Tuesday, January 31, 2017

Undo "fail" :)

Dragii mei,

feedback-ul primit la rândurile de aici mi-au fost de un mare folos. Nu mă aşteptam la ele şi chiar eram la un nivel de descurajare destul de mare, dar totuşi cu nădejdea că mă voi ridica mai devreme sau mai târziu pentru că îmi pun mereu încrederea şi speranţa în Dumnezeu, chiar dacă uneori această nădejde e extrem de anemică.


Pe lângă tot ce am scris aici, au avut o contribuţie mare şi nişte evenimente neplăcute la locul de muncă, evenimente ale căror piesă centrală am fost mai mult sau mai puţin. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, prin lucrarea pe care o fac asupra sufletului meu prin duhovnic şi Biserică, ştiu că sunt mereu într-o grijă a ceva superior mie, în grija lui Dumnezeu şi nimic nu mă va atinge fără voia Lui. Tot El îmi scoate în cale oamenii care îmi spun lucrurile potrivite, cum s-a întâmplat azi la muncă printr-un coleg şi lecturile care aduc răspunsuri.

Oricât de strânse ne-ar fi relaţiile cu cineva, trebuie să avem în minte că cea mai importantă relaţie, singura desăvârşită poate fi doar cu Dumnezeu. Acolo nu există dezamăgire, lipsă de chef, toane, orgolii... Avem acest catarg în noi şi în afara noastră, catarg de care ne ţinem şi vedem cele mai frumoase piscuri şi cele mai minunate privelişti, dar noi ne ţinem cu dinţii de lucrurile de jos, care ne ţin la firul ierbii şi nu mai reuşim să vedem SOARELE.

Aseară, într-un vârf al disperării, lecturam din două titluri şi parcă toate frământările mele privind modul în care eu relaţionez cu oamenii, piedicile pe care le am eu în faţa vieţii, buşiturile pe care le iau, lucrurile care îmi lipsesc au o cauza. Principala cauză e lipsa iubirii de Dumnezeu, dar până ajungem la acest nivel de vârf, sunt trepte mai mici pe care trebuie să le urcăm spre a ne "normaliza". 

Alături de tot ce mi-am propus eu pe anul acesta, voi aduce ca susţinere ce am citit aseară în acele cărţi. Despre asta voi scrie şi aici pe blog cât de curând, când mai prind câteva frânturi de timp pe care să le aloc acestor lucruri.

Ca să nu vă las prea curioşi, cele două titluri sunt două cărţi subţirele pe care le-am citit deja în anii trecuţi:

Hristos, prietenul clipelor de grea încercare şi

Problemele psihologice, obstacol pe calea vieţii duhovniceşti.

(Le găsiţi oriunde pe net, pe Libris le puteţi comanda cu transport gratuit şi fără un minim de comandă)

Ce mi-a rămas în minte din ultima carte e că neacceptarea pe care am suferit-o cândva în copilărie din partea părinţilor va duce la neacceptarea noastră ca oameni, dar şi la o neacceptare a celorlalţi, că iubirea adevărată nu are nimic a face cu dependeţa emoţională, cea cu care ne amăgim mulţi în zilele noastre când spunem că iubim şi că lipsa bucuriei e o problemă esenţială.

Bam, mi-am pus degetul pe rană, de fapt Dumnezeu mi-a spus: uite, Tomo, unde ţi-e problema!

Acum să ne înarmăm şi să purcedem la luptă.

Cu nădejde şi recunoştinţă,

Irina de la mare

Sunday, January 29, 2017

Fail

N-am mai scris demult pe blog.

(conţinut şters)

... după prima propoziţie m-am plâns în câteva sute de cuvinte despre cât de rău mă simt eu acum. Nu e prima oară când scriu şi şterg, sau când scriu şi nu dau publish. Motivul e simplu: vieţile multora sunt pline de provocări şi greutăţi, să citeşti despre ale altuia nu face decât să le adâncească pe ale tale, sau să-ţi apară totul pictat în culori şi mai sumbre decât e deja realitatea.

Mă gândesc să aplic o abordare diferită, deşi mi-e greu să o fac. Lucrurile sunt atât de grele în clipa asta încât aş fugi pe un câmp urlând. Dar e ger, aşa că-mi văd de treabă şi rămân pe scaun scriind aici pe blog.

Este final de lună şi aş fi vrut să fac iar un mic review privind obiectivele mele. N-am înaintat cu mult cu nimic, ba unele lucruri noi pe care aş vrea să le fac au apărut şi ele pe lista mea.

Despre obiectivele pe anul 2017 am scris aici şi aici, dacă vreţi o mică introducere înainte a citi cele ce urmează.

1. Să mănând mai sănătos şi să fac mai multă mişcare.

Am introdus conceptul de o salată pe zi şi se pare că pe undeva a intrat in subconştientul meu ca ceva ce trebuie urmat o dată în zi. Două sub-obiective aici ar mai fi să beau şi un suc natural şi un ceai pe zi, lucruri pe care le fac de ceva vreme, chiar dacă nu zi de zi. Dacă până la finalul anului am în meniul de zi cu zi o salată de legume, un suc de fructe şi un ceai băut, pot zice că-s fericită.

Un punct demn de luat în seamă aici e că doctoriţa mea de familie mi-a recomandat să las cafeaua. Eu am de când mă ştiu un tremur al mâinilor, fără alte simptome, care se accentuează în situaţii limită (emoţii puternice, stres). Doar că acum mâinile îmi tremură foarte neplacut în orice moment al zilei. Concluzia a fost că cele aproape 3 cafele zilnice ar fi cauza. Cu toate astea voi face şi nişte analize curând.

Un gând care mi-a trecut prin minte în perioada asta e că în definitiv pentru ce avem nevoie de atâta zahăr, cafea, făină albă? Pentru ce alimente super complicat preparate? 

La capitolul mişcare stau foarte prost şi de aici şi starea asta dubioasă în care mă aflu. Îmi propusesem să-mi fac abonament la sală şi să mă înscriu la un curs de dans, dar situaţia falimentară în care mă aflu momentan nu-mi permite nici de mâncare să-mi cumpăr, dar să plătesc ceva ce ţine de planurile mele?

2. Să finalizez cursul de fotografie. Încă în aer.

3. Să călătoresc. Doar în vise momentan, că acolo e gratis.

4. Să ies mai mult şi să spun da mai multor experienţe. Am spus da să merg la petrecerea de un an al unui fin din Slobozia. Puteam să stau bine mersi acasă în ziua aia :). Cum am mai scris şi aici, a te forţa să faci unele lucruri pentru o ideea mai mare pot rezulta uneori într-un fiasco total. În rest nu am mai făcut nimic, ieşit nicăieri, văzut cu nimeni. Am vrut într-o zi să ies, dar aveam atâtea opţiuni cu cine să o fac încât am rămas acasă iar. Adică nu aveam cu cine să ies...

5. Să creez mai mult. Dream on.

6. Să fiu mai mult cu ai mei.

Obiectivul acesta l-am pus pe listă din mai multe motive, cel mai important dintre ele e că am o relaţie atât de distantă cu ei şi simt cum mă influenţează în diferite moduri în care nu vreau să fiu influenţată încât am ales conştient sau inconştient să stau cât mai departe de ei. Sună foarte dur, dar relaţia e dificilă cu toţi 4 şi numai eu am făcut eforturi considerabile de a îmbunătăţi relaţia. De dragul păcii am avut multe zile, săptămâni de tulburare lăuntrică, stimă de sine scăzută, frică pe alocuri, descurajare completă. Am vrut să fiu mai mult cu ei tocmai ca să mă lupt cu lucrurile astea care se nasc în mine. Dar am obosit să lupt cu morile de vânt. Mă lupt cu morile de vânt la muncă, acasă, cu ai mei... încât nu mai am resurse şi cred că mai înţelept e să-mi văd de viaţa mea cum mi-am văzut şi până acum cu bune şi rele şi singurătatea mea cronică.

7. Să am grijă de mine. Aici are loc minimul cât să funcţionez în societate: baie, păr curat, haine curate, parfum, lustruit pantofii, dar cu cremă pe faţă şi mâini. Restul...

8. Să citesc 3 cărţi în engleză. Doar am frunzărit cartea "Simply C.S.Lewis" şi alte câteva titluri. Mi-a dispărut cu desăvârşire cheful de citit şi abilitatea de a mă concentra.

