Acum...01.04.19

Experimentez...
...multe lucruri noi. Încă nu e momentul să scriu despre ele, pentru că nu știu încă ce va fi, dacă e ceva temporar, dacă e ceva de termen lung...
...sap și ajung în adânc. Te uiți cu groază la ce ai ajuns, din voia ta, dar și cu o încărcătură care nu e a ta. Mereu am simțit că duc în spate ceva ce nu e al meu, un amestec de vină, de lucruri nerezolvate, de patimi, de greșeli, de lucruri ascunse sub preș, de suferințe multiplicate în ani, toate făcute pachet și lăsate în brațe mie. Nu știu de ce tocmai mie, nu vreau să cred că-s făcută pentru vreo misiune deosebită. O explicație ar fi hipersensibilitatea mea și abilitatea asta de a vedea câteodată lucrurile într-un context vast. Abilitatea de a pune cap la cap 1000 de piese dintr-un puzzle disparat, doar privind bucățile.
...DAR, DAAAAR... ce bine că există Hristos, ce bine că am cunoscut ortodoxia, ce bine că am uneltele de vindecare aici, lângă mine și nu trebuie să mă duc la mii de kilometri pentru a-L căuta pe Vindecător!

Ma uit la/ascult...
... sâmbătă am văzut și eu Bohemian Rhapsody și am rămas dezamăgită de cât de slab e...

Mă bucur să...
...

Fac...
...nu am mai făcut literalmente nimic. Muncă, casă și plimbări.

Scriu...
...aici pe blog, în jurnalul pe puncte și în jurnal.

Pot...
...să cred în bine.

Planific...
...nimic.

Visez...
...la un nou drum, însă pe mine mă paralizează frica. Doamne, ce scârboasă e frica. E cu adevărat un demon, un duh necurat, atâta timp cât stă între tine și tot ce ar putea însemna viața ta. E ceva să poți avea mereu mintea nouă și curată și încrezătoare și deschisă și să nu lași umbra experiențelor din trecut să îți dicteze ce să faci și încotro s-o iei...

Beau...
...mi-am luat argilă albastră de Râciu pentru o cură, însă mi-e lehamite s-o beau. De când a început postul am niște neplăceri digestive și mă gândesc să nu le accentuez cu argila asta, care cică ar curăța organismul de diverse.

Mă simt...
...acum bine. Am avut niște zile foarte urâte în care m-am simțit ultimul om. M-am uitat peste albumul de fotografii și m-au sfâșiat iar în ”n” bucăți acele fotografii. O durere adâncă față de copilul mic și urlător care am fost (am poze de la botez în care eram mică și sfrijită și urlam de mama focului în toate pozele...*heartbreaking*).

Mă gândesc...
...că fiecare om are un drum al lui, un traseu, o cruce, o luptă, numiți-o cum vreți. A mea e să nu mă încred în stările în care mă regăsesc fără voia mea (uneori mă trezesc foarte supărată, morocănoasă, prost-dispusă și știu că eu nu-s asta, nu-s așa...).
...mă mai gândesc că mi-e foarte frică să fiu mamă (stați liniștiți, n-am nici o veste :)). Mă gândesc ce am eu de dat cuiva, ce exemplu pot fi, ce model, de unde voi găsi răbdarea necesară să accept o ființă mică și neputincioasă în viața mea, să o pot ocroti și îngriji cât mai bine? Cum voi face să nu greșesc față de ea, iremediabil poate. De unde voi găsi resursele de a o iubi necondiționat și infinit, fără să îi ofer o iubire care să împovăreze? Mi-e teamă ca nu cumva pruncii mei să ajungă să mă vadă cum îi văd eu pe ai mei, pe mama și pe tata...într-un mod tare greșit și aiurea! Mă mai gândesc și unde voi mai fi eu, când va trebui să mă dăruiesc unui altuia?

Cărţi pe noptieră...
..."Cum să fii fericită în dragoste şi căsătorie" de Valentina Moskalenko (scot idei din ea) și ”Copilul invizibil” de Gaspar Gyorgy. Aceasta a doua din urmă e mai mult o carte de parenting. Doar prima parte a cărții e general valabilă și pentru cei care nu-s încă părinți. Mi-e foarte greu să citesc și am aflat și de ce: mă panichează unele informații peste care mai dau în cărți, mă deznădăjduiesc...Din cauza asta trebuie să aleg cu grijă ce mai citesc...

Gătesc...
...vreau să dau cu bis la legumele la cuptor (morov, țelină, un mic păstârnac, cartofi, sfeclă roșie, tăiate cuburi, stropite cu ulei de măsline, presărate condimente și sare și pus în tavă pe hârtie de copt, până se pătrund și rumenesc). Am primit și o varză murată, o voi face salată.

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut?