Acum...20.05.2019

Experimentez...
...aceeași rutină.

Ma uit la/ascult...
...

Mă bucur să...
...fiu sănătoasă fizic.

Fac...
...un efort de a trece de la o zi la alta.

Scriu...
...aici pe blog.

Pot...
...să răzbesc.

Planific...
...să încep cu ceva de pe lista aceasta.

Visez...
...la stabilitate, la echilibru, la a avea nadejde în ciuda a orice.

Beau...
...cafea.

Mă simt...
...destul de deprimată și demotivată.

Mă gândesc...
...sunt trei luni de când sunt într-o perpetuă...dilemă/tulburare? În inima mea se împletesc deopotrivă două direcții, iar una din ele pare de neacceptat, iar celalaltă greu de acceptat. Nu cred că poate înțelege nimeni ce e în inima mea, de aceea tot nădăjduiesc să limpezească starea Dumnezeu. Dar uite că zilele trec, lunile la fel și eu nu pot să revin la starea de oarece lămurire în care eram cândva. Când stai așa în ”pending”, cel mai greu e să nu cazi pe latura în care decizi: Dumnezeu nu-mi răspunde (niciodată)! Cel mai greu mi-e noaptea, în toiul nopții și dimineața, când mă trezesc și-mi vine un ”NU„ puternic în mine, iar ziua un ”DA„. Nu reușesc să înțeleg de ce e așa. Mă gândesc că în stare de trezire, conștiență, facem uz mai mult de rațiune, de creierul mare, care merge pe logică și argumentare, iar în starea de somn suntem mai mult în starea de inconștiență (sper să nu zic bălării), suntem în zona de subconștient, unde se află îngropate toate temerile noastre, unde reacționează mai întâi creierul mic, cel axat pe supraviețuire?

...la exemplul acesta, pe care mi l-a dat ca model și duhovnicul la ultima spovedanie:

Odată a început să plouă, şi printr-o albie a început să curgă apă. Un nebun 
şi un raţionalist voiau să treacă de cealaltă parte. Atunci raţionalistul a spus: "Se 
va opri ploaia, se va împuţina apa şi după aceea voi trece". Nebunul, însă, nu a 
aşteptat, ci rupând-o la fugă prin apă, a trecut dincolo. I s-au udat puţin 
hainele, dar a mers acolo unde voia. între timp ploaia în loc să se oprească, s-a 
înteţit şi mai mult. Apa a crescut şi în cele din urmă raţionalistul nu a mai putut 
trece de cealaltă parte, pentru că de acum era deja primejdios. 

Este din cartea ”Viața de familie” - Paisie Aghioritul

...că doar din ”ciocnirile” cu un altul ne putem cunoaște cu adevărat. Când stai liniștit singur în casă, după job și te gândești la ce vrei tu, ești doar liniștit, nu și în contact cu esența interiorului tău, cu adevăratul tău fel de a fi.

Cărţi pe noptieră...
...încă citesc din cartea Domnicăi Petrovai. E o carte manual, bună cred că pentru orice stadiu al unei relații...Se citește greu, pentru că pe fiecare rând e multă informație prețioasă, de digerat, din cauza asta citesc puțin, deși m-am apropiat de final. O voi recomanda când voi avea ocazia. E o carte care sublinează faptul că o relație și iubirea e un proces, e ceva ce construiești pas cu pas. Nu ceva ce pică din cer, nici măcar atunci când te îndrăgostești nu ai garanția unei relații și a iubirii a la long... În completare am început să citesc cartea ”Îndrăgostirea, iubirea, dependența” scrisă de o doamna psiholog din Rusia și un preot tot de pe acolo (Olga Krasnikova și preot Andrei Lorgus). Sunt abia la primele pagini, dar sunt sigură că e bună. De Olga Krasnikova am citit un alt titlu foarte bun acum ceva timp - ”Singurătatea”.

Gătesc...
...nimic.