Ce m-a învățat pe mine sărăcia din ultimele 8 luni de viață

 Salutare, dragilor.

Am pus inteționat cuvântul ”sărăcie” în titlul următoarelor rânduri, pentru a capta atenția voastră, dar și pentru că așa resimt viața cu un salariu mic și cu cheltuieli duble decât câștigi.

Reamintesc faptul că în octombrie 2020 demisionam de la un loc de muncă în care câștigam binișor, motiv pentru care m-am întins la multe cheltuieli extra față de cele cu adevărat necesare, ca următorul loc de muncă să-l găsesc abia pe sfârșit de ianuarie 2021. Eram atât de ”disperată” de a munci că am spus ”da” primei oportunități apărute, deci ceva cu un program destul de lung (ture de 12h, 48h de muncă pe săpămână), cu un salariu modest, minimul pe economie.

Vara trecută, când începuse să-mi devină aproape insuportabil mediul și stresul de la fostul loc de muncă, aveam momente, dese, când spuneam că m-aș duce și să spăl vase într-un restaurant, doar să plec de acolo. Se pare că, parțial, universul mi-a ascultat dorința. La momentul respectiv nu știam că 2 lei pe lună nu-mi sunt suficienți.

Cu toate astea, privesc cu încredere spre viitor. Știu că ce trăiesc acum e o experiență, o lecție de viață din care trebuie să învăț ceva, dacă nu mai vreau să o repet. Recunosc că în sufletul meu sunt o fire materialistă. Aș vrea să zic că-s modestă și m-aș mulțumi pentru tot restul vieții să câștig doi lei, dar nu e așa. Îmi place confortul, îmi place să trăiesc normal, îmi plac lucrurile de calitate, îmi plac experiențele de viață ce pot fi cumpărate - o excursie, un curs etc. Îmi place să investesc în mine, îmi place să-mi cumpăr diverse lucruri. Nu am avut niciodată mentalitate de om sărac, nu am avut expresii gen ”banii nu cresc în copac”, nu m-am zgârcit când am vrut să dau banii pe ceva. Cu toate astea, experiența acestor luni cu punga mai strânsă, m-au învățat, până în clipa de față, niște lucruri, pe care nu le știam, de care nu eram conștientă.

• să nu (mai) cumpăr mâncare mai multă decât pot mânca în 2-3 zile. De asemenea să nu gătesc mai multe feluri de mâncare deodată, din care parțial să arunc ulterior. Să mănânc mult mai simplu decât o făceam și înainte. Să cumpăr în cantități mai mari alimente neperisabile. Să caut dacă e ceva la reducere.
• soluțiile de curățenie, ”n”, odorizanți de cameră, parfumuri, geluri de duș pot fi 1.reduși la un minimum minimorum fără probleme, 2.unii pot fi eliminați complet, 3.pentru alții există variante mai ieftine, dar care nu-s mereu și musai mai bune (am luat o dată un detergent de vase la 2 lei, care 2 lei a făcut, dar și o soluție de geamuri ieftină, dar foarte bună, deci trebuie testat și găsită varianta cea mai bună)
• nu mai păstrez haine care o să-mi vină cândva, nu am haine păstrate că-mi aduc aminte de nu știu ce. Păstrez doar rochia pe care mama a purtat-o când s-a căsătorit civil cu tata și încă o rochie făcută de ea. În rest am TOT ce ține de haine, toate sezoanele, lenjeriile de pat, prosoapele și încălțările într-un singur dulap, care are și spații goale. Știu foarte bine ce-mi vine bine, culori, materiale și mă axez pe ele. Nu mai testez stiluri vestimentare. Mă prind bine rochiile feminine, ținutele office, ținutele casual. Am câteva rochii de vară, tricouri și blugi, cămăși, sacouri, fuste și malete pentru sezonul rece. Nu mi-am mai luat haine în acest răstimp și nici nu mai am în plan s-o fac prea curând,
• nu mai am accesorii tip gablonț. Am păstrat câteva care sunt chiar deosebite, pe restul le-am donat. Am câteva bijuterii din argint pe care le port constant și, pe viitor, când îmi voi reveni cu banii, vreau să iau strict ceva de valoare, din aur, care pot fi dăruite ulterior cuiva din familie, sau valorificate într-un moment de restriște.
• nu mai cumpăr cărți, decât în momentul când nu voi mai avea ceva necitit în casă. Nu am realizat decât acum CÂTE cărți îmi luam lună de lună...
• nu mai țin nimic în casă pentru ”cândva”. Nu am pungi, nu am cutii, nu am brizbrizuri, nu am obiecte de decor, nu am veselă pe care să n-o folosesc constant.
• caut să am ca prioritate no.1 cheltuielile lunare, rate, facturi. Abia după ce achit toate astea, lună de lună, văd cum mă gospodăresc cu mâncarea și neprevăzutele. Cu toate astea, nu am devenit chitră, pentru că, repet, nu am mentalitate de om sărac, din când în când ies și beau o cafea în oraș, sau mă plimb undeva cu frații mei etc.

Later edit:

• nu intru în magazine tip China Mall, Jumbo, Pepco, decât dacă știu exact că am nevoie de ceva de acolo. Acestea sunt genul de magazine din care cumperi chiar dacă n-ai musai nevoie de ceva în momentul respectiv.
• de asemenea nu mai intru pe site-uri online de haine, încălțări, librării, sau în magazine de haine, fie ele și second-hand. Compulsia asta de a nu mai cumpăra s-a redus și de la lipsa fondurilor și de la, culmea, eliminarea din viața mea a persoanelor care se legau constant de cum mă îmbrac, că nu-s asortată, că nu am pantofii adecvați la fustă, pantalon, rochie etc. :o). Yep, există astfel de oameni.
• merg rar în magazine mari tip Carrefour, Auchan, Kaufland. Merg la magazinele mai mici tip Penny, Lidl sau la o piață deschisă din zonă.
• evit să am sume mari cu mine, pe perioade mai lungi de timp, pentru că uit care-s prioritățile și am senzația că sunt suficienți pentru tot ce e de achitat, plus mărunțișuri pe lângă și nu e așa aproape niciodată. Din această cauză pun imediat pe card eventualele avansuri la salariu, sume primite din te miri ce alte surse, achit ce e la rând de achitat (rate, facturi, etc.) și dacă rămâne ceva, îi pot cheltui în voie.

Cam astea-s concluziile la care am ajuns până în prezent. Voi ce părere aveți despre bani, salariile din Ro, despre a avea și a nu avea bani? Personal cred că ideea de prosperitate la noi e demonizată, ca multe altele. Cine o duce bine, clar e un ticălos care face lucruri necurate, dacă o ducem rău, ne plângem, dar fără să aducem o schimbare în viața noastră. Eu, una, nu mă pot mulțumi cu puțin nici măcar pe planul acesta financiar :o).

Numai bine va doresc! Irina