Două zile rămase din 2019, intrăm curând în anul 2020.
cum a fost anul 2019?
Un an...cu detoate! Îl începeam ”în forță”, câștigând un storcător de fructe în seara de revelion. Am glumit atunci zicând că va fi un an plin cu daruri. Așa a fost... dar a fost și un an cu multe surprize neplăcute, cu confruntări ale rezidurilor din mine, însă nu regret nimic... Sunt recunoscătoare pentru tot.
emoțional/spiritual
Aș vrea să pot spune tot ce am făcut pentru mine în acest an, dar multe lucruri sunt tabu și le voi ține încă secrete. Poate peste ani mi le voi putea asuma. Am trecut prin căderi și suferințe de care n-a știut nimeni... n-au mai știut nici ai mei, nici rudele, nici prietenii... m-am simțit ok să zic unor oameni mai de departe (Anca și Diana, vă sunt recunoscătoare!). A fost un an al suferinței asumate... a fost un an al bizareriilor, dar prin care am mai învățat ceva, simt că am devenit permeabilă și pentru bizareriile altora... simt și mai acut că pot ajuta, că pot spune unui altuia: hey, e temporar, va trece, e o minciună, vei fi bine. Simt, ca urmare a acestor încercări, și ce vreau să fac în viață. Poate e târziu, poate nu (ca vârstă mă refer), dar știu că Dumnezeu mă va duce acolo unde mi-e menit să fiu. Am simțit puterea binefăcătoare a tainelor Bisericii în a mă vindeca rapid, a mă face funcțională (când mi-e rău, când simt că mă pierd, singura frică e că-mi pierd jobul... că nu-mi voi mai putea plăti ratele, facturile... DAR SLAVĂ CERULUI, există ajutor). Am simțit ce înseamnă să ai un grup de sprijin (nu pot menționa decât de duhovnic din cei 4 oameni care mi-au fost grup de sprijin în acele zile)... Ceea ce a fost diferit dpdv spiritual față de anul 2018 este că am reușit să-L cunosc pe Dumnezeu așa cum este, să ies din preconcepția că El răspunde doar unor oameni aleși și virtuoși. Dumnezeu îi iubește foarte mult și pe păcătoși, dorește ca ei să se îndrepte, dar nu se scârbește de ei, cum ne scârbim noi oamenii de cei care sunt sub nivelul nostru de perfecțiune (fie ea spirituală, fizică, mentală...).
financiar
Am stat bine și nu prea. La final de an am realizat că lunar am cheltuit mai mult decât am produs. Deși mi s-a mărit și anul acesta salariul cu o sumă considerabilă, nu au reușit să mă echilibrez, ba m-am îndatorat pe mai departe... M-am băgat în prea multe, oare? Mi-am schimbat mașina de spălat și frigiderul... am făcut un împrumut la început de an de la tata, pe care l-am achitat complet în vară, nu am reușit să-mi acopăr încă cardul de credit, am rata la mașină pentru încă 3 ani, am Casco pe care-l achit la 3 luni, RCA-ul, am avut schimbul de ulei la mașină, onorariu la avocat, mi-am făcut asigurare la apartament, mi-am cumpărat ca nebuna, în continuare, cărți, haine, am ieșit în oraș la cafea... La ce să renunț? Oricât încerc să strâng punga, mă frustrez când văd că dau salariul doar pe facturi, datorii, rate și că nu fac și ceva pentru mine, pentru plăcerile mele (cele menționate mai sus). Din ce să tai? Mi-am luat acum lângă mine un caiețel... oare ar trebui să fac din 2020 un ”no spend year”, ca să mă pot echilibra? N-am economisit nici un leu, e ceva ce nu pot concepe... Îi spuneam cuiva drag, care a zis că avea în cont mulți bani strânși deoparte, că banii aceia se simt singuri lăsați acolo și că ar trebui cheltuiți... 😬 ca să vedeți ce mentalitate am 😬. DAR nu mă plâng! De fiecare dată când s-a golit punga, au venit alți bani... n-am făcut niciodată foamea, pot spune că am trăit în abundență și cu puțin cap și gândire mai critică, voi putea echilibra balanța. Nu vreau să economisesc în ideea de bani de zile negre, în caz de ceva rău, să am de unde lua. De ce? Pentru că acest tip de gândire ”bani de zile negre” simt că ar aduce ”zilele negre” și niște situații rele... Mi-aș dori să pot economisi pentru altceva... pentru o vacanță mai deosebită, pentru a putea a avea un fond în caz de un eveniment mai mare (plăcut!) etc. O altă idee ar fi...de a mări veniturile. Cum? O să mă gândesc. Adevărul e că am ceva spirit antreprenorial în mine, însă-s prea leneșă ca să-l dezvolt...😊
intelectual/mental
Anul acesta a fost cam cu uscăciune pe acest plan. Încă regret că am abandonat facultatea de Asistență Socială, că n-am mai făcut nici un curs, că n-am investit în mine pe acest segment. Mental am mai schimbat niște programe defectuoase, dar au ieșit la iveală altele. M-au ajutat mult anumite lecturi în a nu mai da crezare gândurilor, a nu le mai lua ca adevăruri absolute. Lectura va rămâne subiectul meu preferat de petrecere a timpului (deși a apărut Netflix la orizont 😢).
