Wednesday, November 30, 2022

Blogonoiembrie 2022: ziua 7

S-a încheiat și luna noiembrie, s-a încheiat și provocarea ”blogonoiembrie” ediția 2022. Nu am reușit să scriu pe blog decât echivalentul la o săptămână, dar nu cred că e rău.

La Constanța vremea este foarte mohorâtă, de ceva zile bune deja și, ca niciodată, simt că mă apasă foarte tare atmosfera asta, mă deprimă teribil, deși, pe vremuri, o zi înnorată, ploioasă îmi dădea energie și poftă de lucru. Deh, se pare că bătrânețea te schimbă în moduri la care nu te-ai fi gândit :)).

Am încercat să contracarez întunericul de afară cu ceva lumânări parfumate, însă mă irită fumul toxic pe care îl degajă. Mai încerc cu instalația de brad, când îl voi împodobi și poate reușesc să-mi cumpăr o instalație tip perdea, de pus la fereastră. Să văd!

În rest... ce să mai zic. S-au mai limpezit puțin apele la muncă și m-am decis să iau și eu lucrurile puțin diferit. Dacă ar fi să pun metaforic lucrurile în perspectivă, mă simt ca și cum intru într-o pădure cu majoritatea copacilor crescuți strâmb, iar eu încerc să-i îndrept trăgând de ei, sau punându-i la pământ cu barda, ca să răsară din nou. O muncă de Sisif! Nu pot decât să trec printre acești copaci, cu lumina din mine cât mai tare aprinsă, ca la final, cine e de îndreptat, s-o facă de la sine, prin hotărâre proprie, nu prin sforțarea ”pădurarului”.

La mulți ani celor ce-și serbează azi ziua de nume, sau aveți în familie un Andrei/o Andreea! Sfântul Apostol Andrei să vă ocrotească și să vă călăuzească pe drumul vieții!

Irina

Friday, November 25, 2022

Blogonoiembrie 2022: ziua 6

Sunt în ultima zi de concediu medical. De luni iar la lucru, ca apoi de miercuri să am iar o mini-vacanță. Zilele acestea am avut o stare de puternică demotivare plan personal, dar am stat și am rumegat și ce trebuie să fac în viitorul apropiat pe plan profesional, fiind la fel de descurajată și demotivată.

E trist că tragem atât să ne educăm, să învățăm, să ne ridicăm cu câteva trepte, visând la mai bine, la mai bun și la puțină decență, ca apoi să constați că n-ai urcat, ci ai coborât: salarii mici, șefi care fac abuz de putere, mediu de lucru ostil etc. Personal am suficiente lupte personale cu mine, cu gândurile mele, cu neputințele mele, ca să-mi mai adaug zi de zi altele, din afară.

Am plecat cu avânt pe drumul învățământului, crezând că e ”drumul meu” și voi găsi și eu puțină stabilitate dpdv profesional și financiar, ca să am surprize mari, neașteptate...

Ușor-ușor mă întorc cu rațiunea și simțirea spre adevărurile ortodoxiei. Mi-e tot mai clar că suntem într-o luptă nevăzută cu răul, care are forme extrem de variante. Trebuie deci să lucrez mai mult pe protecție, pe apărare, pe o parare a răului și din mine și din afara mea.

Vă pup, sper că aveți zile mai bune decât ale mele :).

Monday, November 21, 2022

Blogonoiembrie 2022: ziua 5

Vineri după-amiază, sâmbătă și duminică am fost liberă, dar iată că nu m-am ostenit să continui cu postările din provocarea ”blogonoiembrie”, adică de a scrie zi de zi aici pe blog. Un incident destul de urât care a avut loc vineri, m-a tulburat atât de rău, că nu am mai reușit să mă adun nici până azi, luni, 21.11. Una peste alta, am și o viroză care își face de cap, acum stau și mă consum cum să mă împart, unde să sun mai întâi, să ajung și la doctor, să mă învoiesc și de la școli, plus încă ceva telefoane pe care le am de dat prin care am de rezolvat câteva lucruri...


lucrare realizată de o elevă de-a mea :)

Pe ”fundul” sufletului meu știu că-s adunate multe gunoaie, de m-am tulburat atât de rău de la o pală de vânt, deși nu cred că a fost doar o pală, ci mai multe, mărunte, plus oboseala adunată în ultima vreme cu naveta, cu cele două școli, cu presiunea teribilă din clase, cert e că nu mă simt ok deloc și trag nădejdea să primesc azi un medical, ca săptămâna aceasta să-mi pun gândurile și perspectivele de viață în ordine.

Sper ca la voi să fie mai bine!

