Tuesday, January 11, 2022

Totul răul spre bine!

Aproape și totuși departe. Cam acesta este sentimentul pe care-l trăiesc acum. Că mă simt departe de multe lucruri pe care le întrevăd și totuși aproape de ele. Că totul se măsoară doar între acum și faptă...

Cum bine spunea cineva, timpul nu are milă de nimeni. El își vede de treaba lui, tic-tac, ca un bătrân resemnat în fața vieții, care doar își mai măsoară clipele până va da socoteala pentru viața ce i-a fost dăruită. ”Finitude of time” cum spunea de altfel și Jordan Peterson. Zilele trec, se scurg, iar noi doar numărăm la final de rotație a planetei în jurul soarelui - încă un an, încă un an...și tot așa.



Uneori aș vrea să dau puțin timpul înapoi, să am răbdare cu anumiți oameni, cu mine, cu anumite momente. Dar realizez că, nejucând toate cărțile, cum o fac uneori, nebunește chiar, nu reușesc să văd mai din timp...un om, o situație, o experiență de viață. Făcând lucrurile pe care le-am regretat apoi, o scurtă vreme, m-am scutit de un regret ce ar fi ținut, apoi, ani, sau o viață.

Deci, concluzia, care ar fi? Să mă mai și iert, uneori... că nu degeaba spune românul: tot răul, spre bine!

Gânduri bune, tuturor!

Monday, January 10, 2022

La mulți ani!

Am reușit și eu, în sfârșit, să intru în posesia cărții „12 reguli de viață - Un antidot la haosul din jurul nostru” a psihologului clinician Jordan Peterson. Deși teancul meu de cărți începute, sau care așteaptă să fie citite este destul de mare, se pare că aceasta a câștigat teren.



Cartea nu e nici pe departe ce mă așteptam să fie, eu urmărindu-l pe Jordan Peterson mai mult în materialele sale video de pe internet, însă nici rea nu e. Am subliniat destul de multe idei și concluzii ale autorului, dar ce m-a bucurat și frapat a fost să găsesc la un gânditor modern, contemporan, doctor în psihologie și psiholog clinician, numeroase idei la care ajunsesem și eu, într-un fel sau altul, în ultimii ani. Nu am pretenții de la mine că aș fi cine știe ce mare intelectuală și mi-e clar că, tot ce am însumat ca teorii despre viață, sunt tot fructul unor lecturi și introspecții personale, dar mă bucur să văd că am dreptate în ceea ce cred, sper și gândesc.

Vreau doar un singur lucru să scriu azi, din carte și să-l luăm împreună ca o motivație pentru o săptămână nouă, dintr-o lună de ianuarie, dintr-un an nou ce se așterne în fața noastră: 2022.

”Ești important pentru alți oameni, așa cum ești important și pentru tine. Joci un rol extrem de important în desfășurarea destinului lumii. Ai, prin urmare, datoria morală de a avea grijă de tine.”

La mulți ani!

Sunday, December 26, 2021

Despre morți, numai de bine!

Pentru că mâine ziua mea și fac 37 de ani, cred că-mi vor fi permise și trecute cu vederea rândurile de mai jos (asta dacă nu găsiți ceva bun în ele). Am atât de multe lucruri de spus, încât nici nu știu de unde să o iau. Fac o mică introducere, ca să aibă sens rândurile ce vor urma.



După cum mă știți o parte dintre voi, eu sunt o fire activă. Îmi place să acționez și să acționez spre lucrurile pe care mi le doresc. Cum singurătatea, celibatul NU îmi sunt scopuri în viață, ci încă sper că nu e prea târziu pentru o familie, am fost activă și în direcția asta. Am cunoscut persoane noi, am ieșit la întâlniri, toate și totul cu dorința de a găsi pe cineva la fel de hotărât ca mine, că viața e mai frumoasă în doi, că o relație de cuplu îți poate înfrumuseța viața și că ne placem suficient și avem maturitatea necesară de a construi ceva în direcția aceasta. Aici am prezentat scopul/viziunea mea, gândurile cu care am plecat în această ”căutare” a lui Făt-Frumos, mai jos voi scrie ce am găsit pe acest sinuos drum al dating-ului la peste 30 de ani.

