Acum ceva timp am reluat legatura cu o veche cunostinta. Fiecare si-a povestit ultimele noutati si preocupari si, pentru ca inca aveam multe lucruri in comun am inceput o discutie care pe mine m-a lasat cu un gust amar. Am sa incerc sa redau in linii mari discutia, dar ce vreau sa zic e am reusit sa vad in spatele cuvintelor faptul ca viziunea negativista asupra vietii e atat de adanc inradacinata in unii dintre noi incat nici nu mai sesizam acest lucru. Si, mai mult de atat, cat rau putem face cu acest fel de a fi! Daca eram o persoana mai sensibila, sau daca as fi purtat discutia aceasta acum cativa ani, cuvintele cunostintei mele m-ar fi ranit, sau m-ar fi pus pe ganduri cum ca... uite, lucrurile merg pe dos in viata mea.
Discutia a fost destul de puerila, mai ales argumentele acestui vechi amic.
M-a intrebat daca am bicicleta, el fiind pasionat de ciclism. I-am spus ca da. M-a intrebat ce model e si i-am spus ca e una din asta mai ieftina, model de fete, cu cos in fata.
El: Aaaa, aiurea de tine. A mea e nu-stiu-ce-model si e asa usoara ca urc cu ea intr-o mana pana in casa. A ta cred ca abia o misti.
Eu: da, e grea, dar... ma bucur ca o am chiar si asa si plus de asta nu locuiesc la etaj si am sa ma mut in curand in alt loc unde voi sta la parter.
El: Aaa, la parter... aiurea... N-ai vrea sa stii ce a patit o matusa cu canalizarea, cand s-au infundat toaletele si toata mizeria i-a iesit ei in casa.
Eu: Hmm... stii, blocul e nou, exista solutii sa preintampini asa ceva si plus de asta nu-s eu chiar asa ghinionista sa patesc FIX treaba asta.
El: Eh, dar nu stii niciodata.
Eu: Prefer sa raman optimista.
El: Ce aparat foto ai?
Eu: Am unul digital, profesionist.
El: Mi se par cele mai aiurea aparate astea digitale, nu poti face nimic cu ele. Eu prefer fotografia abstracta si din acest motiv iubesc filmul.
Eu: Da, nu poti sa compari filmul cu digitalul, dar totusi are si digitalul avantajele lui...
...
Discutia a continuat, dar am evitat sa mai vorbim de atunci. Nu vreau sa ma pun pe mine intr-o lumina buna cu discutia de mai sus. Ci am vrut sa evidentiez cat de usor putem face pe ceilalti sa se simta incomod cu circumstantele lor de viata, sau cat de usor putem sa generam o directie negativa si pesimista intr-o discutie.
Da, lucrurile stau destul de rau in viata noastra, in societatea noastra. Nu traiesc intr-un glob de cristal nici macar cu gandul, dar refuz sa ma mai las trasa in spirala negativismului. Macar atat pot si am dreptul sa fac si am s-o fac!
:)
Negativism sau poate e lipsa de respect fata de ceilalti, fata de deciziile celorlalti, fata de preferintele celorlalti.
ReplyDeleteSau poate nu e nimic din toate astea ci e doar o neincredere in sine si o parere proasta despre sine (cea mai buna aparare e atacul) si o nevoie de a se situa cumva, deasupra celorlalti dandu-si valoare prin compararea preferintelor sau bunurilor sale cu a celorlalti....
Orice ar fi, acestea sunt persoane nemultumite, nefericite....
Din pacate am ajuns, noi ca si popor sa judecam pe ceilalti in functie de geanta, haina, aparat foto... Pacat...
ReplyDeleteDin pacate unii care se pierd pe ei si, pentru ca nu mai sunt, ci doar au, trec si pe ceilalti prin acelasi filtru.
Corina, ai mare dreptate in ceea ce zici. Important e sa nu luam prea personal cuvintele de acest gen, ca sa nu ducem mai departe un anumit tip de comportament.
ReplyDeleteAnca, asa e. Cred ca trebuie mare rabdare si blandete cu acest gen de persoane. Dar daca ai un self esteem mai slab, poti fi ranit cu usurinta cu astfel de remarci.
Sunt de acord cu Corina, de cele mai multe ori astfel de atitudini denota neincredere in sine. Daca si noi avem aceeasi problema, putem fi usor raniti. Mai ales copiii se lasa infuentati de astfel de personaje si cad prada frustrarilor.
ReplyDeleteCa o gluma, trebuia sa-i spui ca poate n-ai tu bicicleta si camera foto nu stiu de care, dar ai intelepciune si bun simt! Na! :))
Era un tip AIUREA...
ReplyDeleteParerea mea e ca vechiul tau amic are unele neimpliniri sau frustrari in viata sa care-l fac sa fie nefericit.
ReplyDeleteRaspunsurile lui sunt un fel de autoaparare - fara sa-si dea seama.
Nu cred ca a vrut sa-ti faca vreun rau sau sa te faca sa te simti rau. Ci e ceva ce vine din interiorul sau care il face sa vrea sa aiba el raspunsurile cele mai bune, sa nege ce zice celalalt tocmai ca sa umple un gol din sufletul lui. Cumva ... "sa moara si capra vecinului" :)
Si cu cat continua dialogul in stilul asta, cu atat se simte mai nefericit, dar si vrea sa continue mai mult.
Nu ma pricep la psihologie, doar am observat lucrurile astea la mine la un moment dat, datorita unor nemultumiri din suflet.