Aseară am dat unfollow unei persoane pe Facebook, pe care nu o cunoșteam personal, dar, până la un punct, îmi plăcea conținutul pe care-l posta și din acest motiv i-am dat follow în primă instanță.
Fără a intra în prea multe detalii, mă gândesc cât de benefic e să ne etalăm bucuriile în mediul online?
Iar dacă o facem, de ce nu eliminăm detaliile care fac ca subiectul în sine să pară o obsesie și nu o bucurie firească a vieții?
Cu toții iubim, la un moment dat. Un om, o meserie, mai mulți oameni, soțul, partenerul, copiii, munca, banii, casa, moda etc. Cu toții experimentăm o paletă largă de emoții și sentimente, vrând-nevrând. Vom trăi poate împlinirea celor mai ascunse dorințe, sau poate nu. Vom ajunge acolo unde am tânjit o viață, sau poate nu. De ce, în momentul când primești acest prețios dar al împlinirii personale pe un plan sau altul, trebuie să te expui aproape într-o nuditate sufletească? Obsesivă chiar!
Înțeleg bucuriile care pot fi mai presus de fire, să fii atât de plin încât să dai pe dinafară și aproape să strigi în gura mare: am reușit, dar de ce trebuie să bagi ostentativ sub ochii zecilor de mii de oameni, aceste reușite? De ce faci din ceva ce e firesc, în orânduirea lumii și a firii, motiv de laudă obsesivă de parcă ai ajuns în Rai și trebuie tot mapamondul să afle? De ce repeți obsesiv cât de împlinit ești pentru că ”X” lucru ți-a fost dăruit? Ca să nu zic că în toate aceste exteriorizări văd, simt, miros un iz de dezechilibru sufletesc care mai devreme sau mai târziu tot pe tine te vor afecta?
Și știu că nu greșesc în gândurile pe care le am, pentru că am printre apropiați, rude și cunoscuți oameni care își trăiesc în taină, echilibru și normalitate aceste bucurii, sau împliniri ale unei vieți omenești. Pentru că, un procent mare din populația globului va ajunge să facă un copil, să se căsătorească, să se realizeze financiar sau profesional, să-și găsească drumul, liniștea, menirea, bucuria. Sau nu. Dar toate astea nu reprezintă o descoperire inovativă care vor revoluționa mersul planetei încât să anunți pe la toate gardurile realizarea ta. A fi om e un lucru...firesc și tot firesc, în taină sau cu măsură ar trebui să ne trăim și toate cele ale firii...
Cu gânduri amestecate,
Irina
No comments:
Post a Comment