Acestea fiind zise... lupul îşi schimbă părul, dar năravul ba! Ideea e că o să-mi revin şi o să privesc un pic mai optimist lucrurile.

Cu speranţă,

Irina

Wednesday, January 25, 2017

Acum...


O fotografie de acum...

Experimentez...

...diferite metode a prioritiza ce am de facut intr-o zi. Acum sunt într-o fază în care ştiu ce am de făcut, dar nu ştiu cum să le mai iau. Un fel de "artist block", dar de data asta un "block" al utilizatorilor de bullet journal. Mă gândesc că poate metoda lui Stephen Covey cu Urgent-Important, despre care scrisesem cândva şi aici, m-ar ajuta acum mult mai bine.

Ma uit la/ascult...

...filme nu voi mai vedea prea curând, sunt destul de atentă cu ce fac în timpul liber ca "leisure time". Însă ascult muzică. De când mi-am pus internet nelimitat prin Digi pe telefon pot asculta ce vreau. Muzică grecească şi muzică latino momentan, am nevoie de chestii săltăreţe...

Mă bucur să...

...văd că-s apreciată la muncă.

Fac...

...ce am de făcut, nimic wow.

Scriu...

...tot pe blog. Am găsit nişte notiţe scoase din diferite cărţi şi materiale despre time management şi mişcare. Le voi scrie şi pe blog.

Pot...

...să sar peste "nu pot". E un prag mic şi pervers. O piedică care mă duce unde vrea ea...

Planific...

...nişte lucruri foarte importante pentru mine care au rămas încă la nivel de idee. Trebuie să fac primul pas şi apoi cred că se vor rezolva cumva, vor lua o direcţie.

Visez...

...la diverse utopii, cum ar fi o marmotă care să învelească ciocolata şi puiul Fragdeo să zboare. :)) Adică la ceva ce nu pot să scriu aici.

Beau...

...same old coffee, ceai şi... testez cafeaua verde cu ghimbir. Este..."delicioasă"! :))

Mă simt...

...oarecum desprinsă de mine, parcă trăiesc iar în filmele altora. Am fost prinsă într-o situaţie la muncă, iar pe lângă asta am ales să fac nişte eforturi, sacrificii în materie de timp liber ca să-mi pot atinge alte obiective. Măcar a doua situaţie e aleasă conştient de către mine.

Mă gândesc...

...că unele lucruri pot fi stricate cu câteva vorbe. Mereu am evitat să vorbesc despre lucruri dureroase pentru mine din teama de a nu strica o situaţie, o relaţie. De obicei le ţin în mine până răbufnesc şi ajung să le zic în cel mai urât mod, iar de aici o întoarcere e aproape imposibilă. Am stricat aşa multe situaţii, relaţii, am făcut recent valuri şi la locul de muncă cu o astfel de atitudine. Mă străduiesc mereu să fac lucrurile "cum trebuie", dar "cum trebuie-ul" meu poate să nu coincidă cu al altuia... Asta e, ghinion de neşansă... Am obosit să mă autoflagelez pentru că nu sunt ca "ceilalţi", sau că nu sunt suficient de "normală"... 

Citesc...

Am renunţat la "The Red Dragon - The Siberiad" şi am trecut la "Simply C.S. Lewis". Pare genul de carte care te captivează de la bun început, am cu cartea asta sentimentul pe care l-am avut cu "Crimă şi pedeapsă". Citesc în paralel şi dintr-o cărţulie mică cu fragmente din corespondenţa monahului Atanasie Ştefănescu de la Petru-Vodă, supravieţuitor al temniţelor comuniste, dar scrierea e mai tonică, mai înălţătoare, nu mă întristează precum cartea despre deportările în Siberia...

Gătesc...

...nu am mai avut timp să gătesc. Dimineaţa mănânc iaurt cu musli de la Solaris, la prânz mănânc la muncă, dar mi-am propus să-mi aduc pachet de acasă, adică să vin cu ceva ce voi mânca la prânz. Motivul principal e că vreau să pot stăpâni mai bine ceea ce mănânc, iar la muncă nu am posibilitatea asta. Continui şi cu #asaladaday şi vreau să beau mai multe lichide, ceaiuri etc.


Friday, January 20, 2017

Cum stăm cu obiectivele pe anul 2017?

Citeam pe blogul Inspirational Mama acest material şi mă gândeam oare cum stau eu cu obiectivele mele?



Să o iau pe rând:

1. Să mănânc sănătos şi să fac mai multă mişcare.

Am încercat să urmăresc direcţia pe care mi-am trasat-o în privinţa acestui obiectiv. Mi-am dat seama că în ceea că mă priveşte, pe toate planurile, funcţionează introducerea a mici aspecte, lucruri, idei, preparate, mijloace care mă vor ajuta în lucrurile pe care mi le propun spre binele vieţii mele. Mai exact, pentru că mă gândesc la alimentaţie acum, la mine nu funcţioneză cu scos una sau alta, interzis, sau alte măsuri drastice care nu fac decât să mă frustreze. Ci funcţionează să introduc pe lângă ce consum deja, ceva sănătos, dar să fie constant. Fructele şi legumele, spre exemplu, am observat că în timp îţi taie ele pofta de dulce şi senzaţia de foame nestăvilită pe care o ai uneori. Deci nu scot lucruri rele, ci introduc lucruri benefice mie şi-şi vor face ele trebaba singure. Deci #asaladaday rămâne pe listă, deşi am câteva zile de pauză, ori n-am mâncat acasă, ori am mâncat ceva ce nu mergea cu salată (varză a la Cluj, par example :))

Mişcarea a funcţionat cât n-am avut maşina şi a trebuit să merg pe jos mai mult. La muncă caut să fiu cât mai activă, să mă ridic mai mult de pe scaun, să fiu energică, chiar dacă munca mea e de birou şi de stat pe scaun ore în şir.

Cele două obiective care erau legate tot de mişcare, dar şi pe "bucket list" n-au fost încă abordate.

2. Să finalizez cursul de fotografie

Nu am luat legătura încă cu ei, pentru că ei sunt acum într-un fel de semestrul 2, mă gândeam poate din toamnă când începe propriu-zis anul să merg atunci.

3. Să călătoresc

Deocamdată am doar planuri.

4. Să ies mai des şi să spun da mai multor experienţe

Greu aici. Am spus da să ies în oraş cu două cunoştinţe. Trebuie să fiu atentă aici, pentru că dacă ies cu persoane care nu-mi plac, am senzaţia că am risipit timp, energie, bani etc. Oricât de aiurea sună, prefer calitatea şi nu cantitatea. Am spus nu la două propuneri de a ieşi vineri seara şi au fost din motive financiare şi că nu aveam cu ce să mă deplasez la ora aia (taxi-urile sunt mereu ultima variantă la care aş apela).

5. Să creez mai mult

De când am reluat serviciul săptămâna aceasta m-am blocat efectiv pe toate celelalte planuri. N-am mai lucrat la cele două proiecte de pe listă, nu am mai avut energie mai de nimic...

6. Să fiu mai mult cu ai mei

Nu am reuşit nici aici prea mari performanţe. Din varii motive nu am ajuns decât de vreo două ori la ei în ultimele 2 săptămâni. Miercuri am ieşit în familie la restaurant pentru că a fost ziua tatălui meu.

7. Să am grijă de mine

Am înercat să mă îmbrac cât de cât adecvat locului de muncă, în condiţiile în care m-aş fi dus înfăşurată în pătură. Tot respectul pentru cei/cele ce reuşesc să fie chic pe ger! Am folosit doar vreo două zile şi puţin make-up (cremă de faţă colorantă, puţin fard în obraji ca să nu mai par leşinată, rimel şi balsam de buze).

La grija de mine am încercat să fiu mult mai atentă la ce gândesc. Gândurile bune şi pozitive, de încredere, de speranţă sunt gânduri pe care mi le formulez eu singură şi cu mare greutate. Gândurile care-mi vin automat, spontan sunt de critică, de negativism, de lipsă de speranţă, neîncredere în mine etc. A pune binele înainte e un proces complex.

8. Să citesc 3 cărţi în engleză

Am citit aproximativ 50 de pagini din "The Red Dragon - The Siberiad". După o serie de lacrimi şi deznădejde am decis să renunţ la ea. Am parte de suficientă dramă în viaţa personală, nu vreau să mă mai încarc cu nimic, fie ea istorie sau nu. Am pus la rând Simply C.S.Lewis.

Voi cum staţi cu planurile pentru 2017?

