Am primit zilele trecute un mesaj pe pagina de Facebook a blogului, în care eram întrebată dacă/când mai scriu pe blog. Acest mesaj mi-a pus un zâmbet pe chip, pentru că e ceva vreme de când îmi doresc tot mai tare să mai îmi aștern câteva gânduri virtuale pe blog și parcă nu apuc s-o fac.
Sursă foto aici
Aș avea foarte multe de scris, atât de multe că nici nu știu cu ce să încep.
Am încheiat al 3-lea an de învățământ. Anul acesta școlar am primit și dirigenție la o clasă de a 5 a, o clasă de 18 spiriduși după care sunt topită. Învățământul este epuizant, uzura mentală e destul de mare, profesorii sunt îngropați în hârtii și întâlnesc printre colegii mei oameni care ar face orice altceva, dar să nu mai predea... Eu, deși am zile în care mă gândesc dacă am alternative de a începe o nouă carieră :)), mă simt împlinită în ceea ce fac. Într-o proporție mare, zic eu, elevii mă plac, iar asta o simt. Cu un număr mare, mai ales anul acesta, am reușit să adun multe premii pe la concursurile naționale și județene de creație artistică. Am câteva fete care-mi zbârnâie, nu e temă pe care să o dau, că deja au și lucrat-o... Caut pas cu pas să răscumpăr timpul pe care l-am pierdut și în care nu m-am dedicat acestei profesii care mi se potrivește și care mă împlinește. Anul trecut am obținut diploma de definitivare în învățământ, urmează ceilalți pași firești pe care i-au făcut și alții înaintea mea, chiar dacă la vârste mai mici. În rest sunt destul de implicată și în celelalte activități ale profesorului, am fost asistent la examenul de Evaluare națională săptămâna trecută, azi am fost ca asistent la examenul de Bacalaureat, unde voi fi și mâine și joi și tot așa.
Pe celelalte planuri... multe și mărunte în dezordine. Am devenit extrem de leneșă, ceea ce nu-mi place. Și nu neapărat că-s leneșă, cât foarte distrasă, împătimită de-a dreptul de telefon: Tik-Tok, Instagram, Facebook, Whatsapp... Mă gândesc uneori că, cu creierul meu (aici, vorba dl.Băsescu, modest să fie acela care are cu ce :)) și cu mai multă determinare aș ajunge foarte departe, dar eu sunt ocupată să scrolez pe Tik-Tok, să văd toate inepțiile de pe reels-urile Insta și Facebook și să mă rușinez că fac pe deșteapta certându-i pe elevi, pe frații mei că-s dependenți de telefon.
Cu finanțele am reușit să mă reglez de când am intrat în învățământ, mă bazez lunar pe un flux financiar fix, dar am picat iar pe panta unde picasem acum 5 ani, când cheltuiam în neștire, deși aveam un venit bunicel din care aș fi putut pune deoparte atunci.
Pe plan fizic și sufletesc sunt în cea mai mare abrambureală. Nu vă zic numărul kg la care am ajuns, dar pot să zic că mi-e dor de vremurile când mă plângeam pe aici că vai, am vreo 70+kg :)). Sufletește sunt în aceeași amorțeală, de parcă aș trăi 1000 de ani, sau aș fi nemuritoare, nefiind nici pe deplin împlinită cu viața mea așa cum e, dar nici făcând vreun efort în a schimba ceva.. Pe plan mental, mi-aș dori să pot citi cât citeam în trecut... dar nu știu dacă mai citesc măcar 3-5 cărți anual...
Acestea fiind zise, consider că am pus un început bun revenirii mele pe aici, trasând câteva linii directoare în viața mea, cu aspecte la care aș vrea să fiu atentă.
Cu speranța că mai am măcar 2-3 cititori pe aici, vă salut cu drag!
Bine ai revenit! Am citit cu drag postarea ta. Domnul să-ți ajute în tot ce ți - ai propus! Te îmbrățișez cu drag! 🤗😘
ReplyDeleteBine ai revenit!
ReplyDeletebine ai revenit!
ReplyDeleteAbia asteptam sa ne mai scrii!
Bună! Mă bucur c-ai revenit. Vacanță minunată!
ReplyDeleteBine ai revenit ! Scrii fain si-mi place mult sa te citesc. Ai un soi de naturalete in exprimare, care face ca scrisul tau sa transmita o stare !
ReplyDeleteSi acum, as dori sa-ti impartasesc din experienta mea in ale slabitului.Acum 2 ani, aveam 75.6 kg, acum am 61.5 kg ( la 1.70 m inaltime) si ce-i mai important reusesc sa-mi mentin aceasta greutate.Cum am reusit? Cu ajutorul postului intermitent, care mi s-a potrivit manusa si pe care l-am adoptat ca si mod de viata. Am folosit formula 16 cu 8,adica am mancat in intervalul celor 8 ore orice, dar nu chiar oricat, adica n-am exagerat cu painea si dulciurile,dar am mancat cat sa ma simt bine si sa nu ma privez de aceasta placere. In restul de 16 ore (incluzand si perioada somnului de noapte) n-am mancat nimic, am baut doar apa sau ceai neindulcit. In primul an am slabit 10 kg, apoi in urmatorul inca 4 kg. Deci a fost o slabire lenta, fara probleme de sanatate. Ba, dimpotriva, am analizele perfecte, am energie, ma simt usoara si in forma. A, si inca ceva : am mers pe jos ,zilnic, cel putin 8-10 mii de pasi,cateodata mai mult, cateodata mai putin. Primele 3 saptamani sunt mai grele, apoi te obisnuiesti usor si pur si simplu nu-ti mai este foame in intervalul in care trebuie sa nu mananci. Asadar, cred ca poti incerca sa vezi daca functioneaza la tine . Iti doresc mult succes !
Și eu am intrat de câteva ori pe luna să verific dacă a mai apărut vreo noutate aici. ☺️
ReplyDeleteFelicitări pentru premii și pentru atitudinea de la clasa! Mă regăsesc în ceea ce spui despre împătimiri, pentru postul intermitent ar fi nevoie de muuuulta voință ca să respecți orele alea, iar dacă toată cantitatea de voință se duce spre copiii de la școală (pe care îi simți ca și cum ar fi ai tăi, de aici succesul și satisfacțiile pe care le ai), în alte planuri nu mai ai ce investi… deocamdată. E entuziasmul începutului. Peste vreo 10 ani acesta se va epuiza, la fel ca într-o căsnicie în care în majoritatea cazurilor după 10-15 ani apare ispita divorțului, cu cat trece timpul generațiile de copii sunt tot mai dificile.
Încearcă spovedania deasă, în care să descarci la duhovnic neputințele, într-o oarecare măsură vei scăpa de ele, cu ajutorul lui Hristos. Doamne ajută! 🤗