Goodbye 2017, Hello 2018

Suntem în prag de an nou, 2018. Parcă un val de gânduri îmi vin în minte, concluzii pentru anul ce a trecut, speranţe pentru anul ce va veni. A trecut şi ziua mea de naştere, nu mai pot zice "32 the new 23", pentru că de anul acesta am oficial 33 de ani.

Foto de Anete Lūsiņa pe Unsplash

Am avut un an plin, un an minunat, un an şi trist, dar şi vesel, cu provocări, cu câştiguri, cu pierderi, cu reevaluări a unor credinţe de care ţineam cu dinţii, cu multe răsturnări de situaţie. Cu multe schimbări în ceea ce credeam despre mine ca om, dar şi multe schimbări care mă definesc acum ca persoană. Ceasul ticăie cu repeziciune, iar eu tot oscilez între ceea ce vreau să fac, pot să fac, ar trebui să fac, dar şi între dorinţa de a trage linie şi a observa pur şi simplu ce a fost până acum. Atâtea lucruri s-au schimbat şi aproape toate experienţele, în special cele mai puţin plăcute, sau pe care nu am ştiu să le gestionez foarte bine şi le-am luat într-un mod foarte personal, de fapt au fost nişte paşi foarte mari spre înainte, spre evoluţia mea în bine.

Mă tot gândesc şi la acest loc, mă gândesc şi la tot ce înseamnă spaţiul virtual în general. Un loc atât de plin de iluzii şi o sursă atât de mare de frustrări şi amăgiri (Facebook), dar şi o sursă de inspiraţie şi ambiţie (blogurile în general). Cântărim şi vedem cu ce vrem să rămânem, ce vrem să facem pe mai departe...

În ceea ce priveşte blogul, rămân pe baricade. Nu ştiu în ce formă, dar vreau să mai scriu cel puţin despre încă trei subiecte până la final de an, sau imediat după anul nou: lecturile pe 2017, ce am făcut în privinţa obiectivelor pe 2017 şi ce reuşite am avut în 2017.

M-am tot gândit la faptul că ceea ce scriu eu aici nu va avea credibilitate deplină până nu reuşesc să mă maturizez şi eu dpdv emoţional, să nu mai văd viaţa atât de dramatic, să nu mai dau o greutate şi însemnătate absolut inutilă trecutului, să înţeleg că viitorul meu va ţine foarte mult de ceea ce voi face eu din el în conlucrare cu Dumnezeu, că-s un om capabil, cu potenţial şi "cu o baza minunată", cum spunea cineva drag mie :).

Mă simt iar în prag de atâtea lucruri minunate, încât simt că e pur şi simplu păcat să stai să gândeşti meschin şi pipernicit. Putem face şi fi atâtea, atâta vreme cât Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cel mai preţios dar, cel care în fiecare dimineaţă îţi dă puterea de a te da jos din pat şi a exista: sănătatea. 

Acestea fiind zise, până ne vom revedea aici: să gândim frumos, ca să trăim frumos.

La mulţi ani!