Cu speranţă,

Irina

Thursday, January 19, 2017

Jurnal de multumire - un fel de "cum să..."

Ioana, care are un blog tare fain pe care îl urmăresc de ceva vreme, m-a întrebat cam care ar fi paşii pentru a face un jurnal de mulţumire.


Sfatul principal pe care l-aş da mai întâi de toate ar fi: păstrează totul cât mai simplu. Eu am ales o zi dedicată acestui jurnal, joia în cazul de faţă (nu mai ţin minte după ce criteriu, cred că era o chestie în blogosferă cu "Joia mulţumirii") şi am scris pur şi simplu. Pot fi trei variante de realizare a jurnalui: 
  • în ziua aleasă de tine, sau cu o seară înainte, scrii motivele de recunoştinţă din ultima vreme, sau
  • laşi postarea respectivă ca schiţă în blog şi scrii în ea pe parcursul săptămânii motivele pentru care eşti recunoscător. A doua variantă e mai la îndemână pentru cei care lucrează cu un computer şi pot trece acolo imediat ce le vine în minte ca motiv de mulţumire.
  • a treia variantă ar fi cel clasic, într-un caiet, în care scrii când şi ce vrei. Pe mine una mă motivează mai mult să fie aici pe blog :).
Ca efecte: în timp începi să vezi partea bună mai în orice situaţie. E un exerciţiu tare util şi-ţi dai seama că-s mai multe motivele de mulţumire decât cele de care să te plangi în viaţa asta...

Dacă vă hotărâţi să vă faceţi şi voi un astfel de jurnal, m-aş bucura să-mi lăsaţi într-un comentariu link-ul către el.

Succes!

Irina

P.S. Rămâneţi felxibili, aici la Diana şi aici la Carmen găsiţi alte forme de jurnal de mulţumire.

Wednesday, January 18, 2017

Acum...


O fotografie de acum, un inel cu lapis-lazuli de la Camelia Popa :)


Experimentez:

...mersul pe jos. Este foarte tonic, e adevărat. Trebuie să înving ideea asta pe care mi-am făcut-o vizavi de faptul că locuiesc departe de o staţie de autobuz, iar strada pe care locuiesc e încă neiluminată, neasfaltată şi de aici o mică angoasă când trebuie să vin acasă după apusul soarelui, sau să plec dimineaţa devreme. Ieri am reuşit, am plecat la 7:20 şi am ajuns cu bine şi la autobuz şi la muncă.


Mă uit la:

...am văzut multe filme în perioada de vacanţă extra - Cavalry, In the name of the father, Looking for Sugarman, Blackfish şi Gran Torino. Am încercat să mă uit şi la Cast Away şi Amores Perros, dar pe primul l-am oprit după 30 de minute de nimic, iar pe al doilea după primele 2 minute. Ce ştiu e că nu voi mai avea prea curând acest lux. Filmele văzute sunt tare faine, recomand special Blackfish care e un documentar despre drama încercării de a dresa balene ucigaşe, Looking for Sugarman, un documentar despre câtăreţul Rodriquez (m-a impresionat mult povestea acestui om - absolvent de Filosofie, lucrător ca zilier şi cântăreţ de mare valoare - cineva spunea ca mai bun ca Bob Dylan - nerecunoscut la vremea lui, ca la bătrâneţe să îi fie recunoscută valoarea de artist, iar el să continue să trăiască într-o mare simplitate).

Mă bucur să:

...fi început munca. Am cochetat mereu cu ideea de freelancing, zic că e un vis secret de al meu, dar... sunt atât de comodă că pot să nu ies din casă 3 zile la rând. Locul de muncă actual, aşa cum s-a discutat şi aici, e un sistem care mă ţine într-un ritm şi care-mi impune o mai mare responsabilitate cu timpul meu liber.


Fac:

...pot spune că... nimic! Lucrez la nişte păturici în tehnica granny square, pentru una din ele trebuie să mai cumpăr nişte fire. Săptămâna aceasta nu am lucrat însă la ele. Vreau să mai finalizez un alt proiect început şi abia după ce le bifez pe acestea mă voi gândi la ceva nou.



Scriu:

...tot pe blog cu drag şi spor.


Pot:

...să am grijă ce gândesc. Gândurile sunt importante pentru că generează emoţii şi sentimente.


Planific:

...diferite lucruri. Mi-am dat seama ca trebuie să mă axez mai mult pe câte un singur lucru, dacă vreau să-mi ating scopurile.


Visez:

...la momentul acela când nu voi mai avea pe suflet diverse care nu îmi stau în putere să le rezolv şi la ziua când voi fi mai senină pur şi simplu.

Beau:

...same old coffee şi un praf de orz verde cu apă. Oricât de sănătos ar fi, e aşa...yuk la gust, că l-aş prefera în capsule sau în altă formă.


Mă simt:

...puţin bulversată. Mi-am dorit mult nişte lucruri, s-au întâmplat, dar nu ştiu cum să gestionez rezultatul. Sunt un pic dată peste cap, sper să fie de bine...

Citesc:

...cartea care e la rând "The Red Dragon". E o carte atât de tristă, atâta durere... aş vrea să continui că până la urmă e istoria ţării, dar mă influenţează mult, mă face foarte sensibilă la nedreptate (nu că nu eram arhisensibilă deja la acest subiect). Am să văd ce fac...

Gătesc:

...tot #asaladaday, în rest nimic, că la muncă primesc masa de prânz, iar seara mânânc ce e prin frigider...

Tuesday, January 17, 2017

Alte două produse Escapade pe care le recomand

Nu ştiu dacă va mai amintiţi de păţania mea din luna septembrie când m-am accidentat la picior. Ce pot să vă zic e că, la 5 luni distanţă, deşi m-am făcut bine între timp, încă am o sensbilitate la gleznă şi oricât am avut eu grijă, am rămas cu un semn urât, ca o vânătaie destul de mare.

Atunci imediat dupa accident am folosit câteva produse care să mă ajute în procesul de vindecare. Despre două dintre acestea aş vrea să scriu în mod deosebit aici pe blog şi acestea sunt:

Arnica Gel 50 ml, preţ 30 lei - un produs Stanhome - Family Expert, comercializat de firma Escapade 


şi

Derma Repair 100  ml, preţ 50 lei - tot Stanhome - Family Expert, Escapade



Arnica Gel este un gel calmant folosit pentru dureri. Calmează cu eficienţă şi oferă o senzaţie răcoritoare pe piele. Calmează şi reduce inflamaţiile şi durerile cauzate de vânătăi entorse, luxaţii. Stimulează circulaţia, reduce febra musculară. Conţine camfor şi mentol. Intră rapid în piele. Se poate folosi de către întreaga familie, chiar şi pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani. Se va evita contactul cu ochii.

Crema aceasta a fost un adevărat balsam pentru mine, pentru că mi-a luat din durere şi a grăbit vindecarea, mi-a redus din inflamaţia piciorului (îl aveam ca un butuc până la genunchi) şi parfumul fresh de la mentol şi camfor îmi mai luau din lamentările în care intrasem :)).

Derma Repair este o cremă reparatoare pentru faţă şi corp ce calmează şi hidratează pielea uscată, crăpată şi iritată. Conţine glicerină recunoscută pentru proprietăţile sale de hidratare. Mai conţine alantolină, care calmează pielea, vitamina E şi vitamina B5. Este tot o cremă recomandată pentru îmtreaga familie, inclusiv pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani.

Eu am folosit crema aceasta şi pentru grăbirea vindecării rănii pe care o aveam (dulapul acela de căzuse peste picior îmi luase o bucată serioasă de piele şi a lăsat o rană adâncă care s-a închis greu...), dar am folosit-o cu încredere pentru faţă şi acum iarna pentru mâini. Iarna aceasta, ca niciodată, am avut pielea foarte agresată, uscată, subţiată, de orice mă atingeam îmi făceam o mică tăietură care se vindeca greu, iar crema aceasta a fost de mare, mare ajutor. Ce îmi place e că are un parfum delicat, discret, ce mă duce cu gândul la ceva... curat şi proaspăt :P.

Ştiu că preţul lor nu este chiar unul foarte la îndemâna oricui, dar eu m-am înscris ca reprezentant Escapade şi beneficiez de numeroase discount-uri care uneori ajung şi la 70%. Despre ce beneficii are un reprezentant Escapade puteţi citi în acest ghid. Pe lângă că veţi avea discount-uri mari la produse de o foarte bună calitate, poate reprezenta şi o sursă de a rotunji veniturile familiei. 

