Intotdeauna m-am intrebat care e secretul in a duce la capat unele lucruri pe care ni le dorim pe termen scurt sau lung, mai ales cand parca nu putem face acest lucru. Imi amintesc ca am analizat/privit/iscodit pe toate caile pe cei care reuseau sa duca la capat ce-si propuneau, sau reuseau sa fie ceva ce mi-as fi dorit sa fiu si eu. Nu vorbesc aici de chestii fenomenale, ci am in minte o parte din colegii din liceu, facultate sau de la master care erau adevarati profesionisti in ceea ce faceau, oameni harnici, muncitori, daruiti telului lor.
Recent am avut o revelatie majora dupa ce am citit un articol. Stiam ca a face ceva, a duce la capat ceva tine mult de stima de sine, de credinta ca POTI FACE ACEST LUCRU. Chiar daca unii nu verbalizeaza, sau nu stau sa teoretizeze acest aspect, undeva in subconstientul lor este setata ideea ca sunt capabili sa faca ceea ce isi propun. Un fel de cunoastere a limitelor, a potentialului, dar o cunoastera intrinseca, fara prea multe teorii in jurul ei.
Asa ca citind acest articol de care spuneam am avut un fel de revelatie, un "ahaaa!" mai lung :). Pe scurt suntem sfatuiti ca telurile, scopurile noastre mai mici sau mai mari sa le facem in functie de felul nostru de a fi, de personalitate, de identitate. Mai exact sa facem in asa fel incat intai sa devenim acel gen de om care poate duce la capat ceea ce ne-am dori sa facem.
Spre exemplu sa zicem ca eu vreau sa pot face 100 de flotari dintr-un foc (putin probabil sa vreau asta, dar ca sa prindeti ideea :). Scopul meu este bazat odata pe performanta - 100 de flotari si odata pe aparenta - cum voi arata eu dupa ce pot face zi de zi 100 de flotari. Doar ca aceste aspecte - performanta si aparenta sunt lucruri exterioare noua, este posibil ca eu, in interiorul meu, sa nu cred ca sunt genul de om care poate face acest lucru, iar dupa 3 zile in care m-am straduit sa fac cele 100 de flotari dintr-un foc sa renunt.
Autorul acestui articol ce propune? Intai sa formulam teluri bazate pe identitatea noastra (ce vreau eu sa fiu) si sa ajungem la acest scop prin mici victorii. Revin la cele 100 de flotari - vreau sa devin o persoana suficient de puternica incat sa pot face 100 de flotari dintr-un foc. Ce fac? Imi propun ca azi sa fac 2 flotari, maine 3, poimaine 4. Sa zicem ca in ritmul acesta la sfarsitul saptamanii pot face 35 de flotari dintr-un foc. Deci care e ideea? Sa construim prin pasi mici si mici victorii genul de persoana care poate face ceea ce ne propunem. Sa nu cautam rezultatele, ci tiparul obisnuintei. Sa ne construim increderea in noi insine, pana la urma.
In articol se gaseste chiar o diagrama cu invelisurile schimbarii comportamentale care imparte telurile in functie de cele trei aspecte (identitate, performanta, aparenta):
- Cercul din mijloc reprezinta identitatea - Cine esti. (Sunt genul de om care nu rateaza nici un antrenament.)
- Cel imediat urmator, de mijloc este al performantei - Actiunile pe care le iei. (Pot face 100 de flotari odata.)
- Iar cel de exterior este cel al aspectului, al infatisarii - Cum te vad ceilalti. (Pare ca ai slabit 10 kg.)
Noi de obicei ne facem teluri in sens invers - vreau sa slabesc 10 kg, vreau sa fac 100 de flotari odata, dar nu stiu daca in interior - identitatea mea este a unui om sportiv si activ. In articolul acesta autorul spune: "Fiecare actiune pe care o iei este ghidata de credinta fundamentala ca este posibila. In cea mai mare parte a timpului incercam sa obtinem rezultate inainte sa ne dovedim noua insine ca avem caracteristicile persoanei care vrem sa fim. Ar trebui sa fie invers."
Ca sa nu fie prea greu de parcurs am impartit acest articol in doua parti. In prima parte care se gaseste mai sus am scris despre tehnica in sine, care e ideea ei, iar in a doua parte voi scrie cum se aplica ea in mod concret, cum o vad eu raportata la telurile mele si voi mentiona si cateva exemple date de autorul acestei idei.
Sper sa va fi placut aceasta idee si m-as bucura sa-mi spuneti cum vi s-a parut, daca credeti ca poate fi aplicata si in cazul vostru. Pentru maine am pregatit un articol mai aparte: sfaturi pentru insomniacii de ocazie :).
foarte interesant articolul- intradevar, daca actiunea si schimbarea nu pleaca din interior este greu sa construiesti ceva solid
ReplyDeleteAsa e, Irina! Mi-a placut mult ideea, pentru ca nu pare imposibil de aplicat si cred ca da si rezultate bune.
ReplyDeleteSi mie imi place articolul. Abia astept si partea a doua.
ReplyDeleteIuliana, voi posta cat de curand partea a doua, cel tarziu joi.
ReplyDeleteFoarte interesant articolul si blogul ce tocmai l-am descoperit.Imi place sa gasesc oameni cu pasiuni similare,care au puterea si curajul de a si le urma si cultiva.
ReplyDelete