Până în 2018, lucrurile stăteau parcă mai simplu. Deși dorința era aceeași, eram mai puțin temerară în a merge în adâncul lucrurilor și dacă ceva nu-mi plăcea, dispăream ușor în fundal. Am făcut și până atunci numeroase pasiuni, am prins drag de diferite persoane, dar eram mai mult într-o buclă de imaginație, decât într-o halcă de realitate. În 2018 am cunoscut pe cineva dispus de a mă cunoaște. În 2019 m-am îndrăgostit rău detot de el și după un timp frumos petrecut împreună, planuri de viitor, speranțe, senzația că în sfârșit lucrurile iau o întorsătură frumoasă în viața mea, în 2020 mai, sunt părăsită cu un mesaj pe Whatsapp (matur, aplauze, încă!).

Mi-a luat puțin să mă dezmeticesc din acel frumos vis în care intrasem și, cam din vara lui 2020, am intrat într-o vrie nebună că eu trebuie să găsesc pe cineva care își poate asuma o relație cu bune, cu rele, suficient de copt și matur că lucrurile se și construiesc, că și în familiile cu 20 de ani în spate, oamenii încă se mai cunosc, încă se mai ciocnesc, încă apar momente de mare frustrare. Deci ce urmează să zic mai jos, este experiența unui an întreg și jumătate de cunoscut bărbați noi, întâlnit, chiar tentative de relații și o inimă sângerândă, agonizând, fără să găsesc acel om, bărbat, apt de ce caut eu.

Când m-am gândit să scriu aceste rânduri, am vrut chiar să pun ca titlu ”ghid de dating după 30 de ani”. Mi-aș dori ca postarea asta să ajungă la fetele și femeile tinere, să fie în gardă și să aibă grijă de ele. 

Aș putea să încep cu o mică glumă și să zic că dacă întâlnești pe cineva, îl cheamă Valentin și e zodia pești sau balanță, să fugi deja mâncând pământul. Dar vei avea surpriza să constați și că există bărbați din alte zodii, cu alte nume și cu diferite vârste (experiența mea a variat cu persoane între 30 și 44 de ani) care vor fi capabili de același nivel de imaturitate fenomenală.

Lucrurile stau în felul următor, concluzia e următoarea: conceptul de relație, în ziua de azi, pentru acești tineri între 30-45 de ani (nu știu cum e sub 30 și peste 45 și nici nu mă interesează), e că totul trebuie să fie ușor. Tu să fi super păpușică, cu gura mică, inexistentă și deschisă la orice formă de sexualitate dorită de ei. Asta e o categorie generală. Mai e și categoria celor cu o fire bună, cu un fond bun, însă atât de necopți, imaturi, prinși emoțional de părinți absenți, sau de mame posesive, încât ei vor, dar nu pot.

Am întâlnit detoate: cuvinte frumoase, apropiere, dar și brutalitate, înjurături (da, am fost înjurată și nu o dată, pe diferite teme...că mă dau nu știu ce, că nu am răspuns în secunda doi la diferite propuneri sexuale), insultată, minimizată, discreditată, lovită în cele mai adânci secrete ale mele. Însă cel mai grav, cel mai pervers, cel mai bolnav tip de bărbat mi se pare cel care se apropie de tine cu pași mici, așteaptă să-ți lași garda jos, îți intră în intimitatea sufletului, te face să crezi că e acolo și va rămâne și apoi dispare brusc. Uneori pur și simplu, la prima ciocnire, alteori după ce obțin ceva ce voiau, probabil, din primul moment. E trist să vezi acești bărbați, lipsiți de orice viziune, tributari plăcerilor imediate, cum se îndreptățesc în comportamentul lor. Uneori sunt fără școală, fără vreo meserie sau carieră, uneori și fără bani, alteori arată în ultimul hal, miros urât, n-ar recunoaște eleganța nici dacă i-ar intra cu forța pe sub piele, sunt lipsiți de curaj, bărbăție, ouă, pe românește, fac copii de care nu au grijă, distrug câteva femei prin promisiuni, dar fără să-și ia un angajament serios pe termen lung, vor beneficiile unei relații, dar fără angajamentul și ”presiunea” unei relații, care te ușuiesc că nu e treaba ta ce fac, după ce ați vorbit o săptămână non-stop și după câteva ore fără nici un semn, arunci și tu un ”ce faci?” și ei o iau razna că le îngrădești libertatea...

