2. ZIS ŞI FĂCUT
- Orice lucru începe cu nişte cuvinte scrise, rostite cu voce tare sau în gând. Acestea constituie expresia verbală a dorinţei de a face un anumit lucru, într-un anumit interval de timp, într-un anumit mod. Ei bine, aici "magicianul" se comportă foarte diferit faţă de omul obişnuit.
- Atunci când omul obişnuit spune: "o să fac asta", de obicei vrea să spună: "în acest moment am o anumită dorinţă de a face asta". Problema este că, în primul rând, nu se ştie cu câtă perseverenţă voi căuta să-mi împlinesc dorinţa, iar în al doilea rând peste 5 minute dorinţa poate să-mi treacă. (...)
- Atunci când "omul-magician" spune: "O să fac asta", înseamnă: "mi-am cumpănit dorinţele şi posibilităţile şi am ajuns la concluzia că o să pot face asta. Încep să fac asta şi o să fac tot ce e necesar ca să duc lucrul la bun sfârşit". În acel moment are loc ceva mistic, de parcă în momentul respectiv ideea se materializează. Calea către ţintă, ce doar era marcată cu linie întreruptă, devine brusc un terasament solid de cale ferată: rămâne doar să mergi pe ea fără îndoieli şi opriri.
- Cuvâtul are o forţă mare, mistică, forţă căreia nu-i dăm însemnătatea cuvenită. De aceea ne murdărim limba cu tot felul de mizerii, facem promisiuni mincinoase, nu credem cuvintelor celorlalţi.
- Omul cu adevărat de succes îşi tratează cu foarte mare seriozitate cuvântul: şi pe cel scris, şi pe cel rostit, chiar şi pe cel nerostit, dar formulat în minte.
- Aşadar, dacă vreţi să vă realizaţi visurile, obişnuiţi-vă cu onestitatea şi cu atitudinea responsabilă faţă de fiecare cuvânt pe care îl spuneţi.
Prima parte o puteţi citi aici.
Foarte adevarat! Din aceasta cauza in strainatate o singura semnatura pe un contract este suficient, in timp ce la noi e nevoie sa semneze toti sefii, subordonatii si sa se mai puna si glorioasa stampila. Pentru ca nu avem responsabilitatea cuvintelor.
ReplyDeleteFoarte interesant ce ai spus... Asa e si nu stiu de unde ni se trage, pentru ca romanii erau oameni de cuvant. Si eu ma straduiesc sa-mi tin angajamentele date, sau sa ma tin de ceea ce imi propun/e important.
DeleteTe pup si multumesc de vizita!
Frumos zis.
ReplyDeleteP.S. tu ai facut poza? e minunata!
Cartea in sine e faina!
DeleteNu am facut-o eu, din pacate, dar e un punct pe lista mea de dorinte, a fotografia mai mult ca sa am material pentru blog si nu numai. Momentan am inceput sa refolosesc camera telefonului, care este si ea destul de buna, pentru ca aparatul pe care il am, un Nikon D80 mi se pare mult prea mare si greu de utilizat, luat pe peste tot...:(
Salut Irina,
DeleteAm vazut blogul si mi-ar place sa te cunosc...
Eu stau azi si maine in CT..,nu am un program stabilit,asa ca pot veni indiferent de ora sau loc
Daca poti sa-mi raspunzi pana joi dimineata ar fi perfect.
O saptamana frumoasa!
Iooooi, Nikon D80, ce frumoooos! Dar da, e greu de carat. Eu am avut un Sony Dsc H2 care nu era asa mare, dar tot mi se parea greu sa-l iau peste tot. Cand intr-un final am considerat ca nu-mi mai e util (il aveam pe Matei, care nu statea locului, la poze), l-am schimbat cu un Canon G12 si tare bine a fost!
DeleteAltfel, la inceput a fost cuvantul, nu? Ar fi bine sa nu uitam asta!
Buna, claims claims,
Deletem-as bucura sa ne cunoastem un pic inainte de a ne si vedea. Imi poti da un semn pe pagina de Fb a blogului (Blogul de la mare)
Multumesc la fel,
Irina
Crengu, am inceput si eu sa ma gandesc sa-l vand si sa iau ceva mai practic... dar l-am primit cadou si ma simt nu stiu cum sa-l vand... desi, nici sa stea in dulap nu cred ca e ok... Ah, sa-ti zic o mica chestie, la cursul de foto eram doua tabere: Canonistii si Nikonistii, eu avand tot Nikon, dar, in secret, am crezut mereu ca un Canon face poze mai faine, nu stiu de ce... Nikon le scoate foarte...crude ca sa zic asa, pe cand Canon parca le indulceste culorile, fix pe inima mea de artist :). Pupici, Crengu si bucurie nemasurata!
Delete