Pentru înscriere nu e complicat procesul, se intră pe pagina aceasta, vă lasaţi datele, apoi pe email veţi primi zilnic aproape ce produse sunt reduse, ce oferte au (la firma aceasta ofertele sunt aproape zilnic, deşi o parte din produsele din catalog au deja discount-uri, zilnic pot avea un discount suplimentar). Comezile se pot face apoi direct din site.

Meţionez că toate produsele încercate până acum: cosmetice, produse de curăţenie, lenjerie intimă etc. sunt de o calitate fantastică. Am dresuri de 2 ani care sunt încă în stare perfectă, spre exemplu. şi tot aici am găsit dresuri colorate (au şi pentru adulţi şi pentru copii), când pe piaţă nu se găseau încă, sau costau foarte mult. Nu m-aş fi înscris dacă nu eram convinsă de calitatea produsele lor...

Dacă vi se pare complicat să vă înscrieţi ca reprezentant, dar doriţi totuşi produsele pe care le voi mai prezenta pe blog, vă rog să-mi spuneţi într-un comentariu şi vi le pot comanda eu.

Sper să vă fi fost de folos acest articol.

Cu drag,

Irina

P.S. Am mai scris şi despre spray-ul de geamuri, un alt produs Stanhome-Escapade de care am fost foarte mulţumită.

Monday, January 16, 2017

Bullet Journal - experiența mea

Am început să folosesc bullet journal în ianuarie 2016. Aflasem despre el cu ceva timp înainte, dar am zis să o iau de la zero cu începutul anului 2016, să  încep pe curat, cum s-ar zice. Chiar și înainte foloseam un fel de bullet journal, doar că o făceam pe mai multe caiete și agende și nu era organizat chiar pe zile în parte. Mă organizam așa din două motive: unul era că pierdusem sensul la muncă cum că aș face ceva zi de zi, iar în viața personală tot așa mă simțeam copleșită de câte aveam de făcut și cu câte rămâneam în urmă.


Eu am păstrat ideea de bullet journal cât mai simplă. Mi-am luat o agendă nedatată cu foi de matematică și cu coperți cartonate. Îmi primă fază am încercat să mă țin după sugetiile de pe site-ul mamă bullet journal, dar am luat de acolo câteva idei și am făcut lucrurile după stilul și necesitățile mele.

Ce am făcut propriu-zis, sau mai bine zis, ce a mers și ce am folosit până la finalul anului când am văzut că acele lucruri îmi sunt mie folositoare?

Planificarea lunară

Am scris pe un număr de pagini zilele lunii în curs. Spre exemplu, pentru luna ianuarie am folosit cam 8 pagini față-verso, iar pe fiecare pagină am scris câte două zile din săptămână. Am început cu 1 și am completat până s-a încheiat luna. Am trecut data zilei și ce zi era - luni, marți etc. Unde am știu că e o zi a cuiva, sau aveam un eveniment în luna respectivă, m-am dus la data propriu-zisă și am trecut ”ziua lui X”, ”examen la nu-știu-ce”, ”schimbat permis”. Modul acesta de planificare anticipată te ajută pentru că, cu cât te apropii de dată și arunci o privire în avans, vezi că la data X ai ceva de rezolvat și te pregătești cu ce e necesar. Deci la capitolul planificare lunară nu am făcut decât atât, ce v-am zis un pic mai sus.

La planificarea lunară ar trebui să menționez că la începutul anului am avut un fel de habit tracker, adică un fel de urmăritor al unor obiceiuri pe care vroiam să le implementez. După o vreme am renunțat la el, dar nu pot să zic că nu mi-a fost de folos.

Am făcut pur și simplu o grilă simplă - sus data fiecărei zile din luna respectivă și în stânga ce urmăream. Pe parcursul lunii, dacă făceam ce urmăream eu acolo, coloram o pătrățică. A fost folositor, nu pot să neg, dar nu știu de ce nu l-am mai aplicat. Vreau să-l reiau iar.

Planificarea zilnică

Fiecare zi am împărțit-o în două secțiuni: JOB și PERSONALE. Ce ținea de job am trecut acolo ca listă de to-do, ce ținea de plan personal era trecut în cealaltă coloană. Totul a fost trecut foarte simplu, aproape rudimentar și cu liniuță/punct - de sunat X, de anunțat Y, de mers la bancă, de organizat W. În plan personal la fel: de dat cu aspiratorul prin casă, de făcut programare la medic etc. Tot ce era realizat era tăiat cu o linie și trecut o bifă în dreptul obiectivului. Ce nu era realizat era de asemenea tăiat, dar am trecut în dreptul obiectivului o săgeată, semn că a fost transferat pe a doua zi. Lucrurile care au fost transferate prea des, într-un final erau tăiate și făcut un mic X în dreptul lor, ca să-mi dau seama că a fost o idee sau un obiectiv care a ”murit”.




În dreptul lucrurilor grele pe care am reușit să le fac, mi-am trecut și mici felicitări personale, motivatori că...uite, ai făcut asta, chiar dacă era greu și înainte ai fi tărăgănat până te-ar fi terminat stresul, sau ai fi lăsat-o baltă. Mi-am scris BRAVO!!! cu roșu la astfel de realizări ;).

Ce altceva am mai trecut eu în bullet journal?
  • Mici liste de lecturi
  • Rețete pe care aș fi vrut să le încerc
  • Liste de filme - pe care nu le-am vizionat nici acum
  • Citate
  • Fragmente întregi din lecturile curente (anul trecut am avut o agendă ceva mai mare ca format și cu mai multe pagini și s-a pretat acest lucru, acum am o agendă mai mică și am să mă rezum la cel mult citate)
  • Bucket list - lucruri pe care îmi doresc mult să le fac în viața asta
  • Idei de postări pentru blog
  • Idei de activități pe care vroiam să le fac în plan personal
  • Date de contact, telefoane, usere și parole
  • Comenzi pe care le-am făcut la Avon cât am fost reprezentant, apoi la Oriflame și Esacapde
  • Etc.

Câteva concluzii personale:

Îl recomand? DA,DA și iar DA! Dacă păstrezi lucrurile simple, îți va fi o unealtă imbatabilă la capitolul organizare. Pe mine m-a ajutat mult să nu mai am senzația că nu fac nimic, lucrurile bifate stau dovadă că am făcut suficiente lucruri și la muncă (unde, deseori, îți poate lipsi cu desăvârșire feedback-ul de ajungi să te întrebi dacă chiar lucrezi, sau stai și te uiti pe FB toată ziua), dar și în plan personal. Ce a rămas nebifat e din cauză că... nu suntem roboți și ne-am dat silința să facem ce se poate în ziua respectivă.

Momentan presimt că va fi o legătură strânsă între mine și acest tip de organizare pentru mulți ani de aici înainte.

Dacă vrei să te apuci de bullet journal

Îți recomand o agendă nedatată, sau chiar și un caiet care să nu se deterioreze ușor. Eu am folosit prima oară o agendă, un registru mai degrabă cu coperți foarte groase, un pic mai mare decât un format A5, cu foi cu pătrățele. A fost o agendă rezistentă, dar un pic cam mare pentru anumite genți. Acum folosesc o agendă Leuchtturm, am vrut ceva mai rafinat, chiar dacă m-a costat mai mult și mi-am luat și un suport atașabil agendei în care să am mereu un instrment de scris. Ca instrument de scris folosesc un stilou.



Apoi uită-te pe site-ul mamă, sau citește traducerea mea a acelui site făcută aici pe blog, apoi dă o căutare pe Google cu bullet journal și ai să găsești sute de sfaturi privind acest tip de organizare. Sfatul meu de final ar fi să nu zăbovești mult pe sfatul altora privind ceea ce merge sau nu în bullet journaling, ci să îți faci tu o cale a ta, testând.

Deci, nu mă mai întind, îți urez succes maxim și organizare cât mai strașnică!

Cu gânduri bune,

Irina

P.S. Am vrut să pun mai multe fotografii cu interiorul jurnalului, dar majoritatea fotografiilor au ieşit foarte slabe, plus că majoritatea conţin detalii mult prea intime ca să le pot da publice :). Deci, sper să fie cât de cât concludent ce am pus deja în articol.

Sunday, January 15, 2017

De ce nu mai citesc cărţi pe tema psihologiei umane?