Din ceea ce am observat eu, există trei cauze care, după părerea mea, au distrus o generație întreagă de bărbați, cu potențial:

1.pornografia: pornografia, acest mare fenomen, cu o rată de dependență mai ridicată decât heroina, strică un bărbat în felul următor: îi creează dorințe denaturate asupra sexualității și femeii, așteptări nerealiste, îi e foarte ușor să ajungă în pat, iar ajunși acolo vor detoate. Nu-s o puritană, înțeleg firescul, normalitatea și cât de frumoasă e intimitatea în toate formele ei. Dar bărbații dependenți de pornografie, nu numai că nu trăiesc acestă intimitate, ci sunt frustrați dacă nu le faci pe toate și ești mai mult pe sentiment, emoție, conexiune și nu călărit animalic. Te consideră încuiată, neasumată, cu o problemă. Consider că pornografia distruge efectiv structura creierului, la fel ca alcoolul și îți denaturează modul în care vezi lumea din jurul tău. Corelat și cu hipersexualizarea care există în societate și care e strâns legată de pornografie (altfel nu ar mai fi ideal de frumusețe sânii giganți, buzele care atârnă de hialuronic, părul cât mai plin de extensii, atitudine lascivă, submisivă...), zic că viitorul sună rău detot.

2.mamele posesive, tații absenți: aici vorbim de traume familiale. Vorbim de părinți care la rândul lor au crescut fără afecțiune, fără modele de părinți echilibrați. Vorbim de mult alcoolism, violență, traume, vorbim de mame neîmplinite în relațiile lor amoroase cu soții lor, vorbim de femei rănite de avorturi, de bătăi, de greutăți, lipsuri. Femei care ajung să facă un, sau și un băiat, iar acela devine, fără voia lui, înlocuitorul de partener (fără ideația erotică). Mama se va realiza prin acest băiat devenit bărbat. Uneori decide când și dacă pleacă din cuib, cu cine și dacă e bună partenera pe care băiatul o alege. Uneori e atât de cocoloșit și satisfăcut de relația cu mama, încât va ieși în lume doar să-și ia porția de sex și se va întoarce la mami, care gătește, spală, calcă, îi dă bani, sau îl manipulează mental că nu e capabil de mai mult, sau că femeile-s perverse și rele. Tații ori nu sunt, au plecat din familie prin divorț, ori sunt și sunt cu paharul în față, sau prinși și ei în pornografie (îmi spunea un preot mai cunoscut din Constanța, că pornografia e o problemă inclusiv la bătrâni!).

3. femeile: am cunoscut și bărbați buni, cu fond bun, care au plecat cu un ideal în viață și au dat peste una, doua, trei femeie ”deștepte” care i-au stricat. Femei care și-au trăit, sau își trăiesc viața, care viață începe și se termină în pat, de fapt. Femei care au prins câte un șmecher mai avut, de la care s-au pricopsit cu o pensie alimentară și ele. Femei care i-au învățat pe acești câțiva bărbați buni lucruri pe care săracii nu le văzuseră nici în filme, ca apoi să rămână virusați de ele și să aibă așteptări nerealiste de la tot ce apare ulterior. Doar că nu toate suntem femei ”deștepte”, atât de ”deștepte”. Unele vrem stabilitate, carieră, facem școli, trăim din munca noastră, că-s 5 lei, că-s 5000 de lei, ne plătim consumația singure la un restaurant sau o cafenea, nu ne îmbracă nimeni, conducem mașini luate de noi, plătim facturi și rate și luam viața la firul ierbii, cu greutăți, dureri și suferințe pe care voi, plăpândele, cum bine vă spunea Budeanca, nu le veți experimenta, că sunteți la gene, la salon și atârnați de acești bărbați, cândva buni, acum niște ”proști” amețiți.

