Gânduri pe puncte

• s-a rezolvat problema despre care scriam aici. Am luat o decizie bună să propun un fel de ședință cu toate persoanele implicate. Nu vreau să mă laud, dar intuițiile mele s-au dovedit încă o dată bune.
• mă gândesc tot mai mult la viitorul meu. Nu sunt încă într-un punct în care să mă culc pe o ureche. Cel puțin profesional...financiar. Trebuie (nu-mi place cuvântul acesta) să fiu și mai focusată pe ce vreau în viața mea în următorii 30-35 de ani (cam anii aceștia îi văd înaintea mea ca fiind ani în care încă mai pot face ceva, mai pot aduce un aport lumii și valoare vieții mele, mă gândesc că după vârsta de 70 de ani încolo nu știu ce energie voi mai avea. Poate după 70 de ani mă voi putea axa pe crescut nepoți, viață duhovnicească, grădinărit și pictat... zic și eu, cine știe ce mi-a păstrat cu adevărat Doamne-Doamne în plan?)
• aș vrea să fiu mai veselă și mai zâmbitoare la școală. Aș vrea ca elevii să simtă și mai mult iubirea mea. O parte din copii vin să mă îmbrățișeze când mă văd pe hol, în special cei mai mici (clasa pregătitoare până la a4a), dar aș vrea să simtă afecțiunea mea și cei mai mari. Știu că stau des încruntată și chiar țip la ei (vai, ce oroare :D), dar asta cere fișa postului. Aș vrea să fiu o directoare atipică, un om printre oameni, vreau să-mi apropii colegii și copiii să vadă în mine ceva bun, pozitiv. Aș vrea să fac o schimbare în bine în viața celor cu care intru în contact. O să văd cum și cât voi face asta, totul ține de mine!
• mă gândesc că au trecut anii, cum ziceam deja aici, am colege mai mici decât mine care-și dau gradul 1 în invățământ. Eu am 35 de ani și abia acum realizez că-mi doresc acest drum al profesoratului. Este greu, epuizant, provocator, dar nimic bun nu vine ușor. Nu-mi doresc ceva ușor și fără bătăi de cap, ci îmi doresc ceva cu substanță (idealista din mine n-a murit încă). Chiar găsesc satisfacție în a lucra cu copiii! Nu știu cum e la stat, nu știu cum e cu 30+ elevi în clasă... nu știu, poate mi-ar trece elanul acesta dacă aș ajunge într-un altfel de context, dar asta simt acum și trebuie să îmbrățișez acest lucru cu toate resursele mele interioare și exterioare.
• s-a terminat cafeaua, s-a dus și inspirația... Închei aici seria de gânduri din această sâmbătă dimineață. Cele bune!