De unde să încep?

Mă tot gândesc la perioade trecute din viața mea. Mă întreb cum reușeam să fac atâtea, deși nu aveam o stare mentală bună deloc, iar acum abia mă adun să fac o singură activitate, încep 5 deodată și parcă nu termin nici măcar una.

Mi-e greu să mă motivez singură. Dintotdeauna mi-a fost. Și parcă ce am reușit să fac a fost așa, dusă de un curent generat de alții. Am atârnat mereu de ce mi-au zis alții că ar fi optim pentru mine, iar multe dintre alegerile mele au fost pur conjuncturale, sau din cauză că ajunsesem în așa fundătură de drum, încât trebuia să aleg ceva, oricât de potrivit/nepotrivit îmi era.

Acum m-am debarasat parcă de curenții aceștia exteriori și eu nu am cârje. Ce vreau să fac, ce pot să fac? Aleg ce e mai ușor, mai comod: nimic. Mi-e greu și să mă dau jos din pat câteodată. Și totuși de undeva trebuie început, ceva poate fi făcut. Nu e păcat să treacă anii, viața, iar eu să simt că am trăit inerțial?

Mă întorc la două lucruri scrise aici pe blog, acum niște ani:

• spală vasele și
• fă patul.

Atât. Măcar atât, pentru acum, pentru câteva zile, pentru o vreme. Apoi vom mai vedea.

O săptămână ușoară să aveți!

Irina