De ce e important pentru mine să slăbesc?

 ...și vine o vreme când zici: GATA! Ai mai zis, poate, și în alte ocazii, dar acum simți că chiar e gata, chiar e momentul când vrei să faci lucrurile ușor diferit în viața ta. 

Sursă foto Unsplash

Simt că un astfel de moment am avut și eu recent, deși lupta e grea... Când nu ai suficient de multă ambiție, motivația vine și pleacă. E greu să faci ceva nou, diferit, să ieși din zona de cunoscut, de confort, de lucruri făcute într-un anume fel. 

Însă enough is enough. Am reluat, într-un final, antrenamentele online cu Ioana. Asta a fost a doua săptămână. Nu e ușor, e greu, foarte greu. Îmi depășesc tot felul de limite și ”nu-pot-uri”, văd că sub stratul ăsta sensibil de om neputincios există multă FORȚĂ. Antrenamentele astea sunt o luptă de 1 la 1 cu mine. Stresul provocat de efort din timpul antrenamentelor reactivează, în ceea ce mă privește, multe amintiri dureroase. Trauma mea, partea din copilărie, nespusă, a implicat multă durere fizică și sentimentul de ”prins” și de ”pedeapsă continuă”. Când am renunțat, după câteva luni, la antrenamentele astea cu Ioana, a fost pentru că simțeam că mă pedepsește cineva, iar. Că îmi spune: fă aia, dar tu nu o poți face, te chinui, doare și tot nu iese și nici nu scapi de ea, în ciuda neputinței tale. Doar că atunci era altceva, în copilărie, iar acum e iar, ALTCEVA, acum mă supun la un tratament dificil pentru a scoate la iveală lucrurile latente din mine: voința, ambiția, mentalitatea lui ”eu pot”. Pe parcurs apare și tonifierea și mușchii, iar în cazul meu, accesul la niște amintiri îngropate, ceea ce e bine, că le dau prilejul să iasă și să mă eliberez de ele!

Ca să mă țin pe drumul meu, ca să nu cedez când devine foarte greu (Ioana e neînduplecată în ce face, dar și foarte mișto, pentru că la final ea șlefuiește o mentalitate de spartan în tine, nu ceva temporar, spoială...) am nevoie de o motivație foarte puternică. Repet, sunt eu, 1 la 1... Deci, de ce este important pentru mine să slăbesc:

• vreau să nu mai am burtă, colac de salvare, ghiozdan, bidon...you name it,
• vreau să mă așez pe un scaun și să nu mai simt că mă sufoc și să trag într-una de bluză, să nu iasă în relief burta,
• vreau ca măcar o dată în viață să am pătrățele, sau măcar să-mi zăresc și eu mușchii abdominali (am burtă de când am intrat la adolescență, e trăsătură de familie),
• vreau să intru iar în fusta mea preferată,
• vreau să nu mai gâfâi când urc scări,
• vreau să nu mai fiu grăsuța din toate grupurile și cercurile de prieteni, rude, cunoscuți,
• vreau să nu mai arăt ca un sac aruncat pe un scaun când mă privesc în pozele de pe la diferite evenimente,
• vreau să ma simt confortabil în pielea mea,
• vreau să mă pot apleca cu ușurință când mă încalț,
• vreau să fiu un exemplu pentru alții că se poate,
• vreau să nu-mi mai fie rușine cu mine și să cred că nu am reușit într-un anumit segment al vieții că nu-s suficient de fit (da, bărbaților le plac femeile cu forme, există și o categorie care e atrasă de femeile foarte corpolente, însă, în general, le preferă pe alea slabe... been there, aknowledged that!)
• vreau să nu devin sclava medicilor (grăsimea, sedentarismul și mâncatul compulsiv și dezorganizat duce la tot felul de boli adiacente),
• vreau să nu-mi mai găsesc plăcerea în mâncarea hipercalorică și în deserturi/dulciuri,
• vreau să o fac PENTRU MINE, să-mi demonstrez că pot face asta!

Lista de mai sus o voi lista și o voi pune la vedere și o voi reciti când mi-e greu. Vreau să reușesc și voi reuși, pentru că FAC acum ceva pentru asta.

Voi mai reveni cu alte materiale despre segmentul acesta din viața mea. Până una, alta, dacă aveți și voi acest obiectiv, de a slăbi, ce vă motivează să nu renunțai la cele propuse/la drumul vostru?

Spor și sport,

Irina