Viitorul nu „sună” bine deloc. Într-un podcast de-a lui Măruță, la care era invitat și dr. Cristian Andrei, acesta a subliniat o idee, pe care vreau să o las aici și care cred că e un factor care va acutiza și mai rău ce am scris eu mai sus. Acesta spunea ca rata relațiilor homosexuale în licee, în special relațiile între fete, a crescut cu 25% și el spunea că ar fi o cauză faptul că băieții sunt absorbiți de jocurile pe calculator și nu mai sunt prezenți în lumea reală, deci neinteresați de conexiunea și interacțiunea umană, sau spre sexul opus.

Acestea fiind spuse... nu știu unde o să ajungem în viitor, dar nici eu în mod particular. Poate, poate...din această mare de amețiți Dumnezeu îmi va scoate în cale un bărbat apt și asumat și matur... sau poate, poate, cer prea mult...

Numai bine!

Irina

Friday, December 24, 2021

Uleiuțurile mele esențiale - partea I

Despre uleiurile esențiale nu ar trebui să fac nici o introducere. Cred că, majoritatea dintre noi, am intrat în contact cu ele, cel puțin ca informație și în special despre ”minunile” pe care le-ar face acestea. Deși sunt un om prea pragmatic ca să cred în minuni întreprinse de orice cremă, ulei, produs, carte, lăbuță de iepuraș, sau orice este atribuit cu puteri supranaturale, cu toate astea, le-am încercat și eu, din curiozitate, iar unele chiar mi-au plăcut. Deci mai jos nu voi face decât o strictă prezentare a ceea ce folosesc eu, ce beneficii am simțit eu din partea lor și cam atât.

Abundance - Young Living

*înainte de doTerra, eu am auzit de Young Living. Chiar am avut și cont la ei, ca să le pot achiziționa cu un preț redus. Uleiul Abundance l-am achiziționat după ce am auzit că ar atrage abundența în viața ta, posibilități și oportunități noi și... bani. Eram într-o perioadă în care cred că aveam salariul 1300 lei (prin 2016-2017 cam așa) și atunci aș fi încercat chiar și lăbuța de iepuraș, cu tot pragmatismul meu, pentru a ieși un pic din cercul vicios al salariului care dispare și a veniturilor mici. Că o fi fost de la ulei, că o fi fost pur și simplu de la sine, dar după ce l-am achiziționat și l-am tot mirosit, picurat în portofel și dat cu el pe la încheieturi (deși e un ulei concentrat care e potrivit pentru difuzare), drumurile mele chiar s-au deschis. Am tot urcat în funcție la locul de muncă de la acea vreme, începuseră să aibă succes și atelierele cu copiii, aveam comenzi măricele la Oriflame și Escapade și mai veneau ceva bani și din direcția aceea. Ideea e că, în următorii 3-4 ani, mi-am urcat veniturile la aproximativ 5000 lei/lună, cu ulei, fără ulei... aici s-a ajuns.

Ce aș putea spune și e musai de luat în seamă e că, odată cu oportunitățile bune, de prosperitate, a apărut și abundența de provocări, stres, situații foarte complicate. Deci abundența asta a fost cu detoate, nu doar pe planul banilor și a lucrurilor bune :)).

Despre ulei, pe site-ul YL, spune așa despre el: Abundance a fost creat pentru a intensifica frecvența câmpului magnetic armonic care ne înconjoară. Acest amestec puternic și eficient creează ceea ce poartă denumirea de „legea atracției”, care se referă la energia pozitivă (sau negativă) pe care o atragem spre noi înșine axându-ne asupra acesteia. Abundența deschide, astfel, porțile unui univers plin de posibilități. Parfumul său condimentat este popular atât în rândul femeilor cât și al bărbaților– încearcă să îl utilizezi ca parfum sau apă de colonie și observă cum energia ta se va schimba spre prosperitate și plenitudine!

