Mic jurnal rapid

...scris înainte de rândurile de aici, dar vreau să le trec și pe ele pe blog, că-s importante pentru mine.

• ”·Am reușit, așa, pas cu pas să dau jos aproape 5 kg. Nu mă voi opri decât atunci când îmi voi atinge obiectivul, pe care nu vreau încă să-l fac public (nr.de kg). Ce vreau să zic despre partea asta. Corpul se învață și cu răul, cu privarea, dar și cu binele, cu abuzul. Deși mi-a fost foarte greu să mă temperez în a mânca necontrolat și a nu mai insera între mese multe dulciuri și crănțănele, am reușit. Acum am început să-mi cam dau iar dezlegare la dulce și văd că din ce mănânc, din ce-aș mânca și mai multe dulciuri. O altă concluzie e că acel smoothie pe care-l beam dimineața, zic beam, pentru că am avut multe zile și fără, în care masa era o cafea, sau două, îmi tempera pofta de dulce de peste zi și chiar, cât de cât, foamea. Sunt încă departe de ideal în ceea ce mă privește (mod de a mânca, de a mă mișca etc.), dar zic eu că am pus început bun, pentru că sunt și mai activă, am mers pe jos, am mers cu bicicleta, am folosit și bicicleta de acasă și coarda de sărit.
•          Că tot sunt la capitolul corp. Spuneam în ultima postare că detest vara. Normal că o detestam, când vara e de fapt un sezon al unei semi-dezgolirii a trupului, din cauza căldurii, iar tu când ești o balenă eșuată, care-și detestă corpul, vara ți-e greu. Am învins un pic această prejudecată autoindusă mergând la plajă. Treptat mi-am dat seama că e bună căldură, că soarele e un prieten, că e frumos să prindă și pielea ta puțină culoare (eu care-s foarte albă), că statul pur și simplu la soare relaxează, că senzația pe care o ai după ce faci un duș, după plajă, e de vis și că, făcând lucrurile astea mici pentru mine, am prins curaj să fac și altele, mai mari.
•          Spre oripilarea prietenilor mei ortodocși, simt că am coborât un pic din minte, unde visam cai verzi pe pereți, înălțimi ascetice, înspre trup. Am fost la masaj și voi mai merge, merg lunar să-mi fac unghiile, m-am vopsit, folosesc cremă pentru corp, acord o atenție modului în care mă îmbrac și cum mă prezint în lume. Simt că am ieșit efectiv dintr-o bulă, în care am stat închisă mai bine de 10 ani, o bulă în care clar eram în depresie, într-un negativism bolnav, într-o autoflagelare indusă, într-o lipsă a bucuriei în care, orice făceam, că dormeam, că mâncam, că râdeam, că-mi luam ceva frumos, că trăiam o cât de mică bucurie, valuri de vinovăție, de ruminații, de întrebări, de analiză, îmi umbreau viața. Am coborât din cap, în corp și sper ca, curând, să ajung în inimă. Simt în mine un preaplin de viață, de energie, de bucurie. Vreau să trăiesc, vreau să iubesc, vreau să fiu fericită și bucuroasă, vreau să fac bine oamenilor din jurul meu, să le fiu o bucurie, să-i iubesc, să-i îmbrățișez, să le zâmbesc, să le fac ziua mai frumoasă, iar aici nu mă refer doar la segmentul iubirii romantice. Orice om are nevoie de puțin bine și frumos din partea cuiva, mai ales că țara și societatea în care trăim nu ne e prielnică pentru a fi în bine. Trăiesc un vis frumos din care sper să nu mă trezesc. Mi-e frică să nu realizez că a fost doar o ”fază”, iar Irina aia de o știam eu, să revină în prezent. Irina aia pe care o iubesc și de care mi-e efectiv milă, mă doare inima pentru ea, mă doare că-s eu, în diferite faze ale vieții mele, în care m-am considerat un nimic, un gunoi, o ocazie ratată a vieții. Un om care ar fi putut sta câte 48 de ore legate, în casă, din lipsă de perspective, din lipsa de interes în fața vieții. O Irină complet și total în capul ei, plimbându-se printre minciuni ce nu-i aparțineau, dar pe care le hrănea cu destoinicie.”

De azi a început perioada postului Adormirii Maicii Domnului. Să acordăm puțină atenție trupului printr-o alimentație mai ușoară, bazată pe vegetale, apoi minții, făcând ordine în gânduri și nu în ultimul rând sufletului, punând pe locul 1 ce e mai valoros pentru noi și să mergem în direcția aceea. Maica Domnului mereu ajută în perioada asta spre a ne liniști și a ne oferi dezlegare unor necazuri sau frământări personale.

Gânduri bune tuturor!

Cu prețuire,

Irina