Mic jurnal rapid

Mă gândesc să renunț la forma amplă a jurnalului săptămânal și să fac o variantă mai scurtă, care să includă cele 4 întrebări esențiale pentru mine. Până una, alta, mic jurnal rapid (și mic și rapid, epoca vitezei):

• ieri am făcut prima plajă. ”N”-șpe mii de lupte interioare ca să-mi fac curaj să stau juma de oră pe plajă. Nu numai că m-am ars ca un rac și aproape că am făcut insolație, dar de la ambiția mea de a mă duce pe jos până la plajă, că deh, doar tot stau aproape de mare, m-a făcut să mă aleg cu cele mai odioase bătături în tălpi. Am aproape toată talpa afectată, ieri nu am mai putut merge deloc, iar azi doar cu pasul furnicii, cât să nu simt miile de ace care-mi străpung tălpile.
• nu am mai postat în jurnalul alimentar pentru că a fost și post, dar de mai bine de o săptămână nu am gust și am mâncat mai mult inerțial, cât să nu zic că n-am mâncat, pentru că totul avea același gust, adică nici unul.
• sunt destul de țepoasă, nu știu dacă se simte și în cele scrie mai sus, dar parcă abia acum simt că mă afectează și pe mine povestea cu coronavirus. Suntem legați de mâini, domeniul meu de activitate este afectat, iar eu una dacă nu muncesc nu mă simt ok DELOC (a fost așa lejer programul la serviciu în ultima vreme, că m-am gândit serios să mă mai angajez undeva, doar să am activitate).
• multe nu-s ok în viața mea și totuși mă gândesc că-s atâția bătuți de soartă, că brusc mă rușinez, îmi vine să plâng de nemernicia mea. Sunt multe lucruri care mă frustrează în viață, dar asta pentru că mă compar într-un cu cei din jurul meu, cu cei care stau mai bine decât mine. Să mă compar cu cei care stau mai rău mi se pare meschin, dar totuși este un exercițiu bun, de luciditate și smerenie...
• pentru că-s în casa mea, pe blogul meu, vreau să mai scriu încă o dată cât de neplăcută mi-e vara. Să n-o zic că o detest de-a dreptul: soare care arde și te bate în cap, totul e lipicios, trebuie să te dezgolești ca să nu leșini de căldură, toți sunt nervoși, peste tot e aglomerat, totul frige... ce să zic, încep să mă reîntorc la visul meu din copilărie când îmi spuneam că o să mă mut în Alaska când mă fac mare. Acum nu știu dacă tocmai în Alaska, dar m-aș duce totuși undeva mai în nordul Europei.
• vara asta a venit cu amintiri neplăcute, retrăiesc stări, emoții și gânduri de astă vară. Amestecul acesta de fierbințeală, de lipsă de activitate la muncă, de colegi care lipesc și care răsună puternic în singurătatea mea, care mă copleșește, îmi readuce crâmpeie de amintiri tulburătoare. Simt că ceva mic și urât stă la pândă, să vadă când poate să atace mai puternic. Un duh urât care vine pe fondul inerției, inactivității, gândurilor care-s lăsate să se ducă unde vor ele, convingerile profunde privind netrebnicia mea interioară, lipsa de sens în definitiv, se fac ghem și culcuș pentru acest urât existențial. Însă, fiind un film pe care-l cunosc, știu și ce să fac... măcar... atât cât îmi stă în putere mie să fac, în rest... iau totul ca pe un canon pe care-l împlinesc pentru propriile-mi păcate, sau pentru ale altora din neam care nu au mai avut timp de pocăință!
• în rest, ce să mai zic? Nimic! Dumnezeu cu mila!

Irina