Compoziție: ulei din coji de portocale, ulei de tămâie, ulei de paciuli, ulei de cuișoare, ulei din rădăcină de ghimbir, ulei de mir, ulei de scorțișoară,ulei din frunze de molid negru.

Aroma lui este extrem de deosebită, plăcută, proaspătă. Deși e scump, aproximativ 250 lei, l-aș achiziționa iar (ultimele picături le-am folosit recent, deci a ținut cam 4 ani sticluța de 15 ml). Mi-aduc aminte că, folosindu-l odată la muncă, cineva a intrat în birou și a zis: dar cu ce ați dat aici, că miroase a bogăție!

Air-doTerra


*acest ulei l-am luat pentru cineva cu sinuzită cronică, dar, ulterior, a rămas la mine uleiul. Este un roll-on, tot cu un amestec de alte uleiuri. Este bun în problemele ce țin de aparatul respirator și îl folosesc deseori când simt ceva simptome de răceală, chiar zilele acestea mi-a fost de un mare ajutor, am avut o răceală mai urâtă și m-a ajutat și uleiul, printre altele. O altă utilitate fantastică i-am găsit-o în 2021, la început de an, când am avut o criză herpetică de toată frumusețea. Am virusul de mic copil, am o poza cu mine la grădiniță cu un ditai herpesul la buză și-mi apare pe câteva cauze: imunitate scăzută, când mănânc cu silă ceva și, mai nou, ca o reacție la respingere :). Cred mult în latura somatică a bolilor și am observat că în funcție de anumite trăiri interioare, fac anumite reacții fizice, boli, dureri. Mi-a fost ușor să fac o astfel de corelație, pentru că, din fericire, încă din copilărie, mă confrunt cu doar câteva probleme de sănătate, cam aceleași. Cum spuneam, în ianuarie 2021, aveam și pe buza de sus și pe buza de jos, câte 2-3 herpesuri. Acestea dor, pulsează, dau o senzație extrem de neplăcută, iar Aciclovirul pastile și crema și cura de probiotice (mi-a fost recomandat și asta) e zero barat. Cineva mi-a spus să încerc uleiul de melalecua și eucalipt, dar cum nu aveam cum să le iau atunci, mi-am adus aminte de Air. Acesta are și melaleuca în compoziție și vreau să spun că, după câteva săptămâni de agonie(pentru că trecea o tură, apărea alta), folosind uleiul Air, am scăpat. Imediat cum m-am dat cu el, s-au uscat, s-au retras, s-au vindecat mai repede, iar când a dat să apară altele, imediat cum m-am dat cu ulei, le-a și uscat.

Despre ulei, pe site-ul doTerra: Acest amestec mentolat revigorant are efecte calmante și liniștitoare prin uz extern. dōTERRA Air Touch este îmbogățit cu o combinație de uleiuri care ajută organismul să se răcorească și să se revitalizeze, eliberând căile respiratorii.

Ingrediente: ulei de cocos, ulei de frunză de dafin, ulei de frunză de eucalipt,  ulei de mentă, ulei de arbore de ceai, ulei de lămâie, ulei de semințe de cardamom, ulei de camfor, ulei de Ravensara Aromatica.

Voi reveni curând cu completarea la uleiurile esențiale pe care le am momentam și pe care le folosesc.

Numai bine și să fim sănătoși!