relații
A fost un an în care nu am mai ”plâns” după oameni. Am realizat că-ți poți fii suficient ție însuți și că te poți ”umple” cu puținul pe care reușești să-l ”prinzi” din ceilalți. Pentru un om care trăiește foarte mult în lumea lui interioară, zic că ”puțin și bun” e ok și pe planul relațiilor. Prin ianuarie am pus STOP unui lung ciclu de a mai sta în situații în care nu-s dorită și am început să zic da pentru oamenii care mă vor în viața lor. Chiar mă gândeam să scriu aici pe blog despre narcisiștii cu care am avut de a face în decursul anilor... poate aș deschide ochii și altor persoane despre acest specimen destul de prezent în societatea actuală...
ce am învățat în acest an?
Că sunt un om puternic. Că-s un om profesionist. Că-s apreciată la muncă. Că-s o fire zurlie. Că am trecut prin multe lucruri grele, dar am ieșit mai puternică din ele. Că pot iubi. Că-mi pot înfrunta fricile. Că sufăr de anxietate și-s predispusă la depresie, forever, din păcate. Că nu-s vinovată de asta, că poate fi chiar ceva genetic, nu pentru că eu greșesc, sau că-s o păcătoasă pedepsită de Dumnezeu :). Că nu mă face handicapată acest diagnostic, nici mai puțin capabilă de a fi un om normal ca oricare altul. Că lumea te judecă și că se bucură în sinea lor că nu trece prin ce treci tu. Că prieten îți e cel care te ascultă. Că ne aflăm într-o luptă acerbă de a îi învăța pe alții ce e bine. Că nu ne vedem de pătrățica noastră. Că ce ți-e bine ție, mie nu-mi poate fi neapărat bine. Că dacă bagi cu forța pe gâtul altuia anumite idei și sugestii și sfaturi, e pentru că nu ești tu ok cu tine. Că lectura îmi e bun prieten. Că-mi place ordinea și armonia. Că Dumnezeu ajută. Că Dumnezeu există. Că El e bun și ne e Tată. Că merit și recompense.
ce vreau de la 2020?
Vreau să aloc mai mult timp mișcării și a statului în natură și în aer liber. Vreau să economisesc. Vreau să iubesc și să fac bine. Vreau să continui cu atelierele pentru copii. Vreau să mă perfecționez pe plan profesional. Vreau să-mi simplific în continuare viața. Vreau ca săptămânal să gătesc ceva după o rețetă. Să scriu mai des pe blog. Și mai am o dorință ascunsă, care se va îndeplini dacă Dumnezeu consideră că mi-e de folos :).
Cum a fost 2019 pentru voi?
Cu drag,
Irina
A fost greu, dar nu pot detalia; adică mult mai mult decât am lăsat să se vadă în lista de lecții de pe blog. Tot ce pot să spun, e că mă bucur că am trecut cu bine peste, că am învățat ce trebuia și am văzut pe cine pot conta (tot pe duhovnic), că mi-am redefinit prioritățile și că Dumnezeu mă iubește și nu mă lasă singură. 😄
ReplyDeleteTe îmbrățișez, Crenguța! Observ că pentru mulți a fost un an cu multe lecții anul 2019. Cred că fiecare an ne mai învață ceva, dar în 2019 mulți dintre cunoscuții mei, sau cei care au lăsat un gând aici, au trecut printr-o cumpănă. Să ne ajute Dumnezeu ca anul acesta, 2020, sa fie un an al așezărilor interioare și al lucrurilor bune...
