- 10 decembrie, deja. Cineva de la școală mi-a zis să nu mă mai uit atât la ceasul de la mână. Cu toate astea, ma uimește repeziciunea cu care trece timpul!
- La serviciu lucrurile sunt încă amestecate, au crescut atribuțiile, am vrut să fac lucrurile un pic diferit anul acesta școlar, unii au apreciat, alții nu. Ne confruntăm cu generații de copii din ce în ce mai agitate și mai neasculătotare. O vorbă românească spune că nu există babă frumoasă și copil cuminte, însă ceea ce văd mă pune puțin pe gânduri. Copii neascultători, cu părinți care-i privesc pe aceștia ca pe niște mici zei, părinți care iau de bun absolut orice zice un copilaș de 5-6 ani (nu e rău să-ți asculți copilul, dar cu să fie totuși trecut prin filtrul rațiunii adultului, copiii au tendița de a hiperboliza uneori), iar de aici multe scandaluri și nemulțumiri.
- Zilele se succed între muncă, puține activități casnice și somn. La ora 21 sunt deja pe tărâmul viselor. Ceva mă obosește și nu realizez ce. La fel, ceva mă neliniștește și nu știu ce. Nu-s nici o secundă relaxată. Seara, când mă pun într-un final în pat, simt mușchii picioarelor cum se contractă parcă singuri, dar într-o manieră enervantă, ușor dureroasă...o tensiune dureroasă, o nevoie de a mișca picioarele...
- Am fost la Jysk să iau niște cadouri. Am câteva persoane cărora vreau să le arăt aprecierea mea. Am luat de acolo doi îngerași din lut și o coroniță din crenguțe, ce are în mijloc un pahar în care se poate pune o lumânare. Teoretic ar trebui să mai iau încă două, poate și un mic dar fraților mei... Voi vedea.
- Am împodobit brăduțul. Primul an cu brad adevărat, mare, natural (la ghiveci), cu podoabe adevărate. Primul brad serios de când m-am mutat în acest apartament.
- Finanțe reduse la minim, încă cu datorii mari! A ajutat să țin evidența majorității cheltuielilor, poate la final de an trag linie să văd pe ce am cheltuit cel mai mult.
- Realizez că starea mea de bine, de fericire, ține mult de mine, de valoarea pe care o dau eu vieții mele și a experienței/experiențelor mele de viață. Văd însă foarte diferit noțiunea de fericire acum. Cum văd multe altele, de fapt...
- Peste 17 zile fac 35 de ani...
- Am primit cadou de moș Nicolae, de la mama unei eleve, o sticlă Tupperware de 1L. Scrie și eco pe ea, nu știu ce înseamnă... O țin pe birou la muncă, vreau ca măcar 1L de apă să beau pe zi, cel puțin cât sunt la serviciu, luni-vineri.
- Cred că voi lua mici atenții pentru cei dragi de la Oriflame, unde sunt reprezentant. E bine că e cu termen de plată 30 de zile, deci voi achita luna viitoare, la următorul salariu... Plus că am discount destul de mare din valoarea lor...
- De pe 20 decembrie vom avea și noi vacanță, până pe 13.01.2020, când revenim la lucru. Suntem cumva forțați să ne luăm cu toții concediu, pentru că nu vor mai da căldură în clădire în această perioadă și să stai la un calorifer electric...e imposibil! Nu-ți mai iese frigul din oase decât la vară, în iunie! :))
- Am profitat de reducerea de 50% de pe Elefant și am luat 3 titluri noi, care-s destul de scumpe la preț întreg (deci am făcut o afacere bună :)), pe care sper să le citesc în aceste 3 săptămâni.
- Mă bucură să scriu pe blog, deci inteționez să revin curând!
ce frumos e bradutul!si eu am aceeasi senzatie seara, o ,,neliniste,, in picioare, dar in special vara,mai putin in anotimpul rece.Ma bucur ca scrii din nou!pupici!
ReplyDelete