Wednesday, December 22, 2021

Puțin înainte de 37 de ani


   Tonul în care îmi închei anul 2021 este un optimist. Am simțit, ca și alții, probabil, că parcă a trecut mai mult timp decât un singur an, dar cu repeziciunea unei singure luni. A fost un an intens, cu numeroase experiențe, trăiri, lecții. Am suferit și am agonizat pe multe planuri, dar, ușor-ușor, am reușit să las în spate mult balast, multe idei nefolositoare, concepții și preconcepții. Am lăsat oameni, experiențe, atașamente, suferințe. Multe lucruri s-au încheiat într-o buclă perfectă. Au fost în viața mea oameni pe care nu mi-aș fi dorit să-i cunosc, experiențe pe care nu mi-aș fi dorit să le trăiesc. Dar, chiar din esența acestor lucruri, am aflat ce vreau, ce mi-ar plăcea, ce-mi doresc. A trebuit să cobor foarte jos dpdv profesional, ca să-mi dau seama unde vreau să urc. A rămas în inima mea o dragoste nebună pentru flori. Am dăruit bucăți din inima mea, din ce reprezint eu ca om, unor persoane care nici în piață, întâmplător, nu ar fi trebuit să mă vadă. Am făcut greșeli mari, sub impulsul de moment. Dar pe toate mizeriile astea, am urcat, cât să văd mai bine în viitor. Pentru mine trecutul nu mai există. Nu-mi place să mi-l povestesc, nu-mi place să-mi fie povestit. Nu vreau să știu povestea nimănui, experiența nimănui, pentru că ea rămâne cu mine, deși nu a mea. Sunt deschisă însă să ajut, când omul e cocoșat de o durere sau o nelămurire. Îmi face plăcere să desfac cu el ghemul gândurilor încâlcite și să pun împreună cu acel om, un far spre ce ar putea să reprezinte viața lui.


   S-a stins din viață, în martie, mamaia mea (mama mamei). Nu complet, dar s-a închis și aici un cerc. Lucruri pe care nu le pot pune în cuvinte, au umbrit relația cu această persoană, multă vină și vinovăție mi-a fost atribuită, pe nedrept. În momentul de față, pe linie maternă, nu am nici o rudă, bine, am un văr primar, dar e ca și cum n-ar fi (scuze dacă citești aceste rânduri, dar așa e). Sunt în spate toate aceste persoane, care au reprezentat familia mamei mele. Îmi mai răsar în mine amintiri, dar bune. Nu o mai visez, nu am mai visat casa aia. Am avut ani la rând, constant, multe coșmaruri cu aceste două subiecte - ea, mamaia și casa în care a locuit. Totul s-a dus, sunt împăcată.

  Între acel moment și ziua de azi, mai sunt câteva experiențe, dar nedemne de luat în seamă, de menționat. Cel mai tare m-a atins subiectul cu munca, profesia și experiențele cu diferite persoane, care m-au făcut mai atentă la oamenii din jurul meu. Pe plan emoțional, concluzia e că sunt mulți dereglați liberi în lume, care vor beneficiile unei relații, fără implicațiile unei relații, vor să fie liberi, să nu fie constrânși, să nu li se pună un jug, nici măcar al unui termen numit ”relație”. Mulți care nu vor să mai ofere, ci să primească, mulți băieți buni și tineri bărbați STRICAȚI iremediabil de o marfă ușoară, facilă, care e din ce în ce mai împânzită.

   Ce pot să zic e că mă simt bine, liniștită, împăcată. Văd că, dacă nu mă mai agit, dar îmi fac totuși bucățica mea de parte, viața ți se ordonează după ce e mai de folos pentru tine, apar experiențele și oamenii care te vor ajuta în acest sens. Sunt bine cu mine, mă simt bine ca om, ca femeie. Mă simt la un nivel la care nu am fost niciodată în viața mea, de acceptare a ceea ce sunt, dar și de apreciere. Sunt un om bun, sunt un om muncitor, sunt o femeie inteligentă.

   Cât despre inteligență... ieri, pe 21 (o dată frumoasă 21.12.2021), am dat examen la nivel de școală pentru postul pe care sunt momentan (abia de luna aceasta, colega pe care o suplinesc, a intrat în prenatal). M-am dat de ceasul morții cu acest examen, deși era puțin probabil să rămân iar descoperită, fără job. Cu toate astea, am făcut un efort aproape supraomenesc, pentru mine, să mă adun, să-mi scot materiale și să învăț. Nu am avut foarte mult de învățat, dar am trecut de la agonie la extaz. Mă gândeam cu strângere de inimă că, ultima oară când am învățat, a fost în 2010, la ultima sesiune de la master. Am învățat, am dat examenul și am luat... surpriză, 9.40! Azi m-am trezit cu o mare satisfacție în inimă, am simțit, după multă vreme, că e ceva de capul meu, că pot, că trebuie doar să mă adun și... cum ziceam mai sus, să-mi fac partea.


