Updates

Hello, hello!

Eh, iaca, am trecut de jumătatea lunii octombrie și pe aici s-a cam așternut praful. Am avut și încă am de spus și lucruri bune și lucruri mai puțin bune. Mi-aș fi dorit să trec aici, la cald, lucrurile frumoase pe care mi le-au spus elevii, mi-aș fi dorit să trec și lucrurile bune și/sau faptele bune pe care am avut șansa să le experimentez, să le fac... una din ele fiind că am salvat o mică mâță, ce s-a dovedit a fi motănel, de la tomberonul de gunoi, într-o seară ploioasă și rece. E deja de o săptămână cu mine, uneori mă întreb ce mi-a trebuit belea pe cap, alteori îmi zic că...se merită. Mă hotărâsem să-i pun numele Karma, dar având în vedere că nici la ”pisi” și ”pis-pis” nu răspunde, poate o să-i găsesc un nume mai simplu.

Acum legat un pic de numele pisicii și de acuzațiile recente cum că aș fi cam pe curentul New Age...😂 În primul rând aș spune: atenție mare la ce postați pe Facebook, ce scrieți pe Whatsapp, mai ales dacă sunteți pe grupuri cu mai multe persoane la un loc. Veți fi judecați crunt, chiar și eu îi judec pe alții, dar măcar am bunul simț să nu le zic franc în față ce cred și, la rândul meu sunt criticată, lumea continuă să mă bage în balonașul format din ce postez pe Facebook, care nu reprezintă nici 2% din cine e Irina... Pare-se că ideile mele de a dispărea puțin de pe Facebook, de a mai închide datele mobile/wi-fi-ul, de a mai da telefonul pe silențios, au fost idei bune.

Haideți să ne înțelegem. Am un masterat în Teologie, am fost un practicant devotat al bisericii ortodoxe, cât am știut și putut și crezut eu. Poate am crezut greșit, poate... nici nu mai contează. Continui să mă consider creștin-ortodoxă, continui să cred în unele lucruri, continui să fac unele lucruri. Dar viața mea s-a schimbat în moduri în care mi-e greu și mie să le înțeleg, deci cu atât mai puțin nu mă văd datoare să mă explic cuiva, sau să îi explic ceva, cuiva. Esența Scripturii este iubirea, iar Hristos a venit fix asta să facă, să schimbe gândirea de tip fariseic, cea care măsura după litera legii și erai ori ”perfect”, ori aruncat cât colo, în a accepta oamenii cu bunele, cu relele lor, cu capacitatea noastră de a fi buni și a face binele și tendințele noastre de revoltă și animalitate. Nu intru în detalii de ce am simțit să scriu asta, dar sunt 100% sigur că mulți din cei care mă știu prin intermediul blogului și mă știu de mai bine de 10 ani, au și ei o altă imagine despre mine, care nu mai corespunde cu realitatea.

Acestea fiind spuse, eu îmi voi vedea de blog, de grupurile de Facebook (grupul blogului aici, grupul Wellness&Beauty aici), de lecturile mele, de lucrurile pe care vreau să le fac pentru a-mi îmbunătăți viața. Sunt un om cu principii morale, deși trăim într-o lume atât de pervertită. (Ironia e că lumea și societatea a fost mereu pervertită, dar mai cu perdea așa. Acum nu mai interesează pe nimeni ce și cum face și cine îl/o descoperă.) Sunt un om educat, am primit o educație bună inclusiv acasă (chiar dacă pe aici am scris și despre părțile mai puțin plăcute, pe care le-am trăit acasă, totuși realizez că mama mi-a pus o fundație bună, nu-s nesimțită, nu arunc gunoaie pe stradă, spun des ”bună ziua, mulțumesc, îmi cer scuze”, îmi cunosc locul când sunt într-un spațiu public, tratez cu respect bătrânii etc). Voi continua să-mi pun educația pe locul 1, atât cât îmi va permite timpul și bugetul. Îmi doresc în continuare o familie, un soț, copii. Dacă nu va merge în clipa când voi avea familia, sau voi fi părăsită, mă voi recăsători :), deși sper să nu se ajungă acolo. Cred mult în relațiile de lungă durată, cred mult în profunzimea iubirii și nu în destrăbălarea sexuală. Sunt un om loial, sunt și dificilă, dar per ansamblu se spune despre mine că-s un om bun și cred și eu asta. Nu am făcut rău niciodată intenționat cuiva, iar dacă am greșit cuiva, fără voie, m-am căit, mi-a părut rău și am căutat să mă îndrept. Cred mult în capacitatea omului de a evolua, de a-și depăși pornirile animalice, de brută. Dar pentru asta trebuie să te ducă puțin capul, sau să fii un om al unor lucruri clare, nu o minte condusă de tot felul de fantezii și copilării. Știu, sunt încredințată că voi ajunge acolo unde îmi doresc, am obiective clare în viața. Am principii după care mă ghidez. Nu ratez nici o ocazie de a face binele, că așa e firea mea. Așa a fost și mama, așa e și tata, așa au fost o parte din bunicii mei, e din neam, e genetic. Dacă i se pare cuiva firesc să mă judece pentru ce fac, ce gândesc, să analizeze, să concluzioneze... e din cauză că am dat prea mult cuiva voie de a intra în viața mea, deși nu o merita, dar orișicum, e treaba voastră, mă dezic de ce alegeți să credeți despre mine!

Până la vârsta asta am interacționat cu multă lume și am cunoscut numeroase tipare de oameni, în special tipare dubioase de bărbați! Am avut de a face cu narcisiști, cu psihopați în unele cazuri. Bărbați ajunși la aproape 40 de ani doar pe o maturitate sexuală, adică... singura lor profunzime fiind... cu câte femei ajung în pat, dar complet și total incapabili de stabilitate emoțională, de profunzime a sentimentelor. Oameni cu grave probleme emoționale, în niște relații disfuncționale cu mama sau cu tatăl lor, ce încă se reflectă în comportamentul lor. E trist să vezi pe cineva de 36 de ani care se dă cu fundul de pământ că nu i-ai picat din prima... nu pot să fac decât o paralelă cu frate-miu, care la 2-3 ani, se tăvălea pe jos că nu primea dulcele pe care-l voia în clipa aceea (puștiul meu a evoluat, e un adolescent matur și echilibrat, mai echilibrat decât unii bărbați de 36-40 de ani). E trist să vezi cum iubesc unii atât de mult, că au în 2 luni, 3 relații diferite. PROFUND detot...not! E trist să vezi cum cineva care ți-a promis și luna de pe cer, a dispărut ca măgarul în ceață când lucrurile au devenit mai tensionate. Nu zic să stăm în abuzuri, acum, dar dacă spui că iubești din toată inima și partenerul a devenit dificil, cauți să vezi dacă se poate rezolva ceva, dacă nu...nu, nu fugi din prima ca un laș.

De ce am ales să scriu rândurile de mai sus? Pentru că vreau să împărtășesc aici, pe blog, niște lucruri de folos, pentru mine cel puțin, dintr-o carte numită ”Terapia tatălui”. Există o explicație pentru orice, credeți-mă! 😂 Pentru restul există Mastercard și puțin mai multă atenție la intuiție, ea există și-ți dă flash-uri când urmează să te pui în situații periculoase. Mie mi-e mai greu, din cauza anxietății, să fac diferența între danger și prea multe emoții, dar mă fac eu mare. :)

O săptămână lină, tuturor! 💖