Ce am făcut săptămâna aceasta pentru planurile/obiectivele mele? (week 2)

Salutare, dragilor!

N-am mai scris aici săptămâna aceasta cu excepţia zilei de miercuri cu "acum-ul" şi a zilei de marţi când am mai scris câteva idei din materialul video a lui Robin Sharma despre cum să dobândeşti măiestria, dar trei articole într-o săptămână (cu acesta), zic eu că e bine.

Intenţionez ca aceste postări cu "ce am făcut săptămâna aceasta..." să fie săptămânale ca să pot avea o privire asupra a ceea ce fac în realitate cu ce mi-am propus.

Măncat sănătos: Încep prin a vă spune că am finalizat cartea "Alimente care ucid creierul" şi deşi nu ştiu dacă voi ţine cont de tot ce scrie acolo 100%, mai ales că, pe final, am realizat că promovează dieta keto, cea pe care o testasem şi eu anul trecut, ştiu că o influenţă a avut asupra mea şi de unele idei voi ţine cont. (Îmi doresc să am timp să pot scoate câteva citate din ea, dar nu ştiu când şi dacă!) Cât am citit cartea nu m-am mai atins de făineturi, sau de produse alimentare cu făină şi nici de zahăr şi produse dulci. Marea reuşită a fost să nu cedez în a mânca un covrig polonez primit de la cineva, din acela pufos şi îmbibat în sirop, salam de biscuiţi şi cornuleţe cu gem. Eram chiar "wow!" în faţa propriei mele persoane, dar am încercat să văd imaginea de ansamblu şi am zis că merită efortul. Am renunţat la ideea de un suc de fructe pe zi şi am ales să mănânc fructe pur şi simplu. Am înţeles că sucul de fructe nu e ok pentru simplul fapt că elimini fibrele şi păstrezi fructoza care-ţi dă glicemia peste cap, lucru care nu se întâmplă când mănânci fructe simple. Mai ales că nu reuşeşti să mănânci atâtea fructe câte intră la un suc (eu făceam cam 250-300 ml şi intrau şi 8 mere şi vreo 2 portocale la el!). Un alt wow a fost când am rezistat stoic în faţa unei scene de coşmar: 6 cutii cu Crispy Strips şi cartofi prăjiţi de la KFC pe care le mâncau un grup la o masă pe diagonala mea când m-am întâlnit cu nişte cunoştinţe la zona de mâncare din City Mall. Aveau şi sos din acela de usturoi, cum mâncam şi eu cândva. Un nivel mai sus va fi când îmi va face silă o astfel de scenă :)).

Mişcare: am mers pe jos considerabil mai mult. Ziua s-a mărit, vremea s-a mai încălzit şi aproape că a fost o plăcere s-o fac. M-am gândit şi cât de mult economisesc de fapt la bani lăsând maşina doar pentru situaţii de urgenţă. Zic eu că e bine.

Am avut o tentativă de făcut sport acasă şi pe lângă o febră musculară care m-a paralizat pentru următoarele câteva zile, mi-am dat seama că-s praf cu rezistenţa fizică... Dar se va rezolva şi asta. Îmi doresc mult un stepper, dar momentan strâng cureaua.

Pentru cursul de foto doar m-am interesat şi poate fi reluat, trebuie să vorbesc cu profesoara care-l ţine acum (şi mă bucur că nu mai e proful care era atunci în 2012 şi din cauza căruia am renunţat în definitiv, nu intru în detalii :). Am oscilat dacă să nu mai amân şi să-l finalizez acum, sau să aştept toamna. Tot din motive financiare voi mai aştepta un pic!

Cu călătoritul nimic, doar dorinţă există.

Să ies mai des. Au mai fost ocazii, le-am refuzat. Fie nu am avut starea mentală potrivită, fie m-am simţit rău fizic, fie m-am gândit că mai bine economisesc stând acasă... însă am tras o concluzie: decât mult şi prost, mai bine puţin şi bun. Am ieşit totuşi cu o verişoară săptămâna asta şi aşa de tare mi-a încărcat bateriile prezenţa ei, încât am zis că da, contează enorm compania... Nu m-aş fi dat dusă acasă...

Să creez mai mult. Am în plan un curs în finalizarea căruia m-am împotmolit deoarece am avut un blocaj psihic. Am făcut un mic sondaj pe Facebook, am constatat că e cerere pentru el, apoi m-am gândit că dacă o voi da în bară... Frica, neîncrederea m-au făcut să pun efectiv pauză, deşi în prima săptămâna din martie am programat să-l încep... Sunt foarte sensibilă la critici, foarte. Orice opinie negativă îmi distruge bruma de încredere pe care mi-o clădesc cât de cât. Am să povestesc cândva ce m-a făcut să mă sperii acum... Ideea e că nu mai suport zidurile astea între care trăiesc, vreau să le dărâm şi să fiu eu, cea care simt că pot să fiu cu adevărat, omul care poate aduce ceva nou şi calitativ celor din jur... 

Să fiu mai mult cu ai mei. Luni am ieşit cu ei la un pre-Valentines Day să zic, deşi nu le-am gândit aşa. Apoi azi am fost să mănânc de prânz cu ei, tata chiar a făcut un grătar... (Ironic, amuzant, în drum spre ei era aşa cald şi bine în maşină, soare afară, aer de primăvară şi-mi zic în sinea mea: ce ar fi mers un grătar azi... Ajung la ai mei, intru în curte, în mijloc fumega puternic un grătar încins :)). Zilele acesta am pus în balanţă tot şi chiar m-am gândit serios la...a mă întoarce să locuiesc cu ei... Din câte ştiu nu se mai poate şi poate e chiar aiurea, social vorbind, dar a devenit apăsătoare izolarea asta în care mă aflu. Izolare necesară cândva, auto-impusă cumva, izolare cu care ştiu să convieţuiesc, dar... există un dar şi o lipsă pe undeva...

Să am grijă de mine. Nu ştiu cât am reuşit, dar m-am dus să mă caut de sănătate şi-mi doresc mult să am mai multă grijă de mine, să mă respect, să am limite bune, să fiu eu echilibrată şi în pace în interior şi se va aşeza totul şi în exterior. Frumuseţea este mai întâi de toate INTERIOARĂ. Cum vorbeam şi cu verişoara de care am pomenit mai sus, toată industria asta a frumuseţii moda, împopoţoarea e de fapt o mascare a unui gol, a unui minus interior.

3 cărţi în engleză... Cu "Simply C.S.Lewis" la drum...

Un al mare plus: o frecventare a Facebook-ului tot mai rară, mă plictiseşte teribil acel spaţiu şi când intru aş vrea să văd ceva doar cu şi despre apropiaţii mei. Şi mi-am dat seama de trigger-ul care te aduce iar şi iar acolo: activitatea ta. Dacă postezi ceva, eşti curios să vezi dacă i-a plăcuit cuiva, dacă ţi-a comentat cineva etc. Dacă nu postezi, devine tot mai plictisitor doar să stai să vezi ce debitează alţii...

Închei aici, m-am întins deja prea mult.

Cu gânduri bune,

Irina