Acum... 06.05.2019

HRISTOS A ÎNVIAT!

Glicină în Varna, Bulgaria. 

Experimentez...
...

Ma uit la/ascult...
...nu pot trăi fără muzică. Am găsit aceste două mixaje foarte faine, plăcute şi care dau o stare de bine:

Mă bucur să...
...fi înţeles unele lucruri. Nu ştiu dacă concluziile sunt neapărat cele corecte, dar dau un sens tabloului  vieţii mele din ultimele luni.
...să mă fi întors la muncă. Omul nu e făcut nici numai pentru muncă, dar nici numai pentru odihnă. Dreapta socoteală, of, of, măi, măi...

Fac...
...planuri momentan.

Scriu...
...aici pe blog, în jurnalul pe puncte.
...acum aproape fix un an scriam aceste rânduri aici.

Pot...
...încă un pic şi când nu mai pot. Deloc nu mai putem când suntem deja...dincolo. Când am ajuns la buza gropii putem spune că ne-am jucat toate cărţile posibile.

Planific...
... câte un pic, câte un pic, vreau să dau o notă mai intimă casei. Am început prin a lua două lumânări mici şi o vază transparentă la fel de mică. Nu voi face mari investiţii, dar vreau să dau mici accente prin casă, să las impresia că e totuşi un apartament locuit. Am găsit la Pepco, la câţiva lei, lumânările şi vaza amintite anterior şi tot de acolo vreau să mai iau una alta pentru casă.
... să încerc nişte naturiste, pe termen lung, contra anxietăţii. Realizez că aşa cum un alcoolic, în recuperare, se prezintă cu "sunt X şi sunt alcoolic", cred că ar fi onest, măcar în faţa mea, să recunosc că am o problemă cu teama. Ceva mai mult decât grija aia normală. Am citit un cuvânt frumos: "zidire în sine". Eu m-am zidit în mine şi în faţa binelui şi în faţa răului şi în special în faţa noului. Toate aceste trei instanţe fac furtuni în interiorul meu, crează o teamă de moarte. O moarte metaforică, a ceea ce am zidit în mine de fapt şi care ar reprezenta trecerea la o viaţă nouă. Această trecere e metanonia, schimbarea gândirii strâmbe şi se face prin credinţă curată (încredinţare în voia lui Dumnezeu), acel: fie ce-o fi, mă arunc înainte.
...să lecturez constant Biblia, Noul Testament în special. Credinţa nu o putem fundamenta decât pe cuvintele Scripturii. Acel: "eu am credinţa mea/cred în felul meu" este supus influenţelor de tot felul, interne, externe...Îmi trebuie un reper stabil la care să mă raportez când mintea mea creaţă face prezumţii absolute.
...s-o las mai moale cu butonatul de aiurea pe telefon...

Visez...
...la multe şi mărunte. Să iau lucrurile cum vin şi cu nădejde.
...la o casă acoperită de glicină.

Beau...
...apă. cafea, ceai.

Mă simt...
...destul de bine, mulţumesc lui Dumnezeu!

Mă gândesc...
...că trebuie să fac tot posibilul să-mi umplu viaţa cu activităţi plăcute, cu oameni buni şi frumoşi şi optimişti, să-mi fac amintiri frumoase, să-mi creez experienţe folositoare. Să fac tot efortul spre a face/fi/gândi bine. Să-mi creez ritualuri şi tratamente de bine şi frumos. Asta pentru că cele rele vin ca un val spre mine, vin ca ceva ce nu cer, ceva ce nu fac sau gândesc conştient. Ele vin. Din afara mea, iar uneori din interiorul meu (atunci e cel mai greu). Vine urâtul ăsta ca un val de apă împuţită şi mâloasă peste mine, care se amestecă cu tot cu rugăciuni, cu speranţe, cu dorinţe şi intenţii bune. Ce pot face eu spre a contracara valul de urât? Să fac baraje în faţa urâtului din pietre lucitoare pe care să atârn coroniţe de flori înmiresmate.
...că am călătorit mult în ultimele 3 luni.
...că fără a fi statornic într-un traseu ales, nu poţi dobândi mari rezultate.
...la aceste rânduri de pe blogul Danei Nălbaru:

Redescoperă Iubirea

Să te revolți nu ajută la nimic. Când nu înțelegi ce ți se întâmplă și de ce, soluția nu e să te zbați ci să te oprești. Fă acel pas înapoi, ca și când ai putea ieși din mijlocul unei furtuni. Ca să o poți vedea dinafara. Nimeni nu poate vedea bine când praful îi intră in ochi, indiferent dacă e un banal praf, mizerie multă sau praf de aur. A face un pas înapoi sau a te opri pentru câteva clipe să-ți tragi respirația e o dovadă de încredere în Dumnezeu, acela care a pregătit ce e mai bun pentru tine, chiar dacă tu nu înțelegi asta. Zvâcnirile tale, revoltele, luptele interioare sau exterioare pe care le duci vin din lipsa de încredere, din neputința ta de a te lăsa destinului tău. Orice e menit să se întâmple se va întâmpla și sufletul tău știe asta. Nu-l chinui încercând să te opui, lasă-l mai bine să se bucure de liniște. Oferă-i liniștea, pacea minții unește-o cu pacea sufletului și scurtează-ți suferințele. Nu trebuie să iei azi nicio decizie dacă nu poți. Când te vei liniști vei vedea limpede și vei înțelege ce ai de făcut. Majoritatea oamenilor se grăbesc atunci când trebuie să aleagă ceva și ajung să trăiască plini de regrete, ca fiind nedreptățiți de soartă, ajung să se imagineze in locul altora, incapabili până la capăt să facă un pas înapoi pentru a-și găsi liniștea. Ce cauți, de fapt? Ce câștig îți aduc luptele, revoltele interioare? Nu știi deja că nimic bun nu iese din nicio bătălie? Nu știi deja că doar pacea e cea aducătoare de bucurie? Nu războaiele aduc iubirea, ci pacea. Redescoperă iubirea…încet. Începe cu tine...

Cărţi pe noptieră...
...citesc "Iubeşte şi fii iubit(ă)" - Domnica Petrovai (psihoterapeut).

Gătesc...
...nimic.

La voi cum a fost săptămâna ce a trecut?