Citind zilele trecute din cartea ce o aveam la rând pe lista de lecturi ("Agresivitatea pasivă" de Dr.Tim Murphy), mi-am reamintit cu putere de ce am renunţat cu ceva timp în urmă a mai lectura cărţi pe tema psihologiei umane. Poate nu am scris aici pe blog, dar când am decis să iau o pauză cu lectura duhovnicească, am decis acelaşi lucru şi pentru titlurile care tratează psihologia umană. Când am zis că am decis, a însemnat să scot o sacoşoaie din aceea de cumpărături cu cărţi din bibliotecă şi din casă.

Uitasem ce m-a mânat să fac lucrul acesta şi în momentul acela mi l-am reamintit. Înaintând cu încăpăţânare în conţinutul cărţii mai sus menţionate, starea mea de spirit a scăzut covârşitor, am început să mă simt ciudat şi să încep să toc la gânduri, multe care mă făceau să mă simt fără speraţă. (Ca o mică paranteză, dădusem atunci şi peste un blog pe care îl citeam acum câţiva ani pe tema codependenţei şi recitind câteva rânduri din acel blog, mă gâdeam că, aşa e, unii vor rămâne mereu defecţi, bolnavi. Îmi pierdusem iar nădejdea şi mi-a luat ceva să-mi aduc aminte că eu cred într-un Dumnezeu care a făcut totul nou şi care are puterea să vindece orice neajuns...)

Aşadar, am zis stop, am închis cartea, deşi citisem vreo 250 de pagini din 400 şi am pus-o deoparte. Ceea ce vreau acum e un tip de lectură care să nu-mi mai scoată în faţă problemele care bântuie societatea aceasta, ci lecturi care să-mi ofere soluţii.

Deci, legat cumva de ce scriam aici, voi pune stop lucrurilor care nu-mi priiesc sau nu-mi sunt de folos realităţii mele actuale.

Saturday, January 14, 2017

Scrii de plăcere sau pentru bani?

Recent m-am trezit cu niște plăți pe care le am de făcut și care depășesc enorm de mult venitul meu actual. Nu intru în detalii, dar am să spun doar atât că primul gând, sau fie, al doilea, după ce primul a fost: ce mă fac? :)), a fost: ce pot face în situația asta? Și am început să mă gândesc la ce pot face ca să suplimentez veniturile pentru a-mi plăti datoriile acestea. Un potop de idei, unele mai bune, altele mai puțin bune, mi-au venit în minte. Unul din ele, da, a fost să mă folosesc și de blog în ceea ce vroiam eu să fac pe mai departe. Apoi am stat și m-am întrebat dacă e ok? Până la urmă am scris numai de plăcere aici și știu că e destul de controversată ideea asta în blogosfera românească de a face bani chiar prin canalul care până de curând nu ți-a adus decât cititori și o legătură cu anumite persoane din colțuri diferite ale țării.

Apoi am citit acest articol (Să înțelegem de ce bloggerul nostru favorit trebuie să câștige ceva din blog) și m-am luminat. Până la urmă, iar eu pot da mărturie mai mult decât oricine, cu pasiunile cam mori de foame la un moment dat. Întregul meu parcurs școlar arată că îndreptarea mea spre studii de tip vocațional m-a dus doar în fundături de drum (pentru cei care mă citiți de curând: am absolvit Liceul de Arte din Constanța secția Design Ambiental, sunt licențiată în Pedagogia Artelor Plastice și Decorative și am un Master în Artă Sacră). Ca să mă integrez totuși în societate și a face un ban de facturi și mâncare, am făcut lucruri tare diverse și departe de traseul meu de artist plastic. Am fost consultant vânzări pentru un magazin online, am fost bonă, am fost recepționer, am fost librar, am fost responsabil de marketing pentru o firmă, am fost graphic designer pentru aceeași firmă, fotograf, responsabil magazin online, secretară, profesoară, administrator într-o școală privată. Sunt o sumedenie de lucruri pe care le-am făcut și nu regret nimic din tot ce am testat, dar linia comună în tot ce am făcut a fost să caut un drum de a îmbina nevoia de supraviețuire în societate cu dorința de a face și ce-mi place.

Din acest motiv, când un blogger drag începe să îți proună diferite lucruri, sau scrie articole plătite, sau îți face referire la un produs pe care îl poți achiziționa nu cred că e o problemă, nu pot să realizez unde e problema. De obicei blogger-itul, deși are în spate o doză mare de bucurie și pasiune, necesită ore de scris, ore de învățat diverse lucruri noi pentru a ține pasul cu platformele acestea, poate și ore de fotografiat, de a realiza conținut original. Cum scrie și pe Dojoblog, ești mult mai tentat să închizi ceva ce a fost pasiune pură, dacă vezi că la un moment dat ai nevoie să faci altceva, ceva cu mult mai profitabil, ca să-ți poți duce viața pe mai departe

Cu ce n-aș fi de acord? N-aș fi de acord ca un blogger drag să ajungă să se vândă ieftin, sau să facă lucruri care-s departe de tema blogului.

Ca să nu mă mai lungesc prea mult, vreau, pentru că așa mi s-a părut onest, cinstit și de bun simț, să anunț dinainte că urmează o serie de postări pe acest blog care vor avea un scop comercial. Fie vor conține link-uri de afiliere spre anumite produse, fie vor fi propuneri de a colabora direct cu mine, fie vă voi direcționa spre anumite lucruri pe care le voi comercializa chiar eu :). Ce pot să spun e că nu va fi vorba de nimic ce nu am testat deja, sau în care nu am încredere 100%, sau care nu va ajuta pe celălalt așa cum mă ajută și pe mine. Cred cu tărie că atunci când ajuți pe cineva pe un drum, indiferent în ce constă ajutorul acela, lucrurile cresc mai cu spor în ambele tabere. Mai concret, îmi doresc, e ca un scop așa pe termen lung al blogului, să ajut pe alții să fie mai populari cu ceea ce fac și să se dezvolte în traseul lor, să creadă în munca și ideea lor, gând pe care îl am și pentru mine. Acesta a fost motivul pentru care am început categoria antreprenoriat, loc unde am prezentat complet gratuit și benevol oameni în care am crezut și încă mai cred. Tot la categoria antreprenoriat, dar și la categoria recomandări vor intre postările de care vă vorbeam mai sus.

Nu mă mai întind, închei aici cu cele mai bune gânduri și speranțe!

Cu prietenie,

Irina

Thursday, January 12, 2017

Jurnal de mulţumire

Doamne, îţi mulţumesc:

  • pentru zile de pauză şi odihnă. Statul cu tine atâtea ore e provocator.
  • pentru că sunt cum sunt cu toate ale mele, asta mă face Irina. Nu mai rea, sau mai bună, ci Irina.
  • pentru fiecare nouă zi = un nou început = o nouă speranţă.
  • pentru blog, pentru posibilitatea de a scrie.
  • pentru mintea mea care generează idei cu o viteză uluitoare. Bine că ideile acestea devin tot mai productive, pentru că pot genera şi tot felul de idei creţe :).
  • pentru speranţă.
  • pentru muncă.
  • pentru faptul că iarna asta e un moment izolat, nu ceva de care avem parte an de an. Mulţumesc că nu m-ai adus pe lume în Alaska, Siberia, Canada sau Covasna.

Wednesday, January 11, 2017

Acum...


O fotografie de acum

Experimentez:

... diferite lucruri şi programe pe care vreau să le fac în online...

Mă uit la:

...la nimic, dar tare mi-aş dori să văd un film. Perioada aceasta a fost oarecum apăsătoare pentru mine, aşa că am dat drumul la TV (cred ca n-o mai făcusem din 2014, mai ales ca în 2015 vreo 3 luni am avut dezactivat cablul TV) şi m-am uitat la Comedy Central şi am prins şi o emisiune pe alt post, aceea cu Toddlers and Tiaras. Mare ţi-e grădina, Doamne!

Mă bucur să:

...testez idei, să experimentez lucruri noi...

Fac:

...am în lucru două proiecte creative, aşa mi-am propus, să bifez măcar două lunar şi dacă le termin pe acestea în luna asta, mă apuc de altceva...

Scriu:

...pe blog şi se vede că am avut spor şi inspiraţie luna asta, da?

Pot:

...să gândesc mai optimist, să privesc lucrurile mai cu nădejde şi încredere, să sper într-un viitor pozitiv...

Planific:

...schimbări la job, idei de viitor etc.

Visez:

...la multe, dar îmi doresc doar să am pace şi mulţumire lăuntrică.

