Recent am dat peste un sfat intr-un articol privind gestionarea timpului, pe care mi-am dat seama ca-l folosesc si eu. Sfatul lui "doar un pic sa...".
Dar sa o iau cu inceputul. Unii dintre noi au liste intregi cu to-do, liste fizice, concrete sau liste mentale. Altii au problema mai la vedere, cum ar fi un maldar de haine care stau in mijlocul patului si care trebuiesc impaturite, sau un maldar de vase in chiuveta care asteapta sa fie spalate. Sau un maldar de hartoage care trebuiesc puse la locul lor, sau un curs care asteapta sa fie citit si conspectat.
In prima faza, cand ne confruntam cu astfel de lucruri pe care trebuie sa le rezolvam, ne apuca un sentiment de frustrare. Te gandesti ca activitatea asta va dura mult, iar tu ai atat de putin timp liber la dispozitie. Si mai ai si niste notificari noi pe contul de Facebook care TREBUIESC CITITE ACUM :). In aceasta situatie, mintea face ce stie ea mai bine, se retrage si-ti prezinta atatea oferte tentate de ce ai putea face in schimb.
- mai bine stai un pic pe net, ca si-asa nu termini azi;
- sau lasa ca faci maine, cine iti cere socoteala?
- sau... lasa, ca mai e timp sa inveti, sesiunea e departe nu?
Pe langa starea de panica si faptul ca vointa ne dispare subit, traim o paleta vasta de sentimente cand e vorba sa luptam cu prostul obicei al amanarii (procrastinarii). Pe mine una, activitatile neterminate si amanarea ma fac anxioasa. Incep sa ma panichez si pentru alte lucruri pe care le-am lasat in pom, sa ma agit, sa devin nervoasa, frustrata si tot asa.
Si chiar uneori se intampla ca ceea ce avem de facut sa fie coplesitor de greu, timpul sa fie incredibil de scurt, iar aceste scenarii sa nu fie pur fictive in mintea noastra. Dar cred ca putem infrunta aceasta problema cumva.
Ce m-a ajutat pe mine, sfatul de care va spuneam la inceputul acestei postari, e sa ma pacalesc un pic zicandu-mi: doar un pic sa...
- pun farfuria asta in dulap;
- sa spal o cana;
- sa bag bluza asta in dulap;
- sa pun in masina pantalonii astia murdari;
- sa aspir un pic in bucatarie;
- sa-mi pregatesc materialele de lucru pe masa;
- sa tai cu foarfeca un tipar;
- sa trag doua trei lini pentru o schita;
- sa-mi pun panza si culorile intr-un loc, ca si cum as picta acolo;
- sa pun la loc ce e de aiurea pe etajera din baie;
- sa citesc doar o pagina din cartea asta;
- sa curat legumele pentru o mancare pe care o voi face altadata.
Ceea ce se intampla de fapt e ca... imi dau seama ca lucrurile merg repede. Ca ma pot concentra si ma pot aduna sa fac mai mult. Deseori am constat ca daca "doar un pic ma apuc sa..." de ceva, rareori n-am terminat ce era de terminat, ba chiar am facut si in plus.
Asa ca hai "doar un pic sa..." facem ceva, acum, azi din cele pe care le-am amanat.
Ce ziceti?
Pe mine m-a ajutat hotararea, dar trebuie sa vrei. Daca trebuie ACUM, pai acum sa fie. Nu reusesc intotdeauna dar atunci cand o fac rezultatele se vad si asta ma motiveaza. Pana la urma e o chestiune de vointa si apoi de obisnuinta. Si chiar, de ce nu, de a nu face compromisuri cand e vorba de timpul noastru.
ReplyDeleteDe exemplu azi tb. sa platesc intretinerea si ma gandesc cu groaza ca s-ar putea ca pe administrator sa-l apuce vorbaria cu alti vecini, si in loc sa stau 10 minute, voi sta 20-30 de minute. Minute foarte pretioase pentru mine.
procrastinarie - nu este acelasi lucru cu amanarea, mai exact inseamna anticipatie, psih te gandesti la problemele posibile pe care le-ai putea avea in caz de..
ReplyDeleteeu zic ca programul iti face bine!
Salutari! te urmaresc in continuare!
Alina, asa e, trebuie multa determinare. Fiecare isi gaseste propriul mobil de a pune in functiune vointa. La mine functioneaza asta si vad ca incep si eu sa simt ca fiecare minut e foarte important in viata unui om...
ReplyDeleteAna Maria, pana la un punct termenii se confund. Depinde insa, de ceea ce zici si tu, intr-un caz e o chestie psihologica, in altul poate fi pur si simplu amanare pe mai tarziu. La mine rareori e amanare :D. Multumesc de vizita!
ReplyDelete