Irina

Thursday, November 17, 2022

Blogonnoiembrie 2022: ziua 4

Ieri, pe data de 17.11, am achitat ultima rată la mașină, cu care am și încheiat creditul auto luat în 17.11.2017. Am dat jos de pe inima mea un pietroi enorm. Nu pot spune că regret decizia făcută în acel an, dar nici n-aș repeta-o. Ce pot spune despre acești cinci ani din punct de vedere financiar, dar și din punct de vedere OMENESC, sunt următoarele:


buburuza în stânga și mașina alor mei în dreapta

  • la momentul respectiv nu mă încadram cu salariul pentru a primi creditul. Nu vreau să detaliez aici de ce, pentru că nu vreau să incriminez pe nimeni. Vârsta crudă și lipsa experienței de muncă și de viață m-au făcut victima docilă a unor nereguli pe plan salarial. Ce voiam să menționez e că, banca, ca să-mi aprobe creditul, mi-a solicitat un co-creditor, de la care aveam nevoie de un extras de cont în care să apară situația salarială. În acel an mi-am dat seama că uneori îți sunt mai apropiați străinii, decât rudele. Nu vorbesc aici de părinții mei, pentru că tata e cel care mi-a dat avansul necesar la acea dată pentru credit, adică 2000 de euro. Persoana care a zis da, fără să clipească, la a se oferi ca și co-creditor a fost tanti Viorica, mama mamei mele vitrege. Treaba cu co-plata e o formalitate, în cazul în care tu nu mai poți susține rata, altcineva să preia creditul, situație care era puțin probabilă. La scurt timp de la acest moment tanti Viorica a și murit de cancer pulmonar și e un om care mie îmi lipsește sincer, am zis că voi scrie la un moment dat de ea aici pe blog.
  • ce nu îți zice nimeni e și invidia pe care o stârnești în preajma ta. Am văzut oameni care și-au schimbat comportamentul față de mine, de parcă îmi luasem un Maybach și câștigasem la loto, dar și cum s-au erodat, ușor-ușor niște relații. Mi-aduc aminte chiar cum m-a întrebat cineva cu o oarece satisfacție în glas că dacă mi se anulează creditul pentru că tanti Viorica murise (a murit în aprilie 2018).
  • nu-ți spune nimeni că pe lângă rată, o mașină nouă mai înseamnă: ITP, RCA, Casco(obligatoriu în cazul meu), verificările anuale și schimbul de filtre, ulei, care nu se poate face decât la reprezentanță și care m-a costat mereu în jur de 100 euro, schimbul anvelopelor, achiziția a încă unui rând de anvelope, alimentarea și întreținerea. Făcând o medie la toate astea, aș zice că plătești aproape încă o dată rata, lună de lună. Deci o mașină nouă e un lux!
  • creditul acesta auto m-a costat: posibile vacanțe, posibile îmbunătățiri personale interioare și exterioare (haine mai de calitate, tratamente medicale, investigații etc.). M-a costat deseori alegerea dintre ceva bun și mediocru, pentru că nu-mi permiteam varianta bună. M-a costat liniștea sufletească când am rămas fără muncă și perioada când m-am reîntors în învățământ pe un salariu decent, adică aproximativ un an. Da, veți spune, a fost alegerea ta, însă în noiembrie 2017 nu prevedeam nici în cele mai urâte vise ce-mi va aduce următorii cinci ani. Am putea spune chiar că acești cinci ani au fost o ridicare, o cădere urâtă și o ridicare nouă, încet și sigură.
  • pentru curioși, în acel an greu dpdv financiar, m-au susținut exclusiv părinții cu sume nu mici, lunar. În august, tot acest an, am achitat ultima rată la CASCO, în octombrie rata la aparatul de aer condiționat, acum în noiembrie creditul auto. Vreau să închid și cardul acela de cumpărături, în care tot pun și iar iau bani, apoi mă voi axa pe a le restitui împrumutul alor mei. De ce? Tata se apropie de pensie, nu-i va prinde rău să mai aibă o sursă de bani de undeva, mama mea vitregă e casnică, iar frații mei sunt adolescenți și au o grămadă de nevoi. Soră-mea face acum meditații la română, mate și desen, deci numai astea și sunt o cheltuială mare lună de lună. Și una peste alta, așa îmi spune conștiința și bunul simț să fac :), cumva întorc sprijinul oferit.

Wednesday, November 16, 2022

Blogonoiembrie 2022: ziua 3


Azi am una din cele două inspecții la clasă cu directorul unității. Deși nu mă îndoiesc că nu va ieși bine, m-am zvârcolit toată noaptea în pat. Am vrut să fac proiectul de lecție aseară, după ce am ajuns acasă, dar după ce am mâncat, am adormit când m-am întins puțin în pat. Aș vrea să mă organizez mai bine, să nu mai las nimic de pe o zi pe alta, pentru că am observat de mai bine de un an încoace, că deși nu-s lucruri imposibil de făcut, sau peste puterea mea, simplul fapt că nu le fac, că le amân, mă consuma interior fantastic, pentru că în minte îmi fac tot felul de scenarii despre cât de greu e de făcut acel lucru (vorbesc aici de pregătirea pentru examenul de titularizare, diferite teme pe care le aveam când mă pregăteam la franceză, documente cerute de școală sau cum a fost cu acest proiect de lecție).



Culorile toamnei...