Deletecu masina se cheltuie groaznic, eu asa m-as lipsi, daca s-ar putea...dar la noi chiar e foarte dificil fara.Pe mine cartea Femei puternice de Louise Hay m-a motivat foarte mult sa economisesc, am folosit multe dintre afirmatiile ei pentru a-mi schimba mentalitatea cu privire la bani, dar si la alte lucruri.Am economisit in ideea de a face ceva bun pentru mine si chiar am reusit :), cum am scris si pe blog- am luat alt aparat foto de care sunt foarte incantata, in primul rand fiindca pot face poze bune cu familia, ceea ce nu reuseam cu telefonul :).
ReplyDeleteN-ai pierdut nimic cu Asistenta Sociala, am si eu licenta in domeniu si nu m-a ajutat cu nimic, niciodata.
Avem si noi abonament Netflix si HBO, dar ma uit f rar, nu gasesc prea multe filme bune pe acolo, asa ca prefer sa tricotez sau sa fac altceva si sa ascult carti audio, predici, etc.
Eu nu-mi doresc nimic pe plan profesional, deocamdata, din contra, simt nevoia sa ma detasez de serviciu si sa-mi vad mai mult de suflet si de familie, ceea ce e greu, fiindca serviciul imi consuma multa energie psihica si timp.Dar am de gand sa pun stop acestei risipe emotionale :)).
Da, se cheltuile mult cu mașina...nu numai pentru a o alimenta, ci și restul cheltuielilor... e un lux o mașină :)). În București voi aveți alternativa mijloacelor de transport în comun, eu mergeam mult cu metroul când locuiam acolo... Noi avem doar autobuzele și uneori e bine să mergi cu ele, alteori...mai bine ai lua-o pe jos :)). Cu maxi-taxi nu mai merg de multă vreme, pentru că-s foarte periculoase. Eu mă bucur că spre job am un autobuz care are stație aproape de casă și care mă lasă în fața scolii.
DeleteEu mă înscrisesem la Asistență Socială la teologie... aveam și cursuri teologice...și voiam să-mi fac modulul și de predare a religiei, dar am înțeles că treptat se va scoate din curricula școlară, deci...
E bine să iei o pauză dpdv profesional, ai și tras tare în ultimii ani cu munca...
Te pup!
a fost un an greu...atat ca exista Dumnezeu, si am in cine sa-mi pun nadejdea!
ReplyDeletesi mi-ai facut tu o bucurie pe final de an, cand am vazut ca ti-ai reluat scrisul pe blog. Multumesc frumos!
Un an nou binecuvantat si Dumnezeu sa-ti implineasca toate dorintele!
CU drag, Selena!
Selena, îți mulțumesc de vizită! Dumnezeu nu ne lasă niciodată, așa e...
DeleteȘi eu îți doresc ție un an minunat, cu numeroase împliniri sufletești! Să auzim de bine, curând!
Te îmbrățișez!
2019 a fost un an greu, obositor, cu furtuni interioare, de o alta natura decat cele din 2018 (care si el a fost ca o furtuna), un an care m-a apasat fizic si sufleteste, un an in care multe au fost facute pe fuga si fara grija si totul a culminat cu noiembrie cand mi s-a intamplat ceva rau din care nu mi-am revenit inca si care ma doare tare. Ceea ce mi s-a intamplat mi-a aratat ca ma pot baza doar pe cei foarte putini din casa si atat. Am vazut ca n-am prieteni, ca n-am pe cine suna noaptea. As vrea sa pot vorbi cuiva caruia sa-i pese, dar in acelasi timp sa pastrez pentru mine.
ReplyDeletePentru anul 2020 nu-mi doresc multe. Imi doresc sa ma straduiesc sa fiu un om macar putin mai bun, sa nu mai insist pe langa oameni care simt nu ma mai vor, sa fiu mai curajoasa in a face lucruri pe care nu le fac de obicei (ca o mica victorie, in 2019 am facut o supa de pui pentru o cunostinta care a fost in spital; pentru alte femei asta e ceva banal, pentru mine a fost o bucurie c-am putut sa depasesc un prag al timiditatii si al faptului ca nu ma pasioneaza gatitul si ca pot oricand sa fac curat oricui cu bucurie, dar nu pot sa gatesc decat numai pt cei ai casei; multi oameni au mai degraba nevoie de un bol cald cu mancare, curatenia e pe locul doi, trei, patru)
Imi doresc sa fiu mai autentica, sa nu mai fiu lasa, sa fiu prezenta in viata mea si a altora, sa ofer ajutor fara a-mi mai fi rusine sa intreb pe cineva "cum pot sa te ajut?". Foarte multe lucruri am pierdut din cauza rusinii si a timiditatii - exista o rusine buna (care te fereste de rele) si o alta rea (care nu te lasa sa faci lucruri bune). Abia ultimii ani au inceput sa-mi arate cine sunt. Vreau sa fiu mai organizata cu viata interioara, e mare nevoie.
