Un mini-jurnal al săptămânii 01-07.06.2020
...o nevoie mare de a munci, de a lucra. Săptămâna trecută, pe lângă week-end, a mai avut o zi liberă, ca și săptămâna în curs. Nu zic că nu e bună odihna, dar cu măsură... Să muncești 4 zile și 3 să te odihnești nu mi se pare un raport bun, dar zic asta strict pentru mine!
Ma uit la/ascult...
...nimic.
Mă bucur să...
...fiu sănătoasă.
Fac...
...
Scriu...
...aici pe blog.
Ce am făcut pentru a economisi săptămâna aceasta?
A revenit la gânduri mai bune șeful și ne-a dat salariul integral. Am profitat rapid de treaba asta și am achitat toate facturile, am achitat cele două luni de CAR la care mai aveam ”rată” de dat, urmează să achit în avans cu o lună și rata la mașină. Aștept cu nerăbdare salariul următor, pentru că mai mult de jumătate din el este deja programat, chiar dacă voi strânge cureaua, îmi voi lua de o altă grijă, închizând o altă datorie măricică.
Pandemia asta și perspectiva de a nu mai avea bani, a fost un ”wake-up call” pentru mine, adică o scuturare și o aducere la realitate. Nu am de ce să mint, oricât de mic sau mare mi-a fost salariul, nu mi-am pus niciodată problema că nu am sau nu voi avea bani. M-am sprijinit mereu pe ai mei dpdv financiar, mulți ani până să mă angajez și mulți ani după ce m-am angajat și aveam salariu 1000 de lei. Nu am avut niciodată noțiunea de a economisi, de a pune deoparte, de a strânge măcar 100 de lei pentru ceva neprevăzut. Am cheltuit până la ultimul leuț cu o ”generozitate” păguboasă. Însă, cam de 2-3 ani, m-am autosusținut financiar și ce am luat de la ai mei, a fost mereu cu titlul de împrumut, deși poate nu era cazul, dar a fost ambiția mea de a mă rupe financiar de familie, pentru mine asta reprezentând un pas important în maturizarea mea. Însă lucrurile cam scârțâie și în familia alor mei, nu vreau să le fiu o povară și mi-am dat seama că e vremea să găsesc ca back-up altceva. Deși poate s-ar găsi cineva să mă împrumute, din apropiați, iar o bancă abia ar aștepta să mă facă de client, totuși m-am gândit că e vremea să privesc puțin altfel lucrurile. A achita în avans împrumuturile și ratele pe care le am, apoi a ”pune deoparte”, nu musai pentru ”zile negre” - termen pe care-l detest, ci pentru...”zile albe”, pentru a investi în mine, pentru a face un curs, sau a-mi permite o vacanță undeva, sunt noile mele deziderate. Simt un sentiment de putere și încredere că pot face asta, că nu mă mai simt neputincioasă în fața cheltuitului compulsiv, că nu mai trebuie să ”sparg” orice leuț, să-mi iau ceva nou mereu, să aduc în dulap o haină nouă, să pun în bibliotecă o carte nouă, să iau un nou flecușteț, un nou produs cosmetic, să-mi fac iar o poftă alimentară, cu pagube nu doar financiare, ci și de aspect fizic, să arunc în stânga și-n dreapta leu după leu, de parcă azi ar fi ultima zi...
Am primit recent două cămășuțe drăguțe de vară și mi-am luat de pe Remix, cu 50 de lei, două rochii drăguțe. Am primit și o pereche de blugi de la soră-mea, iar de pe Miniprix am găsit niște espadrile super faine, care ar fi în mod normal între 100-200 lei, dar eu le-am luat cu 20. Știu să mă îmbrac drăguț și cu gust și cu puțini bani și nu fac mofturi când primesc ceva ce nu e nou. Vara asta cam acestea vor fi hainele pe care le port, mai am acasă câteva bluze răcoroase de vară, sandale am vreo 4 perechi, genți am... Nu voi mai lua NIMIC nou, până nu se deteriorează ceva din ce am până. Nu am în plan să devin Hagi Tudose, dar am în plan să fac totul mai cu cap la capitolul FINANȚE!
