Priorități

Nu știu despre voi, dar eu sunt genul de om care ar vrea să facă o mie de lucruri. Ar vrea. Ce se întâmplă de fapt, ce e în spatele acestor dorințe parcă fără de sfârșit, cel puțin în ceea ce mă privește, e o perpetuă stare de reverie, de visare. Parcă aș face și aia, dar și aialaltă, ce frumos ar fi când voi fi eu te miri unde, te miri în ce mod... Cred că mi-ar trebui vreo trei vieți să reușesc să bifez tot ce visez eu în mintea mea.

Sursă foto Pinterest

În cartea autorului Gabor Mate - ”Minți împrăștiate” (recomand și cartea și autorul), am găsit pentru prima oară, frumos explicat, acest fenomen al reveriei. Cartea se învârte în jurul subiectului de tulburare a personalității de tip ADHD, dar la o analiză mai atentă, problema de fond este o tulburare de atașament (am niște pasaje subliniate pe care le voi urca aici pe blog și voi scrie, printre altele, și definiția exactă). Cine ar fi zis că, imposibilitatea de a începe și finaliza ceva, oricât de mare sau mic, lucrul mereu pe ultima sută de metri, anxietatea deadline-urilor, blocajul în fața acțiunii, are ca problemă de fond...TRAUMA? Mă bufnește și râsul, sincer, dar despre altceva vreau să scriu azi.

Azi am avut o zi din aceea de copleșire. Am ziua la dispoziție, doar pentru mine (sunt fără job, iar). Am o grămadă de făcut, pe lângă ce trebuie, am o grămadă și de lucruri pe care mi le-aș dori mult să le fac. Ce fac exact? Nimic, mă învârt de colo-colo, simțindu-mă vinovată și anxioasă :)).

De aceea, cred că este foarte important să revin iar la mult-iubita mea planificare. Anii de bullet journaling/jurnal pe puncte, m-au învățat niște lecții. Una din ele e că putem transforma în prioritar ceva ce nu e chiar așa prioritar și poate sta bine mersi la coada listei de to-do.

Care sunt prioritățile mele? Momentan încă mă gândesc la asta, dar până aflu eu răspunsul pentru viața mea, persoana mea, situația mea actuală de viață, vă invit și pe voi să vă răspundeți la această întrebare: care-mi sunt prioritățile? Apoi vom vedea, tot împreună, ce putem face, punctual, pentru a lucra în acord cu prioritățile vieții noastre.

Spor la treabă!

Irina