca sa daram monstrul procrastinarii (amanarii). Am sa scriu despre idei pe care le gasesc interesante si pe care vreau sa le aplic, am sa traduc articole pe aceasta tema (deja am un numar mare de articole de acest gen) si vreau sa le aplic/experimentez si sa vad ce rezultate voi obtine. Cred ca luptand cu acest mic mare defect voi putea aduce imbunatatiri pe toate planurile in viata mea.

Dar, cu toate astea, nu am sa ma rezum doar la managmentul timpului, ci am sa mai scriu si despre alte idei si activitati.

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...