Monday, April 8, 2019

Acum...08.04.19


Experimentez...
...o stare de lene și demotivare. Sau ceva în genul, simt că trebuie să fac un pas foarte mic pentru a face lucrurile ce-mi sunt de folos. E ceva între pot, dar parcă nu mai am resurse și demotivare... Trebuie, of, acest ”trebuie”, să mă remontez și remotivez...trebuie să-mi aduc în față, odată și încă odată, motivația pentru tot ceea ce fac. De ce-ul meu. Am ajuns prea departe ca să renunț acum!

Ma uit la/ascult...
...

Mă bucur să...
...avem o săptămână mai liberă, avem Școala Altfel.

Fac...
...planuri de repunere pe roți. Azi am lăsat mașina acasă, am luat transportul în comun. Mă gândeam că în timpul săptămânii, 3 zile din 5, aș putea folosi autobuzul. Orașul este atât de aglomerat și traficat, că la orele de vârf mergi doar cu viteza întâi și a doua...Musai să reiau abonamentul la sală, musai activitățile cu copiii, musai mersul la Biserică, musai o rutină de dimineață și de seară, punctual, cu liniuță. Viața ne stă câteodată în cale, dar în momentul de față mă pot organiza cât pot eu de bine.

Scriu...
...doar aici, acum.

Pot...
...să o iau mereu de la capăt, din nou și din nou.

Planific...
...atelierele Cercului de creativitate.

Visez...
...la un răspuns la câteva probleme/gânduri care mă frământă.

Beau...
...apă, cafea, ceai.

Mă simt...
...bine, mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta!

Mă gândesc...
...că fiecare dorință ne este îndeplinită, mai devreme sau mai târziu. Sindormul impostorului își va iți capul și te va întreba: chiar credeai că ești capabil/ă? Depinde ce faci din acest punct pe mai departe cu ceea ce ai câștigat pe drum.

Cărţi pe noptieră...
...am terminat ”Copilul invizibil” și ”Cum să fii fericită în dragoste și căsătorie”.

Gătesc...
...am făcut paste pe week-end. Mai sunt doar 3 săptămâni din postul Paștilor.

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut?

6 comments:

  1. a trecut rapid sapt anterioara. Am inceput gradinaritul, am curatzat jardinierele acasa, am mai cusut, vazut cu prietenele, etc.

    ReplyDelete
  2. Cand sus, cand jos, toata viata!😄
    Desi postul ar trebui sa fie o usurare, e dimpotriva, fiindca trebuie sa fiu atenta la ce cumpar si ce mananc. Ma oboseste sa ma preocup de asa ceva, n am gasit calea de a resimti postul ca pe ceva ce usureaza viata.
    Am experimentat o stare aaaabsolut faina! N am avut nicio parere, am ascultat zambitoare pur si simplu, am realizat ca nu i nevoie sa am o parere, pot pur si simplu sa iau act de cum e albastrul celuilalt! Nu ne ajunge viata sa invatam!😊
    Ma intereseaza sindromul impostorului. Daca ai vrea sa detaliezi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiu, de ceva vreme si pe mine ma chinuie postul, pentru ca nu-s invatata sa mananc putin, simplu si orice... Iar anul acesta, ca niciodata, pe principiul acesta de simplu, putin si orice, am avut niste neplaceri digestive. Cand e de dulce, e simplu. Fac un ou, mananc o feliuta de branza si 2-3 masline si e gata masa, tine si de foame, nu am stat nici 3h in bucatarie. Pe de alta parte, in acest post am simtit pentru prima oara ca e ceva la care nu pot sa renunt...am simtit ca parca efortul tuturor celor care tin post si pentru rugaciunile lor, eu nu pot sa renunt...a fost o chestie interesanta. Mai e putin. Pe mine ma salveaza faptul ca de pranz mananc la munca si avem si varianta de post.

      Tare faina si ce spui cu a sta si a observa. Asa e, putem fi doar spectatori uneori si nu se crapa pamantul in doua :)).

      Despre sindromul impostorului se gasesc multe materiale pe internet. Asa in cuvintele mele, e senzatia aceea neplacuta pe care o ai cand faci anumite lucruri de care nu te simteai in stare, cand ai si tu o bucurie de care parca doar altii erau demni sa se bucure, cand ti se dau responsabilitati sau o functie la serviciu de care, in secret, nu te simti capabil, chiar daca rezultatele tale arata altceva... Ce sa mai, la baza e mandria :)), ca daca am spune: fie voia Ta, Doamne! n-ar mai exista nici sindromul impostorului. El vine pe un fond de stima de sine la pamant, pe niste neajunsuri pe care le speculeaza cine nu trebuie...

      Pupicei, Maria!

      Delete
    2. N am stiut, am citit cate ceva acum, multumesc Irina!
      Sindromul asta l am tot simtit legat de profesia mea, m a uimit fiindca n avea nicio legatura cu rezultatele concrete si n am inteles nimic. Interesant. Eu ma gandeam ca poate ar fi trebuit sa fac altceva.
      Da, cred ca am pretentii foarte mari de la mine. N ar fi ceva rau, totusi. Oricum mi se pare ca n am facut mare lucru in viata asta. Fata de cate mi s au dat.
      Sa stii ca si pe mine m a bantuit in postul asta, ca niciodata, gandul sa nu l mai tin... si n am putut! Chiar am incercat cateva zile sa mananc normal, m am simtit groaznic!😄
      Te imbratisez, Irina!

      Delete
  3. si eu incerc sa ma repun pe roti, incetisor.Am fost tare demotivata si obosita lunile astea.Parca sim.t ca incep sa-mi revin

    ReplyDelete

Am supraviețuit primei săptămâni de școala

 Am supraviețuit primei săptămâni de școală, ura! :) A trecut cu repeziciune și emoții și prima săptămână de școală. Revederea cu elevii a f...