Aseară m-am întors așa încărcată, a fost ziua cu cele trei clase de a VIII-a, încât m-am uitat pe internet să văd dacă am vreo variantă să renunț la școala această și să iau altceva. Mă încarcă și tensionează teribil câteva clase din această școală, care nu au fost puși la punct niciodată, nici măcar după repetate abateri. Și colectivul de aici e rece și distant, mă simt ca o intrusă prin cancelarie, iar directoarea te privește ca pe ultima cârpă. E foarte greu să răzbești și să evoluezi când de pe margine nu e măcar unul să te încurajeze. La școala de anul trecut, le aveam pe cele două colege de pe catedră care îmi mai dădeau un feed-back și asta conta mult.

Mâine sunt liberă, poate voi avea un tonus ușor mai bun.

Irina

Tuesday, November 15, 2022

Blogonoiembrie 2022: ziua 2

 "Este necesar să creăm în inima copilului un spațiu pentru certitudinea că el este exact persoana pe care părinții o iubesc și doresc. El nu trebuie să facă nimic sau să fie diferit în vreun fel, ca să merite acea iubire - de fapt, el nu poate face nimic, fiindcă iubirea nu poate fi câștigată și nu poate fi pierdută.” Gabor Mate


Stejar și ghinde, din grădina din fața bibliotecii județene din Constanța

Mă bucur mult că mi-am luat avânt, inspirată fiind de Irina, să mă alătur acestei provocări de a scrie zi de zi aici, pe blog. Veți râde, dar eu cel puțin o dată în zi, îmi scriu imaginar, în minte, o postare pe blog. Lucruri despre care să scriu aș fi tot avut, dar nu am reușit să mă adun în acest colț de spațiu virtual să le și spun, deci blogonoiembrie vine mănușă...

Azi se anunță iar o zi încărcată, cu 3 clase de a VIII-a, cu un simultan și cu încă două ore, pe lângă simultan, la o școală de la sat. Când m-am prezentat la una din cele două școli unde am găsit post mai ok în acest an școlar(altă variantă aveam să mă duc în Constanța pe un post rezervat, sau să predau în 3-4 școli, deci nu), mi s-a spus că există o școală structură la respectiva de care vorbesc acum și care e la câțiva km de localitate, la sat. O parte bună din acei copii sunt ok, sunt nevinovați și au și ei dreptul la educație, mai ales că, acea școală umilă de sat, a dat elevi care au ajuns pe la licee de prestigiu din Constanța, cu note mari la evaluarea națională. Însă e ceva ce-mi repugnă la acea școală și nu-mi dau seama ce. Poate distanța mare față de casă...nu știu!

Mai trag de cafea, mai vreau să rezolv două-trei lucruri la calculator și plec spre școală.

Zi ușoară tuturor!

Monday, November 14, 2022

Blogonoiembrie 2022 : ziua 1

"Relația cu părinții este pământul, ploaia, soarele și umbra în care trebuie să înflorească dezvoltarea mentală a copilului. Mai presus de orice, familia este locul în care copiii vor avea experiențe transformatoare care hrănesc creșterea.” Gabor Mate

    

rodiu decorativ în curtea părinților mei, astă vară

Toamna și-a intrat în drepturi la Constanța. De vreo două zile temperaturile au scăzut, azi și ieri a fost cețos afară. Aseară am dat drumul și la centrală, pentru că s-a răcit bine în casă.

Am intrat în a 10 a săptămână de școală. Dacă nu ar fi schema: munții de hârtie ceruți de școli și responsabilii de comisie (bașca modul în care îți sunt solicitate de unii dintre ei, este extrem de agasant), clasele de a VIII-a care sunt un pisc al proastei creșteri și obrăzniciei (tot ce era cât de cât ținut sub preș/control, până la clasa a VIII-a, explodează fără nici o reținere în unii copii), naveta și școala de la sat, aș zice că e ok totul dpdv profesional. Oboseala și-a făcut simțită prezenta și nu știu când trec de la o zi la alta, uneori intru într-o nouă săptămână de lucru la fel de obosită ca ziua în care o închei. Tot zic că mă apuc de pregătirea materialelor pentru examenul de definitivat, chiar și de învățat, însă nu știu unde să mai strecor și asta.

Programul încărcat, responsabilitățile din afara serviciului, ora de iarnă, când deja pe la ora 16 de semne că se întunecă și frigul simt că încep să-și pună amprenta pe starea mea de bine emoțională, care numai bine nu e :).

Poate dacă scriu mai des aici, în jurnalul meu virtual, mă voi simți mai motivată și mai încrezătoare în zilele ce vin.

Am postat citatul de sus, frunzărind niște hârtii pe care trebuie să le pun în ordine. Nu voi scrie nimic pe marginea lui, îl las așa, să se folosească de el cine are nevoie.

O săptămână ușoară tuturor!

Blogonoiembrie 2022: ziua 7

S-a încheiat și luna noiembrie, s-a încheiat și provocarea ”blogonoiembrie” ediția 2022. Nu am reușit să scriu pe blog decât echivalentul la...