Lectura cea de toate zilele si o decizie

Citesc dintotdeauna. Cea mai veche amintire cu mine prinsa in universul lecturii o am de prin clasele primare, iar de atunci cred ca citesc aproape neintrerupt. Am citit din pasiune mereu si am citit ce mi-a picat in mana. Uneori lectura mea a luat directii precise, pe subiecte care ma interesau, alteori nu. Bibliografia obligatorie din liceu eu am citit-o de placere. La Bac mi-a picat Ion, iar eu nu invatasem vreun comentariu pe acest roman, dar imi placuse asa mult si ii stiam structura asa bine incat am rezolvat subiectul cu pricina fara probleme.

Din 2008 citesc si multe carti pe tema ortodoxiei. Am citit cu aviditate tot ce se putea cumpara, tot ce puteam gasi, tot ce puteam primi la vremea aceea. Lunar cumparam carti care aveau ca subiect problema ortodoxiei in familie, in viata de zi cu zi, in rugaciune, in viata Bisericii etc. Citeam si cate 3 carti in paralel, aveam o sete nebuna de a afla cat mai mult, daca s-ar fi putut TOT si DEODATA, despre credinta in care fusesem botezata. Suntem in 2013 iar eu inca mai am carti necitite cumparate din 2008 incoace. De fiecare data cand intru intr-un pangar al vreunei manastiri, sau intr-o librarie ortodoxa sunt surprinsa sa vad cate titluri au aparut intre timp de care eu nu stiu. Din cand in cand, tot mai cumpar ceva ce mi-as dori neaparat sa citesc.

Unul din obiectivele mele din ultimii doi ani a fost sa duc la final teancurile de carti necitite, sa le pastrez pe cele care imi folosesc si-mi vor folosi si sa la dau pe cele cu care nu rezonez si stiu ca nu voi rezona vreodata. Aceasta decizie o aplic de aproape un an si este eficienta.

DAR, cartile acestea necitite sunt pe terminate. Pot spune ca au mai ramas cateva, pe care stiu ca le voi citi in curand, apoi mi se va lua aceasta piatra de pe inima, a unui alt lucru pe care nu reusisem sa-l duc la bun sfarsit si pe care l-am finalizat. Asa ca, cu aceasta ocazie, am ajuns la o concluzie: Dupa aproape 5 ani de cautari, de lecturari, de intrebari, de framantari, am aflat ca cea mai buna lectura pentru un crestin ortodox e Scriptura si cartea de rugaciuni :). Ma gandesc la batranii nostrii care nici multa carte nu stiau nici acces la informatie nu aveau si totusi aveau o credinta de foc, stiau psalmi si rugaciuni pe dinafara.

Tot ce am citit eu pana acum era in legatura cu pasaje din Biblie care imi erau straine, sau faceau referire din loc in loc la anumite pilde si intamplari biblice. Sfaturile de capatai din cartile citite se invarteau in jurul rugaciunii si a vietii active in Biserica. Concluzia e ca a face, e mai important decat a stii, cel putin pentru mine.

Voi mai citi carti ortodoxe, cu certitudine, dar nu asa in cantitate mare cum am facut-o pana acum. Am sa ma rezum la cateva carti cu adevarat folositoare, cum mi s-a parut spre exemplu una din ultimele carti citite : "Cum sa imbunatatim relatiile cu parintii". Dar am sa incerc sa ofer un timp mai mare celor doua carti mai sus mentionate pentru a invata direct de la sursa despre Adevarul credintei ortodoxe.

Asa ca decizia mea e urmatoare in privinta lecturii: sa ma axez mai mult pe literatura in viitor. Imi doresc sa-i citesc pe marii clasici, sa citesc romane care au avut succes in decursul istoriei, sa citesc literatura reprezentativa. As vrea sa citesc poezie, eseuri si memorii. As vrea sa cunosc iar literatura romaneasca, dar si literatura altor popoare. Si ca sa-mi ridic mingea la fileu sus detot, vreau sa citesc mult si in engleza. La Carturesti am vazut ca au carti cu marii clasici in engleza la preturi avantajoase, asa ca am de unde sa-mi fac un mic stoc de carti. Dar am si in biblioteca doua carti pe care nu am reusit sa le citesc pana acum, tot in engleza: "Crima si Pedeapsa" - Dostoievksi si "Razboi si Pace" - Lev Tolstoi (pe care poate am s-o finalizez pana pe la varsta de 50 de ani :D).

Timp sa fie, ca idei si dorinte sunt :).

Despre ce citesc, cum si de ce am mai scris si aici.