Beau:

...cam multă cafea, dar am dat-o şi pe ceaiuri seara.

Mă simt:

...ieşită din formă! Mi-am propus să folosesc iar pedometrul de pe Health S (o aplicaţie pentru telefoanele Samsung) şi mai am în vedere încă 3 activităţi pentru a suplimenta mişcarea, dar le voi lua pe rând. Apropos, la recomandarea de pe blogul lui Carmen, m-am înscris şi eu la cursul Sit Less Get Active de pe Coursera la care am bifat aproape complet task-urile din săptămâna 1. M-am cutremurat când am văzut cât de inactivă sunt şi la ce riscuri mă supun prin sedentarism...

Citesc:

...am renunţat la "Agresivitatea pasivă" şi am trecut la "The Siberiad", o carte despre amintirile deportării în Siberia a scriitoarei Margareta Spînu-Cemârtan. Cartea seamănă cu ce am citit în 2015, dar fiind în engleză mă provoacă mai mult lectura ei...

Gătesc:

...am o bucată de carne de porc la cuptor şi urmează să fac o #asaladaday :P

Tuesday, January 10, 2017

Înzăpezeală = mini-detox

Ştiu că aproape toată ţara a fost înzăpezită. Nici Constanţa, cu vremea ei mai blândă, nu a fost ocolită de data aceasta de temperaturi cu mult sub minus zero grade, cu nămeţi, cu drumuri blocate şi cu oamenii prinşi în casă. I-am mulţumit lui Dumnezeu că m-au ocolit de data asta problemele cu care s-au confruntat anumite cartiere şi am avut şi apă şi curent electric (la mine iarna curent electric = căldură în casă). Cu toate astea, nu m-am încumetat deloc să ies din casă. Locuiesc într-o zonă care mă face dependentă de maşină şi deşi o piaţă nu e foarte departe, am ales să stau în casă zilele astea. Dar când hibernezi (apropos, mulţumesc încă o dată lui Dumnezeu că mi-a dat minte să adun în casă diverse pentru ale gurii în decursul lunilor trecute: legume care ţin mai mult, carne congelata, diferite conserve (tocana asta a fost binevenită!) şi borcane, alimente uscate gen orez, linte, paste etc. deci nu mi-am pus problema că voi muri de foame) apuci să le faci cam pe toate. Am lenevit, am scris pe blog, am citit, m-am învârtit prin casă, am făcut planuri, am curăţat maşina de zăpadă şi gheaţă, dar la un moment dat n-am mai ştiut ce să fac... Şi am început să mă uit prin rafturi şi dulapuri.


Până să vă scriu ce am făcut, vreau să fac o mică paranteză. Frunzăream zilele acestea agenda pe care am folosit-o ca bullet journal pe anul trecut. Şi m-am regăsit urmărind chestii nebifate de prin ianuarie 2016, reţete neîncercate, dar notate acolo, citate de prin cărţile citite cu care nu ştiam ce să fac, diferite programări pe la medici pe care le avusesem în plan, dar nu le bifasem, diferite postări de blog la care mă gândisem... şi am avut aşa o stare aiurea... un mix de grabă, anxietate, perfecţionism că trebuie să fac ceva, să le aduc în prezent, să le bifez şi pe acelea...

Apoi am decis aşa: trecutul e trecut, în prezent nu poţi să mai faci decât lucrurile care încă te caracterizează acum, în secunda asta. Irina din ianuarie 2017 clar nu mai e Irina din ianuarie 2016. Zi de zi, clipă de clipă suferim schimbări pe care nici nu le inutim. Ziua de azi vine ea însăşi cu o sumedenie de lucruri de făcut, deci unde să mai înghesui şi lucrurile nebifate în toţi anii anteriori???

Ce vreau eu să subliniez e că traseul acesta din prezent cu încărcătură din trecut m-a caracterizat toată viaţa. Dorinţe şi planuri neîndeplinite, frustrări vechi pe care încă îţi doreşti să le înghesui într-un prezent deja plin de altele, ca şi cum cari după tine pe peste tot acea pereche de blugi în care nu mai încapi de la 20 de ani, dar tu speri ca la 35 de ani să vină şi ziua aia în care, din nou, vei încăpea în blugii aceia. E şi mai rău când cari după tine lucruri care nu au avut loc niciodată, planuri pe care nu le-ai bifat, dorinţe pe care nu le-ai îndeplinit, speranţe care au murit în faşă, dar le păstrezi pe un wishlist imaginar.

Cu această nouă înţelegere am frunzărit încă o dată vehiul bullet journal, am scos 2-3 chestii cu adevărat importante, l-am prins cu un elastic şi l-am scos din raza mea vizuală, l-am pus într-un dulap.

Apoi, tot cu noua înţelegere de mai sus, când m-am apucat să arunc o privire prin rafturi şi dulapuri mi-am dat seama că unele lucruri nu mă vor caracteriza niciodată (de exemplu, îmi place să croşetez, e un hobby oarecare, dar nu să împletesc, deci pa diferite numere din revista Lucrul manual, mă încânta ideea de croitorie, mai mult pentru că mama era croitoreasă, dar nu voi fi niciodată croitoreasă, am să mă bazez pe talentul altora în ale modei, deci pa materiale strânse de atâţia ani şi plimbate prin toate casele în care am locuit), altele şi-au pierdut data de valabilitate (de exemplu: dorinţa de a preda vreodată educaţie plastică, încercările de a învăţa pe îndelete Istoria Artei şi Metodica predării educaţiei plastice, sau vreo 10 caiete care erau începute cu diferite idei şi planuri, pe care erau scrise 2-3 pagini şi pe care le-am păstrat ani de zile cu speranţa că, într-o zi anume, voi relua acea idee)... Alte exemple: rămăşite de la cursuri din facultate şi de la master, cărţi de iconografie şi anatomie artistică (le-am păstrat doar pe acelea care erau noi, ce era xeroxat le-am scos din bibiliotecă), nişte cărţi de Istoria Artei în două volume, vechi şi vai de mama lor, luate dintr-un anticariat, cărţi în care nu m-am uitat niciodată, dar de care aveam un ataşament emoţional de care-mi aminteam de fiecare dată când le deschideam, bucăţi de materiale pe care le ţineam HABAR NU AM CU CE SCOP în casă (oare pentru ideea cu croitoria?)... Am scos fără milă, fără milă faţă de speranţele acestea deşarte pe care mi le-am făcut vizavi de mine. Ţine de onestitate să ştii ce poţi să faci, să încerci să faci ceva cât încă e vremea şi să mergi mai departe cu încredere când lucrurile nu s-au legat.

Am la uşă doua plase MARI cu cărţi pe care le voi dona bibliotecii şcolii în care lucrez (sunt titluri bune, dar nu le voi citi niciodată, asa cum nu le-am citit în ultimii 3-5 ani), o plasă cu bucăţi de materiale de diferite tipuri şi o plasă cu borcane şi cutii de plastic care-mi ţineau inutil ocupat un dulap, câteva cutii de depozitat pe care nu vreau să le mai folosesc pentru nimicuri păstrate de aiurea şi o plasă mare cu GUNOI - caietele de care vă povesteam, diferite notiţe, un oracol din generală de care nu mai am nevoie etc.



Nu am nici o părere de rău pentru aceste lucruri pe care le voi scoate din casă. Ce ştiu e că urmează să mai arunc o privire din aceasta onestă în multe arii ale vieţii mele, cel puţin în exteriorul meu...

Ca o concluzie aşa: toată acestă iluzionare despre noi nu duce decât la o împrăştiere, la o rătăcire de la o pasiune la alta, de la un detaliu la altul care, în definitiv, nu te lasă să faci nimic de mai mari proporţii... 


Un fel de după...
Cu gânduri mai simple,

Irina de la mare

Monday, January 9, 2017

#asaladaday - Prima săptămână

A trecut prima săptămână din provocarea pe care mi-am setat-o luna aceasta pe care am numit-o #asaladaday. Cum spuneam şi aici, am vrut să fie ceva foarte flexibil, ceva pe care să nu-l resimt ca pe un stress, ci ca pe ceva uşor de atins chiar şi de către mine.

M-am folosit de ce aveam la îndemână în casă şi pe duminică am ieşit să mai cumpăr câteceva ca să mai pot încropi şi alte salate.