Ma bucur c-ai mai scris pe blog, in stilul tau organizat, introspectiv si bun observator al vietii interioare.
Daca sunt lucruri pe care inca le regreti, mai gandeste-te asupra lor, fa o lista cu pro si contra (cum ar fi acea facultate de asistenta sociala).
Iti doresc un an bun, cu liniste, sanatate, caldura sufleteasca, cu intamplari bune si oameni buni. Sa ai un an asa cum trebuie sa fie pentru tine.
Maria
Maria, mulțumesc de gând și că mi-ai scris!
DeleteLumea s-a răcit foarte mult! Eu nu prea mai am așteptări de la nimeni... îmi aduc aminte ce apropiați eram de rude, când eram eu mai mică și acum ne scriem pe Whatsapp și atât! Și ironia e că omului îi trebuie atenție și iubire...și fix asta nu prea mai dăm în jurul nostru... Nu te necăji...trebuie să ne facem un spațiu al nostru, cu ”elemente” de sprijin și să avem curaj să înfruntăm și cele mai puțin plăcute pe care ni le oferă viața, prin ele devenim mai buni, sau ceea ce am fost ”programați” să fim în viața asta. Dumnezeu nu lasă pe nimeni!
O să fac o listă cu pro și contra, cum mi-ai sugerat... acum, având ceva mai mult timp liber pe mână (mi-am luat câteva zile de concediu), îmi doresc să fac o sumedenie de lucruri... când voi relua munca, cred că singurul lucru pe care mi-l voi dori va fi să mă odihnesc suficient :)).
Te îmbrățisez! Să ai un an 2020 cu multe lucruri faine în el!
Ceau! E prima însemnare pe care-o citesc anul ăsta.
ReplyDelete2019 a fost un an greu, poate cel mai greu pentru mine. Dar nu cel mai urât.
Am bifat 25 de obiective. Nu-s multe, nici mărețe. Nu-s importante pt alții, ci doar pentru mine.
Amintesc câteva:
- mi-am schimbat ochelarii de vedere
- mi-am făcut un tatuaj
- declutter, organizare și simplificare...
- am toți dinții în gură, ai mei :d și zero carii. Am tot amânat până anul ăsta, deși -culmea- mie chiar îmi place să merg la stomatolog.
- evidența lunară a cheltuielilor. M-a ajutat foarte mult.
- mi-am schimbat toată garderoba. Am renunțat la absolut toate hainele mele din viața anterioară și mi-am luat altele. Asta a fost ușor de realizat, aveam nevoie doar de un impuls. :))
- am donat jucării, haine, cărți...
- am reușit să le cumpăr copiilor tot ce-au avut nevoie... Chiar a fost un stres acest lucru, mă gândeam cu groază cum o să mă descurc financiar cu atâtea cheltuieli.
- sunt cu toate plătite la zi și fără datorii.
Mi-ar fi plăcut să am "bani pt zile negre" când am rămas singură cu 2 copii. Dar nu i-am avut. Uneori sunt necesari, se întâmplă și lucruri rele/neprevăzute. În iulie eram bine, nu pomenise nimeni cuv. divorț, în septembrie semnam actele de divorț. Deci no...
Nu-mi plac în mod deosebit călătoriile, deși am un vis... o singură destinație de fapt. Să dansez desculță pe-o plajă din Casablanca (Maroc). E irealizabil. :) Sunt alte priorități, să cresc copiii...
Cu asistența socială nu cred că ai pierdut nimic, cum zicea și Irina mai sus. Știi că-ți ziceam cândva că am vrut și eu să dau la asistență socială? Acum nici să nu mai aud de așa ceva. Când au venit cei de la autoritatea tutelară și mi-au pus tot felul de întrebări incomode am avut așa o revelație... niciodată nu aș fi fost potrivită pt o astfel de meserie... Nici să cauzez, indirect, nefericire altor persoane... Știu că se poate lucra în tot felul de instituții cu asist. socială, nu doar segm. acesta, dar no pt mine a fost un răspuns așteptat mulți ani și primit într-un moment oribil din viața mea.