   Simt că mi-am găsit menirea, aceea de a lucra cu copiii. Da, societatea e cum e, banii sunt cum sunt, elevii sunt tot mai agitați și provocatori... dar mă duc cu plăcere la muncă! Îmi doresc să mă dezvolt pe acest plan și, tot ce mi-am creionat pentru următorii 10 ani dpdv profesional, are legătură cu acest domeniu.


    Am inima înmuiată când mă gândesc la binefacerile lui Dumnezeu în viața mea, din ultima vreme. La oamenii care se roagă pentru mine și la ajutorul primit de la unul din ocrotitorii mei - Sf.Spiridon (care cel puțin pe partea profesională, în ultimele 4 luni, și-a arătat vădit grabnicul ajutor!). Sunt bucuroasă, simt că încep să răsară mugurii lucrurilor frumoase în viața mea, a întâlnirii cu oameni deosebiți, care mă vor ajuta în viață. Simt că am ieșit dintr-o junglă a stărilor și gândurilor tenebroase.

  Știam că, la vârsta de 36 de ani, anii pe care îi avea mama când s-a dus la cele veșnice, viața mea își va schimba la 180 grade cursul existenței, în bine. Se pare că așa și este, am intuit bine!

  Sărbători binecuvântate, tuturor!

Sunday, December 12, 2021

Despre validare/invalidare...la firul ierbii

Sfârșit de săptămână, zilele de scurg cu repeziciune. Mai e foarte puțin până intrăm în 2022. O lună a sărbătorilor și, cel puțin pentru mine, a multor sărbătoriți. Am 4 rude născute în această lună, o bună prietenă, eu...

Deși zilele s-au scurs în ritmul lor, cu muncă, casă, de ale casei, am avut o stare relativ ok. Cu mici excepții, pe care le îndur lună de lună. Cu toate astea, nu credeam că mă mai poate pune ceva la pământ în halul în care mă punea cândva. Și totuși... câteva vorbe, spuse de cineva anume, m-au readus de pe unde eram, bine, puțin bine, la zero, sub zero de fapt. M-au întors la sursa, sau cel puțin la motorașul care ținea activ un fel de a fi și de a gândi în urmă cu ceva ani. Am agonizat, dar doar câteva ore. Câteva ore în care eram într-o lume prea bine cunoscută mie. O lume a vidului, a golului, din care privești și nu te poți mișca. Un loc din care știi că nu ai cum să ieși, ești paralizat, ești anihilat, ești redus de la ființă umană aptă de multe, la nimic. La o ameobă, la un vierme, la un ceva mic, mărunt, care doar face rău...sieși, altora. Cu toate astea, un gând mic, o voce firavă, gâtuită, spunea că totuși... tu poți schimba ceva, doar tu, e în mâinile tale și să rămâi acolo, să accepți fatidic să rămâi în încrengătura gândurilor fără sfârșit, sau să ieși, să te ridici. Ca în imaginea aia în care baronul nu-știu-care, iese din mlaștină trăgându-se singur de păr. Eu și doar eu am ambele arme în mână: să mă distrug, sau să mă duc mai departe, întreagă. E greu, dar e vorba de o energie mutată de pe minus, pe plus.

Va trebui eu să mă ridic, eu să mă reconstruiesc, eu să mă validez, eu să mă apreciez, eu să mă laud, eu să mă felicit, eu să-mi fiu barometrul de calcul a reușitelor. De ce? Pentru că nu am avut niciodată pe cineva care să o facă. Oricât de incredibil pare asta. Nu m-a privit nimeni cu mândrie, nu mi-a validat nimeni reușitele. Nimeni. N-a fost, sau nu s-a știut, sau... E greu, greu, să crești fără acest ”safe space”. E greu să ajungi la niște ani și să te plângi în continuare de anii ăia. E greu să-ți fie rușine cu tine, dar lucrurile se pot schimba. Cred cu tărie asta. Cred și o voi dovedi.