A revenit la gânduri mai bune șeful și ne-a dat salariul integral. Am profitat rapid de treaba asta și am achitat toate facturile, am achitat cele două luni de CAR la care mai aveam ”rată” de dat, urmează să achit în avans cu o lună și rata la mașină. Aștept cu nerăbdare salariul următor, pentru că mai mult de jumătate din el este deja programat, chiar dacă voi strânge cureaua, îmi voi lua de o altă grijă, închizând o altă datorie măricică.
Pandemia asta și perspectiva de a nu mai avea bani, a fost un ”wake-up call” pentru mine, adică o scuturare și o aducere la realitate. Nu am de ce să mint, oricât de mic sau mare mi-a fost salariul, nu mi-am pus niciodată problema că nu am sau nu voi avea bani. M-am sprijinit mereu pe ai mei dpdv financiar, mulți ani până să mă angajez și mulți ani după ce m-am angajat și aveam salariu 1000 de lei. Nu am avut niciodată noțiunea de a economisi, de a pune deoparte, de a strânge măcar 100 de lei pentru ceva neprevăzut. Am cheltuit până la ultimul leuț cu o ”generozitate” păguboasă. Însă, cam de 2-3 ani, m-am autosusținut financiar și ce am luat de la ai mei, a fost mereu cu titlul de împrumut, deși poate nu era cazul, dar a fost ambiția mea de a mă rupe financiar de familie, pentru mine asta reprezentând un pas important în maturizarea mea. Însă lucrurile cam scârțâie și în familia alor mei, nu vreau să le fiu o povară și mi-am dat seama că e vremea să găsesc ca back-up altceva. Deși poate s-ar găsi cineva să mă împrumute, din apropiați, iar o bancă abia ar aștepta să mă facă de client, totuși m-am gândit că e vremea să privesc puțin altfel lucrurile. A achita în avans împrumuturile și ratele pe care le am, apoi a ”pune deoparte”, nu musai pentru ”zile negre” - termen pe care-l detest, ci pentru...”zile albe”, pentru a investi în mine, pentru a face un curs, sau a-mi permite o vacanță undeva, sunt noile mele deziderate. Simt un sentiment de putere și încredere că pot face asta, că nu mă mai simt neputincioasă în fața cheltuitului compulsiv, că nu mai trebuie să ”sparg” orice leuț, să-mi iau ceva nou mereu, să aduc în dulap o haină nouă, să pun în bibliotecă o carte nouă, să iau un nou flecușteț, un nou produs cosmetic, să-mi fac iar o poftă alimentară, cu pagube nu doar financiare, ci și de aspect fizic, să arunc în stânga și-n dreapta leu după leu, de parcă azi ar fi ultima zi...
Am primit recent două cămășuțe drăguțe de vară și mi-am luat de pe Remix, cu 50 de lei, două rochii drăguțe. Am primit și o pereche de blugi de la soră-mea, iar de pe Miniprix am găsit niște espadrile super faine, care ar fi în mod normal între 100-200 lei, dar eu le-am luat cu 20. Știu să mă îmbrac drăguț și cu gust și cu puțini bani și nu fac mofturi când primesc ceva ce nu e nou. Vara asta cam acestea vor fi hainele pe care le port, mai am acasă câteva bluze răcoroase de vară, sandale am vreo 4 perechi, genți am... Nu voi mai lua NIMIC nou, până nu se deteriorează ceva din ce am până. Nu am în plan să devin Hagi Tudose, dar am în plan să fac totul mai cu cap la capitolul FINANȚE!
Ce am făcut pentru sănătatea mea fizică și psihică săptămâna aceasta?
