Frunzărind zilele trecute câteva titluri pe care le am în casă, am găsit în acest volum câteva semne puse de mine. Am citit această carte parcă într-o altă viață, acum aproape 10 ani. Văd că însemnările mele, asupra anumitor paragrafe și idei, arată că nu s-au schimbat prea mult căutările mele.
”Cum aș fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi ajunge să vorbesc cu adevărat despre noi toți? Gândul acesta simplu că trebuie să pornești de la tine pentru a ajunge la altul, că în ograda omenirii nu poți intra decât pe portița pe care este scrijelit numele tău, că trebuie să te îngrijești mai întâi pe tine, să te iubești și să te întorci pe toate părțile pentru a putea apoi să te apleci către altul și să-l iubești <<ca pe tine>> - îmi rămăsese străin.”
...
”...avem cu toții nevoie de o traumă care să ne așeze pe drumul nostru, care să ne scoată din rutină și să ne focalizeze către acel punct final al existenței datorită căruia fiecare segment al traiectoriei noastre ajunge să semene cu coarda bine întinsă a unui arc.”
”Secretul oricărei reușite: continuitatea. A persevera în direcția bine aleasă.”
”<<Principiul jurnalului>> este unul al spovedaniei (ajung la mine mărturisindu-mă) combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citește mărturisirea (te ajut să ajungi la tine prin mine). Mă ofer mie, dar de fapt mă ofer ție. Rezultatul este un eu lărgit în care <<eu>> și <<tu>>, străini până atunci, ne apropiem atât de mult încât ne tămăduim împreună: eu mă împac cu mine ajungând la tine, tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine și te împaci cu tine. Dintr-un jurnal afli că oamenii comuniază fără să știe, că în adâncul lor ei sunt identici sau asemănători.”
Ușa mea interzisă :), tablou realizat de mine în urmă cu câțiva ani
Sper să le găsiți și voi de folos.
Cu drag,
Irina
nu am citit cartea, ia sa o caut
ReplyDelete