Cum? Aflu și vă zic și vouă...

Monday, December 6, 2021

De final de an...

Nu știu cum e la voi, dar eu simt că anul 2021 a trecut ca o ploaie rapidă peste mine. Nu știu când a început, nu știu când s-a dus. Nu pot spune că am făcut un lucru demn de adus aminte în cele 12 luni scurse, dar o grămadă de lucruri de tristă amintire, da. Parcă mă doare așa un pic, acest gând, mă întristează. La final de an vin cu niște concluzii destul de grele, de apăsătoare, pentru mine... Lumea s-a schimbat ireversibil, nu doar din cauza pandemiei. Pandemia a scos din fiecare ce avea deja, rezervele interioare. Ne-a înspăimântat și mai rău, ne-a înfricoșat și mai tare, ne-a înrăit și separat și mai mult. Un om demoralizat și înfricoșat e ușor de manipulat. Nu o să mă duc într-o latură politică și nici chiar religioasă, dar acesta e curentul, să dai cu biciul în niște oameni deja cocoșați de diverse...cheia succesului!

Ma tot gândesc, care ar fi barometrul că nu trăim chiar fără rost? Știți, e întrebarea care mă chinuie din copilărie. În ceea ce mă privește, barometrul acesta s-a schimbat mult. Mi-am dorit niște lucruri, nu s-au întâmplat. Când te apropii de 40 de ani, îți schimbi și perspectiva, nu mai poți tânji ca un adolescent la lucruri care știi că nu se vor mai întâmpla. Dar poți în continuare să faci unele lucruri:

  • să fii bun, să ajuți, desconsiderat, să zâmbești, să mulțumești pentru ce ai și să tragi tare de fiecare clipă, s-o trăiești în toată seva ei. Raportat la niște experiențe personale, mă gândeam cât de inutil e să îi spui cuiva doar o dată că-l iubești, sau că îi prețuiești prezenta, sau ceva, orice l-ar face să se simtă fericit. Suntem ființe vii, în mișcare, în schimbare. Eu una nu mă pot hrăni din amintiri, din trecut, din ce mi-ai zis acum 5 ani. Nu există decât AZI. Azi vreau să știu iar că am contat pentru cineva și dacă eu nu primesc asta, că nu am de la cine, voi spune eu, voi arăta eu, altora. Desconsiderat.
  • să fii pasionat, să fii curios. Să te dezvolți clipă de clipă, să nu fi blazat. Să te mulțumești cu niște date primite. Să fii energic și în planul dezvoltării tale, fie emoțional, fie spiritual, fie intelectual, fie profesional.
  • să realizezi că ai mai mult decât mulți. Acolo, unde ești tu, în circumstanțele tale. Câți nu plâng prin spitale, pe străzi, câți nu-s sub teroare acum? Femei, copii, bărbați. Înfometați, speriați, alertați, îngroziți? Eu, una, n-o să pot ajunge acum în Africa, dar pot să fac puțin bine pe raza mea de acțiune (deși, credeți-mă, sunt un om sictirit și furios pe/în orașul ăsta gri și mizer... și nu aduceți acum în discuție marea, marea e pe o latură a orașului, noi umblăm pe cealaltă latură a lui). Deși am inima sângerândă în mare parte și-s mereu frustrată de ceva, când ies pe ușă, parcă ceva se schimbă în mine. Mă bucur mult să văd oameni, le zâmbesc, vorbesc frumos cu copiii și profit de ocaziile când mă pot arăta om, la magazin, pe stradă, la muncă. Nu tot timpul, dar în mare parte.
Ce să zic? Mă bucur că am reușit să cristalizez câteva gânduri... Sper că sunteți bine, cu toții!

Totul răul spre bine!

Aproape și totuși departe. Cam acesta este sentimentul pe care-l trăiesc acum. Că mă simt departe de multe lucruri pe care le întrevăd și to...