Puteți urmări în continuare jurnalul meu alimentar. Am mai călcat pe de lături, dar în mare parte am mâncat mese fixe și multe legume și fructe. Fructele îmi potolesc pofta de dulce, legumele crude îmi dau senzația de sațietate. Un țel pe acest plan e să mănânc mai simplu. Vă recomand să aruncați o privire la albumul meu cu jurnalul alimentar de pe Facebook, pentru că am primit niște comentarii destul de valoroase acolo. Am primit și două cărți în format PDF despre tema mâncatului pe fond emoțional, dar voi scrie despre ele după ce le citesc. La capitolul mișcare...am mers pe jos. Cântarul arată aceeași valoare, dar mă simt deja puțin mai bine în corpul meu, mai ușoară.
Puteți urmări în continuare jurnalul meu alimentar. Am mai călcat pe de lături, dar în mare parte am mâncat mese fixe și multe legume și fructe. Fructele îmi potolesc pofta de dulce, legumele crude îmi dau senzația de sațietate. Un țel pe acest plan e să mănânc mai simplu. Vă recomand să aruncați o privire la albumul meu cu jurnalul alimentar de pe Facebook, pentru că am primit niște comentarii destul de valoroase acolo. Am primit și două cărți în format PDF despre tema mâncatului pe fond emoțional, dar voi scrie despre ele după ce le citesc. La capitolul mișcare...am mers pe jos. Cântarul arată aceeași valoare, dar mă simt deja puțin mai bine în corpul meu, mai ușoară.
Ce am făcut pentru visurile/pasiunile mele săptămâna aceasta?
Am zis că un an mai strâng din dinți. Îmi va trebui multă tărie interioară, smerenie, liniște, putere de a mă deconecta de cele ce se întâmplă la muncă după program, putere de a nu lua nimic personal și de a nu mă găsi ultimul și/sau singurul vinovat pentru insuccesul instituției în care lucrez. În paralel va trebui să studiez câte un pic, dar zilnic, pentru a-mi atinge obiectivul propus. Trebuie să înțeleg DE CE fac toate astea și ele să devină motivația!
Ce am făcut pentru sufletul meu și pentru relația cu Dumnezeu în săptămâna aceasta?
Simt nevoia și dorul unui loc unde să mă pot regăsi. Îmi doresc o bisericuță unde să pot merge și să fiu doar eu cu Dumnezeu, nu cu relații, prietenii, discuții inutile în casa lui Dumnezeu. Șueta e fie pentru DUPĂ slujbele bisericii, fie la terasă, la cafea. Mi-e dor de perioadele când totul era simplu și drumul mai lin, mai plin de curaj.
...să merg mai departe.
Planific...
...să pot face cele ce le fac deja, dar într-un ritm mult mai susținut, consecvent.
Visez...
...
Beau...
...apă, ceai, cafea.
Mă simt...
...bine.
Mă gândesc...
...că mi-a luat o grămadă să scriu aceste rânduri, că m-am concentrat foarte greu. Nu știu de ce sunt așa risipită!
..."Problemele căsniciei” - Pr.Andreas Konanos, o carte foarte bună!
Gătesc...
...
🍅fiind la ai mei, mănânc ce se gătește în casă. Puteți urmări jurnalul meu alimentar aici🍅
Vă doresc tuturor o săptămână productivă și liniștită! SĂNĂTATE TUTUROR! ❤️
partea buna ca o data ce ai identificat tiparele pe care le-ai repetat an de an fara sa iti dai seama ca iti faceau rau, nu mai poti sa ti le ignori.
ReplyDeleteTe pup. Esti pe drumul cel bun. Asa sa o tii, si daca intr-o zi nu iti iese sigur iti va iesi a 2a zi.
a.
ReplyDeleteSi mie imi plac weekendurile de 3 zile. Mi-as dori asa sa fie mereu, dar nu se poa' (am cerut ! :D ) . Asa imi gasesc timp si de sport, poate o zi de post negru, gatesc pt restul sapt. si congelez si scap de povara pachete (oricum fac asta dar fac pe fuga), sa ma vad cu vreo prietena si mai ales de hobby urile toate, de ierburile si experimentele de pe balcon, de cusut si tricotat si citit.