iubirea de sine vs. iubirea mizeriei din sine

despre iubirea de sine

"Dacă omul nu se iubeşte pe sine însuşi în sensul creştin al cuvântului, ca pe chipul lui Dumnezeu, dacă va fi dur, nemilos cu sine, aproapele se va îngrozi de o asemenea <<dragoste>>, şi acesta nu va aduce roade bune. A mă <<iubi pe mine însumi>> înseamnă nu simpla mea simpatie faţă de mine însumi, ci a înţelege că am venit pe lume şi voi pleca din ea, nu după voia mea, ci după voia lui Dumnezeu. Îi trebuiesc lui Dumnezeu pentru un anumit scop, şi principalul este că El mă iubeşte. Şi dacă o să mă torturez pe mine însumi, o să torturez un copil iubit al lui Dumnezeu, şi prin aceasta să-L întristez."

Din cartea "Cum să fii fericită în dragoste şi în căsătorie" - Psiholog Valentina Moskalenko

despre iubirea mizeriei din sine

"De multe ori boala este mult mai dorită decât sănătatea. Mulţi oameni au învăţat, sau au fost educaţi să trăiască înrobiţi de acest rol al victimei, al nefericitului, al nenorocitului şi al neputinciosului. Vor să se simtă incapabili, aşa încât să nu se expună ameninţărilor vieţii, responsabilităţilor, durităţii, nesiguranţei ei. Preferă boala, problema, neputinţa, slăbiciunea, deoarece fără acestea ar fi nevoiţi să-şi asume propriul rol în viaţă, să se lupte cu coşmarurile interioare şi exterioare. Şi mulţi oameni dintre noi nu pot rezista la asta, n-au fost învăţaţi cu aşa ceva. Este de neîndurat această angoasă, frica, panica pe care le provoacă aceste răspunderi, într-un cuvânt realitatea crudă numită viaţă. Cei mai mulţi oameni nu fac faţă răspunderii de a fi sănătos, de a fi bucuros sau fericit. <<Aleg>>nefericirea, dacă o putem numi opţiune, pentru că au învăţat să trăiască doar în acest fel."

Din cartea "Calea spre tine însuţi" - Preot Haralambos Papadopoulos