Serialul/filmul cu care am crescut

Încep aceste rânduri prin a vă atrage atenţia că aseară am şters din greseală nişte comentarii pe care le primisem la ultimele postări. Când intru pe telefon, totul e atât de minuscul, că în loc să apăs "publică", am apăsat pe "şterge"... Apreciez mult când cineva îmi lasă un gând aici, chiar dacă nu apuc mereu să răspund, deci nu voi şterge niciodată intenţionat un comentariu.

Photo by Jakob Owens on Unsplash

Acum, revenind la ideea cu care am pornit aceste rânduri, mă gândeam zilele astea la faptul că noi, generaţia mea, am crescut destul de mult cu televizorul. Chiar dacă undeva în anii şcolii am descoperit şi cărţile, trebuie să recunosc că noi stăteam destul de mult la televizor. Azi nu mă voi axa pe cărţile cu care am crescut, pentru că am abordat acest subiect pe la începutul blogului, ci vreau să fac o trecere în revistă a filmelor şi serialelor la care ne uitam constant când eram mici.

La filme artistice aveam greu acces. Până să apară moda casetelor video pe care le împrumutai, ne uitam când şi când, atunci când erau difuzate la TV, la clasicul "Singur acasă" şi ce se mai difuza tematic, pe sezon.

La capitolul seriale am multe amintiri. Mi-aduc aminte de anul când ne-am pus şi noi televiziune prin cablu. Erau vreo 6 posturi pe care le puteai prinde, jumate italieneşti şi clasicul Cartoon Network. La posturile italieneşti m-am uitat atât de mult, că o vreme ştiam să şi vorbesc în italiana, iar azi, dacă ma uit la vreo emisiune în italiană, sau cineva vorbeşte în italiană lângă mine, înţeleg tot. E adevărat că e o limbă uşor asemănătoare cu limba română, dar eu zic că o înrurire a avut-o şi acei ani de Rai Uno şi Italia 4 :)). Apoi paleta posturilor TV s-a tot extins, încât ajunsesem să urmărim multe seriale. Preferatul meu era "7th Heaven", despre familia unui pastor american cu vreo 6 copii... N-am scăpat nici de febra telenovelelor, cred că am urmărit la vremea aceea serialele cu Thalia (seria Marimar :)), serialele cu Natalia Oreiro... Apoi în alt registru "Familia Bundy"... un serial la care nu m-aş mai uita acum nici plătită, pentru excesul de misoginism şi misandrie :)).

Acum, mare fiind, mi-e destul de greu să mai aloc timp serialelor. Dar dacă m-as uita la ceva cu plăcere, iar acum în perioada vacanţei chiar am făcut-o, ar fi la Seinfield şi Friends, seriale la care mă uitam şi când se rulau la vremea lor la TV. Serialele acestea două, cu toate alunecările lor specifice, au un umor la care rezonez. 

La alte seriale la care m-am uitat cândva ar mai fi şi Anatomia lui Grey, la care mă uitam pe vremea când nu lucram şi făceam "binge watching", adică mă uitam la un sezon pe zi (ups!) şi am mai avut o tentativă anul acesta cu House of Cards. Un serial interesant, captivant, dar la care am renunţat să mă uit din cauza inserţiilor cu scene de sex foarte aberante sau ciudate.

Voi cu ce filme, cărţi şi seriale aţi crescut când eraţi copii?

Irina