Am intenții pt 2020, dar le țin pt mine de data asta. :) Știu vorba aceea: când îți faci planuri, Dumnezeu râde... Eu însă nu funcționez fără planuri, liste și listuțe. Plutesc în derivă, nu realizez nimic (mersul la lucru și treburile cotidiene nu se pun), așa că am nevoie de ele.
Toate cele bune! Pupici! :)
Ade, ce mă bucur că mi-ai scris! Chiar m-am gândit zilele astea la tine, am vrut să-ți scriu un email să te întreb ce mai faci.
DeleteDa, într-adevăr ai făcut foarte multe lucruri! Crede-mă că mă gândesc uneori cum de ai reușit...eu fără chirie, fără copii...și sunt pe minus de la lună la lună. Ești un om bătăios și calculat, nu-mi fac griji că nu vei răzbi și pe mai departe ;).
Referitor Asistență Socială, deși am înțeles că se fac angajări în sistem și...cine nu vrea să lucreze la stat acum, cu atâtea măriri de salariu :)), eu aveam altceva în minte... mă văd într-un loc, făcând ceva anume... nu pot defini ce, nici nu pot spune încă despre ce anume e vorba...mă gândeam că facultatea asta, plus un master potrivit, m-ar fi adus în acel loc... Vorbesc de lucruri mari, momentan abia reușesc să fac schimbări mici în viața mea...
Fii pe pace, că și eu sunt cu carnețele, agende, listute... Anul acesta vreau să fac ca tine, să trec orice cheltuială, oricât de mică, într-un caiet. A fost bună metoda mea cu documentul Excel, dar merge și mai în detaliu... Plus că, vreo 4 luni am avut calculatorul stricat și n-am apucat să trec niște cheltuieli pe 2 luni în acel document... deci tot hârtia e baza :)).
Te îmbrățișez, ținem legătura!
Fii binecuvantata draga mea incerc sa te citesc cat pot de mult dar cu 3 copii si casa etc mai greu dar cum prind timp liber cum iau la rand blogurile :)
ReplyDeleteEsti o invingatoare iar Domnul nu lasa pe cei placuti Lui .
Un an cu Domnul Isus alaturi te pop cu drag :-*
Cristina, te salut! Mulțumesc că-mi scrii și mă vizitezi :). Să ne ajute bunul Dumnezeu pe toți și să reverse din preaplinul darurilor Sale asupra noastră! Spor în toate!
DeleteE prima data cand citesc acest blog si imi place :-)
ReplyDeleteSotul meu spune ca banii nu au nicio valoare daca nu sunt investiti in ceva; abia dupa ce i-am investit incep sa aiba valoare...
Noi am pierdut un copil (din cei sase) anul acesta, chiar in ziua praznuirii Dreptului Iov. Am suferit foarte mult si mi se pare ca nimeni, absolut nimeni nu poate intelege suferinta aceasta si ca fata de toti cei din exterior trebuie sa jucam mereu un rol conform caruia toate sunt bune si frumoase, pentru ca suferinta este o TAINA (menita sa ne apropie de Dumnezeu, nu de oameni)...
Bună Andreea! Mă bucur că ai poposit pe blogul meu și că ai găsit ceva de folos aici.
DeleteComentariul tău m-a atins într-un mod aparte...nu am nimic de zis, suferința unui părinte care și-a pierdut un copil nu poate fi consolată de nimic și e o rană care rămâne mereu deschisă... Cum bine ai zis, suferința e o taină...
Repet...cuvintele sunt slabe...te mai aștept în acest colțișor de lume al meu, sau ne putem ”auzi” oricând pe email: floricelecolorate@gmail.com
Dumnezeu să ne ajute pe toți, în toate! Cu drag, Irina
Luiza, Dumnezeu să te ajute să te vindeci! Așa e, când ești bolnav, îți dai seama că parcă sănătatea e cel mai bun dar, pentru că ne ajută să le îndeplinim pe celelalte.
ReplyDeleteÎți doresc și eu un 2020 mai bun, mai roditor, mai folositor, mai spornic... Să auzim de bine!