Saturday, June 6, 2020

Gânduri pe puncte


  • Sunt încă la ai mei acasă. Am reînceput munca în forță, mă avantajează locația părinților mei, e mult mai aproape de serviciu, dar, cu toate astea, intenționez să mai stau maxim o săptămână pe aici.
  • Simt în mine o poftă de viață nebună. Simt literalmente cum s-au așezat niște lucruri în interior, deși de lucru mai e. Acum, când simt că pot/fac ce-mi doresc, sau propun, am și tendința de a mă aglomera, de a dori să fac mai multe lucruri deodată. Trebuie pot să mă disciplinez să le iau pe rând. Simt, cumva, că mi-am găsit și drumul, se face lumină în ceea ce vreau pentru viitorul meu.
  • Ceva despre care nu am scris deloc în ultimii 2 ani aici pe blog a fost planul sentimental. O mică parte dintre apropiați, care urmăresc și blogul, știau că apăruse cineva în viața mea. A fost bine cât a fost, însă drumul vieții mele s-a limpezit iar ca fiind unul pe care trebuie să merg singură. Am simțit că am făcut ultimele sforțări de a mă deschide sufletește în fața cuiva, am depășit multe bariere interioare, dar n-aș mai lua-o de la capăt. În jumătate de an fac 36 de ani, la vârsta asta nu mai e vreme de așteptat să fiu curtată, de descoperit persoana, de întreținut o relație, cel puțin nu pentru lucrurile pe care mi le doresc eu: familie și copii. Mă întorc deci iar cu fața spre planul profesional, spre pasiunile mele, spre Dumnezeu și vedem ce va mai oferi viața. Cât sunt ai mei în viață și frații mei au nevoie de mine, voi fi alături de ei, în paralel voi căuta să mă dăruiesc celor care nu au pe nimeni pe lume, iar spre finalul vieții...ce o vrea Dumnezeu, nu mă pronunț acum. Focul inimii mele: a iubi și a fi iubită și a experimenta maternitatea, de a trăi bucuria să-mi zică cineva ”mamă” nu cred că va fi stins niciodată în inima mea, însă când dorești ceva cu prea mult foc, cu atât mai îndepărtat de tine va fi acel lucru. N-am știut niciodată să las dorința asta să se ducă, cine aș mai fi fost eu fără dorirea asta a inimii mele? Nu simt amărăciune în inima mea, viața merge mai departe & the show must go on!
  • Testez acum Google Calendar. Sunt curioasă ce roade va da, dacă e mai practic decât scrisul în agendă, deși eu sunt mult pe clasic: hâria, pixul și notarea simplă, dar na, sunt deschisă schimbării.

Zile senine!

2 comments:

  1. Draga mea, dacă vrei musai un copil poți să-l crești și singură. Nu e ușor, e chiar cumplit de greu, dar merită fiecare secundă.
    În septembrie se fac 2 ani de când sunt mamă singură și n-am murit. :)) Ba chiar, șocant, sunt mai bine ca niciodată. În unele aspecte...
    Da, știu... gura lumii... prejudecăți... Dar, până la urmă, nu ne plătește nimeni facturile. Nu datorăm nimic nimănui. Important e să fim bine sufletește/emoțional/psihic.

    În altă ordine de idei, te citesc cu aceeași plăcere. Deși nu am mai scris comentarii. Pupici! Te îmbrățișez!

    ReplyDelete
  2. Irina, nu închide ușa! Vei găsi omul acela responsabil și matur care să te iubească și să împartă cu tine viața asta vremelnica! Așa simt eu. Oricum, maternitatea este un lucru minunat și nu trebuie să renunți pentru nimic în lume la dorința de a fi mamă! Adelina, chiar mă întrebam ce mai faci! Mă bucur că ești bine!

    ReplyDelete

Pericol de electrocutare!

Aș fi vrut să scriu pe blog despre un subiect mai vesel, sau plăcut, dar cum pe mai toate canalele media găsim mult conținut lipsit de subst...