Sunt în ultima zi de concediu medical. De luni iar la lucru, ca apoi de miercuri să am iar o mini-vacanță. Zilele acestea am avut o stare de puternică demotivare plan personal, dar am stat și am rumegat și ce trebuie să fac în viitorul apropiat pe plan profesional, fiind la fel de descurajată și demotivată.
E trist că tragem atât să ne educăm, să învățăm, să ne ridicăm cu câteva trepte, visând la mai bine, la mai bun și la puțină decență, ca apoi să constați că n-ai urcat, ci ai coborât: salarii mici, șefi care fac abuz de putere, mediu de lucru ostil etc. Personal am suficiente lupte personale cu mine, cu gândurile mele, cu neputințele mele, ca să-mi mai adaug zi de zi altele, din afară.
Am plecat cu avânt pe drumul învățământului, crezând că e ”drumul meu” și voi găsi și eu puțină stabilitate dpdv profesional și financiar, ca să am surprize mari, neașteptate...
Ușor-ușor mă întorc cu rațiunea și simțirea spre adevărurile ortodoxiei. Mi-e tot mai clar că suntem într-o luptă nevăzută cu răul, care are forme extrem de variante. Trebuie deci să lucrez mai mult pe protecție, pe apărare, pe o parare a răului și din mine și din afara mea.
Vă pup, sper că aveți zile mai bune decât ale mele :).
Îți recomand să citești cartea Cu taxiul pe străzile orașului de monahia Porfiria. Este o lectură foarte plăcută, cred că potrivită pentru starea de acum. Te pup, fii mai blândă cu tine.❤️
ReplyDelete