Am mâncat salatele seara la cină şi, încă de la început, deşi au însoţit altceva de mâncare, a fost cea mai mare cantitate de mâncare de la masă. Celelalte alimente cu care am însoţit salata au fost variate şi au fost tot pe criteriul de a folosi ce am în casă.

Primul şi poate CEL MAI IMPORTANT aspect observat în această primă săptămână, şi asta chiar după primele 2-3 zile, a fost că mi-a scăzut dramatic pofta de dulce. Luna ce a trecut am resimţit o poftă aproape bolnavă de dulce, după Crăciun m-am dezlănţuit efectiv mâncând zilnic cantităţi apreciabile de ciocolată, încât m-am întrebat la un moment dat dacă nu ceva din organismul meu, vreo carenţă, cere atâta zahăr...

Printre altele, momentul salat e cel mai aşteptat moment din zi pentru că nu ştiu niciodată ce va ieşi exact, ce voi pune şi ce gust va avea pe final.

Salatele, asa cum au apărut ele şi pe Instagram:








Mi-am propus ca lucrurile pe care le voi face anul acesta nu vor fi neapărat mari ci cu efect mare, lucruri văzute pe termen lung şi cu ecou în mai multe arii de viaţă. Indiferent ce îmi doresc să fac, voi face pe rând, bifând dacă a ieşit bine şi testând şi eliminând dacă nu a ieşit bine, sau nu mi se potriveşte.

Dacă doriţi să vă alăturaţi provocării, nu trebuie decât să urcat pe Facebook sau pe Instagram o poza cu o salată cu tag-ul #asaladaday.

Succes!

Cu gânduri bune,

Irina

Saturday, January 7, 2017

Voi de ce munciţi?



Cred că am scris destul de mult pe acest subiect pe blogul meu, ultimul articol care îmi vine în minte este aceasta. Ce m-a inspirat însă să scriu azi e un mic filmuleţ văzut ieri pe Facebook în care cineva lua interviu unor oamenii de pe stradă şi-i întreba de ce muncesc. Deşi majoritatea au răspuns că muncesc pentru a avea bani, a se întreţine, când li se spunea că daca ar avea 1 milion de dolari ar lăsa munca, majoritatea au spus nu. Motivele lor erau: muncim şi că aşa s-a împământenit, muncim ca un remediu contra lenei, muncim pentru a avea un rost, muncim pentru adrenalină etc.

Mi-a plăcut mult şi am stat şi m-am gândit eu de ce muncesc? Sunt după două săptămâni de vacanţă, dar şi după multe lupte cu acest subiect şi cred că a venit vremea să-mi dau nişte răspunsuri, eu de ce muncesc? Poate răspunsurile acestea vor da o nouă perspectivă vieţii mele, dar şi conceputul de job, de muncă.

Motivul principal pentru care muncesc e că am nevoie de bani. Oricât de meschin sună, am nevoie de bani. Am nevoie de bani pentru a da valoare muncii mele, a îi da o finalitate. Am nevoie de bani ca să-mi plătesc lucrurile pe care le consum: curent electric, apă, impozitul la casă, motorina la maşină. Am nevoie de bani ca să-mi permit reparaţii prin casă, la maşină. Am nevoie de bani ca să pot avea grijă de sănătatea mea fie prin controale medicale, tratamente, fie prin cumpărarea de alimente şi suplimente care să o menţină în parametrii optimi. Am nevoie de bani ca să-mi pot face mici plăceri: o carte, un tuns, o haină, o vacanţă.

Dar, mai muncesc şi ca să: dau un sens timpului meu de zi cu zi. Aceste două săptămâni mi-au arătat încă o dată că-s un as la pierdut timpul de aiurea :). Am nevoie de muncă ca să dau un ritm zilelor mele. Pe perioada serviciului la 6 sunt în picioare fără drept de apel. Pe perioada vacanţei m-am trezit şi la 8, chiar şi la 9. (Slavă Cerului că am încetat să mă autoflagelez pentru schimbările astea în program... până la urma n-a murit nimeni că m-am trezit la 9, poate doar vocea din capul meu care era obişnuită să mă facă să mă simt un nimic pentru că "am irosit ore aiurea din zi dormind").

Muncesc pentru experienţa de a cunoaşte oameni noi, de a intercaţiona cu ei. Muncesc pentru a fi în comuniune cu alţi oameni. Pentru o persoană ca mine, fără o familie a mea, e un beneficiu.

Muncesc pentru a-mi dezvolta abilităţile şi... răbdarea.

Muncesc pentru a mă cunoaşte pe mine. Ce pot să fac, ce vreau să fac, ce nu pot să fac, ce nu vreau să fac.

Muncesc pentru că-mi dă sentimentul unui sens, a unei utilităţi. Când mă gândesc că multe depresii iau naşere pe fondul lipsei de sens, îmi dau seama că cine a zis că munca e un antidot contra depresiei, bine a spus!

Muncesc pentru că vreau să-mi depăşesc anumite limite. Limite interioare, dar şi exterioare.

Îmi doresc mult de la mine şi de la viaţă. Îmi doresc să nu rămân în acelaşi loc, dar îmi doresc să fie calculat şi asumat acest gând. Mă văd şi făcând lucruri mari, dar şi lucruri mici la nevoie. Dacă societatea sau condiţiile de viaţă o vor cere cândva, nu-mi va fi ruşine să o iau de jos iar.

Însă, mai ştiu nişte lucruri:
  • de dragul confortului, a rutinei şi a unui loc căldicel, nu voi rămâne ancorată într-un mediu, sau într-un anumit loc de muncă pe parcursul a mai multor ani. Mai ales când nu există vreo perspectivă a avansării.
  • voi lupta mereu cu ideea de psihologia de masă. Sunt de acord cu a forma o echipa într-un loc de muncă, dar când va fi aşa, vreau s-o simt cu toată fiinţa mea, nu să mă amăgesc cu un concept şi atât.
  • nu voi mai accepta ca după 3-4 ani de muncă condiţiile de salarizare şi/sau beneficiile din acel loc de muncă să rămână absolut aceleaşi. Mai ales când atribuţiile cresc, sau se schimbă foarte rapid.
  • dacă am ajuns la punctul acesta al atribuţiilor, oricât de interesant e să înveţi mereu lucruri noi, să fii supus mereu schimbării, perfecţiunea se dobândeşte bătând acelaşi cui cu acelaşi ciocan pe o perioadă mai lungă de timp. Nu am găsit altă metaforă pentru a sublinia că expunerea la intervale scurte de timp la informaţii, atribuţii, provocări noi nu e mereu un atu. În general asta duce la împrăştiere şi la lipsă de sens, mai ales dacă ce trebuie să faci se îndepărtează foarte mult de ceea ce ştii sau eşti capabil să faci.
Sunt dispusă a-mi oferi toată energia şi capacitatea de muncă pentru a îmi indeplini criteriile expuse mai sus. Motivul pricipal pentru care lucrez e pentru a mă putea întreţine, apoi imediat după vine nevoia de sens, de rutină şi tot ce am evidenţiat în rândurile acestui articol.

Deci sunt deschisă către toate noile oportunităţi de muncă care vor întruni ideile expuse mai sus. Le caut şi le voi găsi.

Până una, alta, poate îmi scrieţi şi voi de ce munciţi, într-un comentariu?

Cu poftă de muncă,

Irina de la mare

Friday, January 6, 2017

To be or not to be... positive?


Recent vorbeam cu o persoană foarte apropiată mie şi i-am zis că nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine, râdeam şi-i ziceam că probabil mi s-a schimbat ascendentul zodiacal, că altfel nu-mi explic schimbarea asta de perspectivă interioară pe care o trăiesc.

Să ne înţelegem, eu-s un om, sau eram un om, cu o privire foarte aspră pe viaţă. Eu aşa am fost crescută, cu priviri din acelea de te îngheţau în scaun, fără blândeţe, fără cuvinte de mângâiere, ce să mai vorbesc de mângâiere afectuoasă la modul fizic. Nu-mi amintesc să mă fi strâns cineva în braţe cu drag, decât rar. Da, nu-mi amintesc nici măcar părinţii în ipostaza asta.

Aşadar, tot ce ar fi însemnat pentru mine intimitate, afectivitate, căldură era ceva ce trebuia respins şi ridiculizat cu putere. Apoi nu exista element interior sau exterior mie care să nu fie trecut printr-un test al unei crude critici. Nu o dată mi s-a spus Crăiasa Zăpezii, Ariciul etc.

Nu pot să zic că lucrurile s-au schimbat, ele încă sunt în proces de transformare.

