2018 în retrospectivă

Crăciun binecuvântat tuturor! Sper ca naşterea pruncului Hristos să fi aprins în inimile tuturor o mică licărire de nădejde, speranţă şi dorinţă de mai bine.

Profit de această perioadă de vacanţă să mai şterg praful de pe bloguşorul meu. Mă gândeam că ar fi bine să fac o mică retrospectivă a acestui an, atât cât îmi revine în minte din lucrurile făcute şi nefăcute.

2018 a fost un an greu pentru mine. Apăsător, cu multe întrebări, cu un pregnant sentiment al nedreptăţii. Cu multe provocări pe toate planurile: fizic, sufleteşte, mental. Cu ce să încep? O iau cu lucrurile mai simple:

lecturi

• în 2018 am citit mult mai puţin comparativ cu ultimii ani. Nu din lipsă de timp, ci dintr-o suprasaturaţie de informaţii. Am reuşit să citesc totuşi câteva titluri cheie, cărţi care m-au uns pe suflet, iar despre ele voi face o postare separată aici pe blog, până pe final de an. Faptul că nu mai am dorinţă de a citi atât de mult e din cauză că am obosit să mă îndop cu informaţie. Simt nevoia să şi trăiesc real ceea ce citesc, sau gândesc.

relaţii

• uşor-uşor mi s-au destrămat toate relaţiile de prietenie pe care le aveam. Majoritatea cunoscuţilor mei au luat-o pe un alt drum, nu judec. Însă am gustat iar gustul amar al efemerităţii relaţiilor umane. Dpdv afectiv... anul acesta am încheiat o iluzie din care mă hrăneam de vreo doi ani. Pe final de an am cunoscut (iar) pe cineva, care se încadrează la secvenţa: el ar vrea, eu nu. Cealaltă secvenţă e: eu aş vrea, el nu. Cu această persoană nu vreau pentru că în momentul de faţă suntem în secvenţe diferite de viaţă. El e încă acasă la mămica, eu deja sătulă de trăit "independent". Îmi doresc mult pe cineva în care să mă pot propti cu toate frământările mele, nu să aştept să mai "crească" şi el. Ştiu, voi fi judecată pentru asta, dar timpul ticăie cu repeziciune la mine.

sănătate

• în afară de mici supărări, am fost bine cu sănătatea. În primvară am făcut o viroză de am zis că mor de la ea, iar acum pe final de an m-a supărat iar o gripă, dar mi-am revenit şi din ea în vreo două săptămâni. În rest am avut neplăceri dpdv al sănătăţii emoţionale. Dar despre asta voi vorbi mai jos.

emoţional

• e greu de scris despre acest capitol. Ideea e că mă confrunt cu o insomnie de aproape un an. Apare, dispare. Am luat o serie de măsuri pentru a remedia această problema. Mă trezesc noaptea la diferite ore, dupa 12... stau trează 2-3 ore, pe ceas, după care adorm. Ar fi multe de zis. Ştiu că toate detaliile vieţii mele contribuie la acest dezechilibru în care mă aflu. Lucrurile sunt legate între ele, oricât am vrea să negăm asta. Orice rotiţă care-ţi scârţâie în corp sau în cap, face un ecou în toate celelalte bucăţele din interiorul tău. Eu nu pot să pun degetul şi să zic asta e. Ci toate-s legate între ele. Sentimentul de nedreptate de care vorbeam mai sus e cel care a zguduit toate agregatele fiinţei mele. Dar ce pot face? Voi trăi şi acest episod ca pe toate celelalte din viaţa mea...

spiritual

• în credinţa mea mereu m-am îndoit şi m-am întrebat. Însă ca în 2018, niciodată. S-au făcut mai bine de 10 ani de când sunt pe drumul ortodoxiei. M-am avântat cu toată fiinţa mea, cu toată dorinţa, încrederea şi speranţa, cu tot ce am avut eu, cu toate resursele mele interioare şi exterioare. Cred, sau sper că Dumnezeu a văzut acest lucru în toţi aceşti ani. Oricât am greşit, şi am greşit, am dorit să păstrez traiectoria şi cârma spre Hristos. Însă ca în orice relaţie de iubire, trebuie să trăieşti şi dez-amăgiri, iar eu le-am trăit pe deplin. N-am înţeles şi nu ştiu dacă voi înţelege de ce atâta tăcere, când totuşi crezi într-un Dumnezeu care pare că răspunde (altora). 

fizic

• în câteva luni, pe final de 2017 şi început de 2018, m-am deformat literalmente, prin depozite de grăsime inegal depuse. Cântarul arată ceva ce nu-mi place deloc şi nu pare să se mişte în jos deloc. Însă, mai mult decât orice, cred că această îngrăşare bruscă şi diformă, are drept cauză stresul teribil la care m-am expus şi în care am fost atrasă, la job. Mă gândeam că, corpul meu, a căutat să se apere de tot ce a simţit că vine rău din afară. Chiar mă gândeam că grăsimea ar putea fi o barieră de protecţie pe care şi-o corpul formează între el şi lume. Oamenii corpolenţi sunt impunători, ei ocupă mult spaţiu, par a domina, pun o barieră între ei şi ceilalţi. Spun lucrurile astea raportate la mine, nu vorbesc la modul general, deşi am şi am avut mulţi supraponederali şi obezi în familie şi le-am putut observa comportamentul şi tipul de reacţii pe care îl primeau. Problema care derivă din acest aspect e că a trebuit să renunţ brusc la fuste care nu mi-au mai venit. Am mai încăput doar într-o pereche de pantaloni şi într-o fustă elastică de blugi. Iar ca să creez un echilibru între cele două părţi ale corpului, sus-jos, trebuie să mă îmbrac lălâi şi sus.

diverse

• din iunie până în decembrie am locuit la ai mei. Apartamentul mi-a fost inundat. Pe final de an cineva mi-a lovit maşina. M-am mutat cu spaţiul în care ţineam atelierele cu copiii într-un apartament mai mare. E vital ca anul viitor să reiau activităţile cu copiii. În primăvară am avut o mică intervenţie chirugicală, uşoară. Tot anul acesta am mai bifat nişte investigaţii medicale pe care le aveam în vedere. Am făcut plajă doar o dată. Am făcut o călătorie în Turcia şi una în Bulgaria. Am ieşit foarte rar pe undeva în restul timpului. Deşi simt că mă confrunt cu multe, când sunt afară din casă, la muncă, sau cu cineva, mă simt ok şi mă comport normal. Când rămân singură simt că mă sufoc şi mă cotropesc toate gândurile negre şi toată disperarea pământului...

Cam atât...

Să ne revedem cu bine,

Irina