Fiți o bucurie!

Azi m-am trezit la ora 5 și, deși eram chitită de a scrie azi aici, uite că parcă nu știu cum să încep. Dar să încep cu începutul, cum îmi place mie, cu o mică introducere. 

Sursă Pinterest

În ultima vreme, cam tot ce am trăit, nu au fost decât experiențe care să-mi arate cât de important e să rămân pe drumul meu și să fac ce e mai bine pentru mine, să încetez să mă mai risipesc în alții, în a oferi eu prima lucrurile pe care îmi doresc atât de mult să le primesc...de la altcineva! Să nu mai fac eu primul pas, să nu mai spun eu lucruri catchy, interesante, să fac pe interesanta. Aș avea multe de zis aici, dar nu e important conținutul, cât concluziile. Mă simt într-o etapă a vieții mele în care toate capătă sens, în care văd lucrurile în ansamblu și văd cum nevoile mele de copil, neîmplinite, mă fac acum, ca adult, să fiu ridicolă în anumite interacțiuni. Dar Dumnezeu e bun și dacă ești permeabil la sugestiile și soluțiile Sale, îți poate fi bine destul de repede, te poți redresa cu ușurință. 

Am văzut cum în spatele unui comportament care mă rănește în definitiv, e cineva mic, prost și neputincios care zice: am nevoie de atenția ta, am nevoie să mă accepți. Sunt, poate, cuvintele și lucrurile pe care nu le-am primit la vremea potrivită și pe care le-am așteptat toată viața de la un altul. Dar, așa cum frumos zicea Pera Novacovici, într-o postare de a sa pe Facebook, nu am crezut că cel care o va salva pe Irina mică și îi va da ajutorul necesar, va fi fix...Irina mare. Am observat că mă ajută enorm, că mă liniștește instant, când încep să fac lucruri nefolositoare, sau simt că inima mi-e inundată de tristețe de la gândul că nu mă vrea nimeni, că nu-s iubită, că nu primesc atenție, să-mi zic: EȘTI IUBITĂ, EȘTI VALOROASĂ, EȘTI ACCEPTATĂ, EȘTI APRECIATĂ, EȘTI FRUMOASĂ, EȘTI BUNĂ, MERIȚI.

Și lucrurile acestea sunt adevărate. Chiar sunt valoroasă, existența mea e o luminiță de pe constelația acestui timp și acestor vremuri. Sunt iubită de Dumnezeu și de mine, făcând pentru mine lucruri pe care le-aș face cuiva pe care l-aș iubi foarte mult. Sunt acceptată... Dumnezeu mă iubește și mă acceptă așa cum sunt, plină de neputințe. Sunt apreciată, în fiecare zi când deschid ochii și zic slavă Ție, Doamne, că mi-ai mai dat o zi și văd că încă se milostivește de mine. Sunt frumoasă, Dumnezeu m-a făcut perfectă, iar dacă cineva pământesc nu mă vede așa, cu siguranță El mă vede. Dacă mie, om imperfect, mi-e drag de mă topesc de anumite persoane(frații mei, rude, prieteni, copiii de la școală), oare Dumnezeu, care dragoste este, nu Îi este drag de mine? Sunt bună, pentru că mă străduiesc să fiu. Sunt și rea, pentru că uneori e nevoie să fii. Merit, pentru că... viața e frumoasă, trăim în abundență și pentru că nu e nimic rău în a ne bucura și a avea experiențe noi, bani, prieteni, succes și reușite.

Acestea fiind zise, fiți buni cu voi, luați-vă viața în propriile mâini și faceți-o frumoasă! Trăiți frumos, în armonie, în sens, în acțiune, în vrednicie. Dacă eu, care am lâncezit atâția ani în cele mai sumbre stări, m-am putut ridica (doar din mila lui Dumnezeu, clar, a fost o lucrare și asta!), sigur și voi puteți.

Pași mici...și acțiune!

Să vă faceți o bucurie azi!

Să fiți o bucurie azi!

💗

Irina