Însă ce e foarte vizibil în mine e o schimbare de perspectivă asupra vieţii şi a zilelor ce o compun. O bucurie lăuntrică ce explodează din minut în minut. Fiecare zi mi se pare preţioasă şi minunată cu toate ale ei şi un regret dureros mă încearcă dacă simt că am irosit pe nimic timpul. Vreau să experimentez, să fac, să testez, să încerc, să cunosc. Au început să-mi placă culorile foarte vii (mi-am pus în dormitor o draperie cu roşu, roz şi orange), lucrurile foarte feminine şi drăgălaşe, nu mă mai atrage nimic ce era tăios în exteriorul meu. Îmi plac şi caut lucrurile care dau valoare existenţei mele, indiferent ce ar însemna asta... de la o haină care mă avantajează şi până la oameni care mă inspiră.

Nu mă amăgesc, lucrurile exterioare sunt împletite cu greu şi provocări... am rude bolnave internate în spital, bunica mea, faţă de care simt o responsabilitate pe care nu mi-o înţeleg, e într-o situaţie critică, mi-a venit factura la curent cât salariul meu :), am momente când mă apucă iar frica, anxietatea, majoritatea dimineţilor îmi sunt morocănoase şi uneori parcă o voce îndepărtată îmi spune: hai, că te prefaci bine cu "noua" ta viaţă... să vedem cât te ţine.

Dar ştiu că toate acestea sunt...minciuni, nu-s bucăţi din mine, sunt nişte realităţi străine mie. Ce contează e ce pun în fiecare zi înaintea mea: frumosul sau urâtul, răul sau binele, speranţa sau disperarea, optimisul sau negativismul? Cu ce-mi hrănesc eu mintea acum, în secunda asta, va fi realitatea mea de peste câteva ore, zile, săptămâni, ani. Lecturile mele din ultimii ani, fie ale unor sfinţi sau oameni de ştiinţă mi-au subliniat puternic acest lucru: mintea trebuie populată cu gânduri bune, de pace, de nădejde, de speranţă.

Lucrurile se leagă între ele mai mult decât vrem noi să credem. Din acest motiv aleg conştient schimbarea în viaţa mea pe toate planurile: sufleteşte, trupeşte, mental, în interiorul şi exteriorul meu, în casa mea, la locul meu de muncă, în ceea ce fac, cred şi gândesc, în prieteniile mele şi, în definitiv, în societate. (Recomand articolul acesta de pe blogul Inspirational Mama, care tot despre gândurile negative este.)

Închei această postare cu o mică poveste, un exemplu dacă vreţi.

Eram la oficiul poştal de care aparţin. Coadă, nervi, colete. Doamna de la ghişeu foarte nervoasă cu coletul cuiva care avea nu ştiu ce pretenţii faţă de el. Eu nu aveam aviz, ştiam doar numărul de prezentare al coletului. Instinctiv mi-a venit în minte: dacă mă zburătăceşte şi pe mine? Pfoa, nu ştie cu cine se pune, o să mătur cu ea pe jos dacă îndrăzneşte. Ajung la ghişeu. Nu las gândurile instinctive să lucreze, ci apelez la raţiune:

-Bună ziua, am primit un telefon că am două colete cu numărul ..., nu a mai venit doamna factoriţă până la noi, că stăm în buza lacului.

Mi se dă să completez buletinele alea de expediţie, pe care de obicei le completează ei cu datele din buletin şi îmi aduce coletele.

-Vă mulţumesc frumos şi o zi bună vă doresc!

În acest interval, doamna de la ghişeu nu a schiţat nimic, doar la final s-a uitat fix în ochii mei şi mi-a zâmbit. Un zâmbet trist, încărcat de multe... şi mi-am dat seama că au un serviciu greu acolo, că intră în contact cu nervii multora şi ce aş fi câştigat dacă mă enervam şi eu, dacă mi-aş fi ascultat gândurile care au venit instinctiv? 

Deci... o atitudine bună, optimistă şi caldă nu va face rău niciodată, cel mult îl va dezarma pe cel din faţa ta.

Gânduri bune tuturor!

Irina

Thursday, January 5, 2017

De ce recomand Marie Claire Beauty Kit?

Marie Claire este o revistă glossy pe care o mai cumpăram când şi când acum mulţi ani. De când a început nebunia cu Pinterest şi accesul la o varietate largă de informaţii în online, nu am mai simţit aproape deloc nevoia de a cumpăra vreo revistă.

De Beuaty Kit-ul Marie Claire nu mai ştiu exact cum am aflat. Probabil pur şi simplu dintr-un articol, dintr-o menţiune pe un blog dedicat nişei de beauty... nu ştiu! Ştiu că primul kit l-am luat anul trecut în martie şi am fost foarte încântată. Pe următorul l-am ratat, iar de celelalte nici nu mi-am mai bătut capul.

Beauty Kit-ul Marie Claire recent l-am prins printr-o şansă a sorţii. Kit-urile acestea sunt atât de căutate că se epuizează stocul în secunda doi. Doar că, la ultima strigare, le-a căzut serverul în ziua lansării kit-ului, aşa că probabil mulţi nu au mai revenit să-l achiziţioneze la data când au anunţat cei de la Marie Claire că îşi revin cu site-ul. Deci am avut baftă, ce să zic!

Ce e kit-ul acesta? E un set în care găseşti mostre şi produse full-size de cosmetică din diferite categorii. Kit-ul de noiembrie a avut: un rimel full-size Oriflame, un ruj de buze mat full-size Astor, o mostră apă de toaletă L Occitane, ulei pentru ten Midnight Recovery Kiehl s mostră, şampon uscat Klorane travel-size, Biosilk Maracuja Oil mostră, lac de unghii Gel Nail Essence full-size, tuş de ochi full-size Rimmel, cremă de mâini cu unt de shea L Occitane mostră, fluid antirid şi luminozitate Yves Rocher full-size. Adică ce apare mai jos:



Preţul total al acestor produse e de 69 de lei, transport inclus, primeşti gratuit şi revista lor, apoi încă două numere viitoare, tot prin curierat rapid şi tot fără taxă de transport.

Ca să vă faceţi idee despre valoare acestei cutii, aş menţiona doar că un tub de fluid antirid şi luminozitate de la Yves Rocher este 65 de lei, deci, cu alte cuvinte, aş zice că tot ce a venit în cutia asta pe lângă fluidul antirid de la Yves Rocher a fost cadou :D.

Din tot ce e aici ce mi-a placut:
  • rimelul este foarte, foarte bun. Pentru mine care am genele scurte, să găsesc un rimel care să-mi scoată ceva din ele e mai greu. Acesta are o perie flexibilă din cauciuc cu nişte perişori de diferite mărimi care ajung pe toate genele, chiar şi pe cele scurte, scurte, cum le am eu :).
  • rujul este iar foarte ok. Primul ruj mat pe care îl folosesc, are un efect pudrat fain pe buze şi sigur îl voi căuta şi pe viitor, dar în altă nuanţă, acesta din kit e un nude.
  • apa de toaletă de la L Occitane miroase frumos, e potrivită pentru la vară.
  • uleiul de maracuja pare şi el ok, m-am dat odată cu el pe vârfuri şi mi-a redat onduleul natural pe care îl are părul meu. Nu ştiu dacă am să-l caut full-size, cred că e scump...
  • crema de mâini e minunată, are un parfum extrem de deosebit şi este foarte hidratantă.
  • şi...the last, but not the least, fluidul antirid care pare a fi un produs minune. Este foarte lejer, intră imediat în piele, este foarte hidratant fără să lase faţa uleioasă şi are un parfum delicat, fără să fie ceva agresiv. Am să-l folosesc o vreme să văd şi ce rezultat va avea, ca să ştiu dacă mai revin asupra lui.
Fiind înscrisă la newsletter-ul Marie Claire ştiu că voi fi anunţată şi când apare următorul Marie Claire Beauty Kit, chiar sunt curioasă ce va fi atunci, dacă voi apuca să-l comand şi eu.

Ediţii anterioare:

Decembrie 2015
Sursă foto Facebook Marie Claire

Martie 2016 - pe aceasta l-am luat prima oară


Sursă foto Facebook Marie Claire

Mai 2016


Sursă foto Facebook Marie Claire

Iunie 2016


Sursă foto Facebook Marie Claire

Octombrie 2016


Ce părere aveţi, voi aţi cumpăra un astfel de beauty kit?