Planuri ideale/tranzitorii/rezonabile

Scriind rândurile de aici, am primit ulterior niște comentarii foarte interesante (apropos, vă mulțumesc cu această ocazie că-mi scrieți și îmi voi face timp să răspund mai repede de acum înainte!) care m-au pus pe gânduri. Pentru că citesc cartea ”Atomic Habits” a lui James Clear și... dacă stau și mă gândesc bine, am scris acum ceva ani buni, aici pe blog, despre ceea ce reprezintă subiectul principal al cărții ”Atomic Habits”...mai exact, despre stabilirea unor obiective în concordanță cu imaginea pe care o avem despre noi înșine și viceversa, a schimba imaginea despre noi înșine pentru a ne putea atinge țelurile și obiectivele dorite. Nu dezvolt ideea aceasta încă, puteți citi despre ea aici (Țeluri bazate pe identitatea noastră 1) și aici (Țeluri bazate pe identitatea noastră 2), în arhiva blogului meu și poate după ce finalizez cartea mai sus menționată, voi extrage câteva idei pe baza cărora voi mai scrie ceva articole pe blog. Acum la altceva vreau să mă opresc, anume... ceea ce mi-am propus eu în ultima vreme e în concordanță cu ceea ce consider eu momentan că pot face în? Răspunsul ar fi cam nu! Să vedem de ce:

Deși sunt un om destul de ambițios ca structură și uitându-mă în urmă nu pot să zic că am trăit chiar degeaba, adică...mai cu chiu, mai cu vai, am reușit să fac și eu una alta în viața asta. Cu toate astea, cam toate reușitele mele, au fost cu un puternic heirup din partea mea, presărate cu multe plângeri de milă și nervi, mai ales când venea termenul limită la ceva ce nu putea fi amânat. De ce? Pentru că eu, în adâncul inimii mele, nu mă văd ca pe un om în care să clocotească voința, nu mă văd un om al reușitei (spre ex.când am dat licența sau disertația, eram într-o stare permanentă de anxietate, dar nu una productivă, să lucrez pentru cele două lucrări, ci mă gândeam ce căi am să amân susținerea acestor lucrări...). Substratul ființei mele este unul comod, ca să nu zic leneș, ușor de descurajat, destul de demotivat și în permanente căutări.

Cred eu despre mine că pot face un lucru care necesită efort, concentrare, voință, determinare? Nu.

Îmi urmăresc cu acrivie planurile care știu că m-ar aduce într-un loc mai bun, fie el sufletesc, mental, fizic, financiar etc.? Nu.

Deci ce e de făcut?

Spre exemplu: m-am îngrășat (apropos, port 46 acum la haine...!!!). Ar trebui să dau minim 10 kg jos, maxim 15. Ca să reușesc lucrul acesta, ar trebui să urmez constant niște pași, fără să mă abat de la ei, ca să-mi ating scopul. Deci scopul e să slăbesc, ca să ating scopul trebuie să fac niște lucruri, niște pași, dar dacă eu nu cred că pot face pașii respectivi, sau aceștia nu-s în acord cu ceea ce FAC DEJA, nu voi ajunge niciodată în punctul dorit dpdv al greutății. Am stat și m-am gândit... ce ar fi ideal să fac dpdv al acestui obiectiv, ce ar fi tranzitoriu până la ideal și ce e rezonabil în clipa de față? 

Ce poate fi făcut acum, conform programului meu actual de viață?

Ce poate fi abordat, astfel încât să fie cât de cât aproape de obiceiurilor mele deja formate?

Cât de mult trebuie să reduc aceste obiective la un nivel real, astfel încât rezistența pe care aș putea-o resimți la schimbare să nu-mi saboteze planurile?

Ideal: să fiu interesată să fiu mereu într-o formă fizică bună, să merg la sală înainte de muncă, să fiu o fire activă în general, să nu mai consum dulciuri și fast-food deloc/niciodată (să nu-mi mai producă plăcere sau mulțumire consumul lor, să găsesc satisfacție în altceva), să știu să înot și să fac mișcare și prin forma asta, să alerg, să particip la competiții, să am o dietă fixă, să ajung să am un antrenor de fitness care să-mi zică ce să fac etc...

Tranzitoriu: să mă încadrez zilnic în numărul de calorii conforme cu înălțimea mea, greutatea mea și necesitatea mea de a da jos kilograme (de fapt grăsime), să merg de 2 ori pe săptămână la sală, să merg la un curs de dansuri, să fac masaj.

Rezonabil: 8000-10.000 de pași zilnic, 10 minute de bicicletă zilnic, mers cu autobuzul spre muncă, consum de apă zilnic între 1.5-2L, mese fixe cu porții cât de cât rezonabile.

Acestea fiind zise, rămâne să văd cât de rezonabile sunt obiectivele de mai sus și să pot spune după o săptămână sau două cum a mers ”treaba”.

Cele bune și succes și vouă în toate!

Cu drag,

Irina