Gânduri pe puncte

• Simt în ultima vreme să scriu mai mult despre cele ce le întâlnesc la școală, la locul de muncă. Săptămâna aceasta am aflat de un incident mai vechi, a ieșit la iveală dupa o vreme, ca să zic așa și a fost unul destul de urât. Am realizat că relele pe care le fac copiii, dar și noi oamenii mari, în general, sunt strâns împletite cu patimile noastre interioare. Dar nu asta am simțit, ci faptul că păcatul altuia e și păcatul meu. Păcatul pe care eu nu am reușit să-l stârpesc în mine, e viu și în celălalt. Bine, asta nu înseamnă că ne facem acum vinovați de orice, dar am avut senzația asta și am vrut s-o notez aici.
• Mi-am amintit de ce am simțit nevoia să reiau scrisul aici pe blog. În cartea pe care o citesc acum - ”Iubirea care ne vindeca” - Boris Cyrulnik, scrie că vindecarea după o traumă poate avea loc în mai multe forme, iar una din ele este angajarea într-o acțiune creativă, prin scris... Atunci am înțeles că prin scris, chiar și prin acest umil blog, am reușit să dau vieții mele interioare un nou traseu. Mai e de lucru, dar faptul că scriu aici, că pot ordona cele de neordonat, ajută.
• În legătură cu ce am scris la primul punct, câteva gânduri despre post. Am realizat că mulți ani am ținut posturile cu gândul că acesta e doar o formă de abținere de la anumite alimente. E și asta o latură. Însă când mi-au devenit detestabile vegetalele și fructele, am înțeles că postul meu e greșit. Că postul fără rugăciune, fără viață în biserică, fără spovedanie (mai) deasă, fără Sf.Împărtășanie, acolo unde e binecuvântare, fără paza gândurilor, fără milostenie către cei mai încercați de viață, nu mai e post, ci o dietă vegetariană. Poate mi-am răspuns prin asta de ce mi-a devenit în ultimii ani atât de greu să mai țin post. Pentru că susțineam un întreg eșafodaj duhovnicesc (toate celelalte) pe niște schele foarte slabe (paza la a mânca din toate)... Realizez că Dumnezeu picură și în inimile păcătoșilor câteva gânduri spre lămurire, câteodată.
• Mi-a plăcut o idee găsită aici pe blogul Andreei, despre cum cei care au avut o experiență a depresiei, înțeleg foarte bine ce înseamnă gândurile, lupta cu ele și ce înrâurire pot avea ele asupra vieții omului... 
• Am primit de la Diana chestia asta faină: 
  
• În rest.. Trăiesc o perioadă cu numeroase bucurii. Știu că ele nu-s veșnice, dar parcă în sfârșit primesc și altceva decât pedepse (închipuite sau auto-induse, de cele mai multe ori). Aproape în fiecare zi am primit câte un cadou... primul a fost de la colegi, care s-au organizat în avans de ziua mea, un altul a fost de la Secret Santa organizat la școală, un altul de la o colega, azi un altul de la o altă colegă... Mă bucur mult când primesc ceva și îmi place să și dăruiesc. E o bucurie în a dărui și a știi și a primi! ♥️  Toate astea într-o atmosferă iubitoare în care mă bucur, fără nici o remușcare, de lucruri banale... un film, un somn odihnitor, bucuria de a munci...

Cam atât pentru azi. Cele bune!

Irina