Noutăți, nu prea, dar am zis să șterg totuși praful pe aici. Nu am făcut mare lucru în ultima vreme, destul de mult stat degeaba (nu-mi plac vacanțele prea lungi, sunt obișnuită să lucrez), așa că mi-am ieșit din ritm complet... Planuri am multe, ca de obicei, dar parcă e mai comod statul în pat degeaba :)). M-a prins foarte tare un serial pe Netflix și pot spune că am stat mai mult pe telefon, uitându-mă la serialul acesta, fiind captivată de ce va urma mai departe.
La școală e bine, interacțiunea cu copiii îmi face bine, mă încarcă și mă motivează. Mi s-a spus iar, de către niște elevi, să mă fac psiholog pentru că dau sfaturi bune și știu să ascult. Nu știu dacă astea sunt niște motive suficient de întemeiate pentru a intra în acest domeniu, dar nu mi-ar displăcea să pot fi, cumva, și mai aproape de ei, mai mult timp.
Săptămâna trecută mi-am făcut un plan pe următorii 10 ani dpdv profesional, singurul plan pe care simt că-l pot controla cât de cât. Regret perioada dintre vârsta de 20 și 30 de ani, deși nu aș exagera să zic că acei ani nu au existat pentru mine, din multe puncte de vedere. Deplâng ce aș fi putut face atunci dpdv profesional, afectiv, ca experiențe de viață, ca descoperire și așezare interioară. Însă mă tem că, în acei ani, eu nu am fost prezentă în viața mea. Îmi amintesc cum eram și cum mă chinuiam să fiu și îmi vine să-mi plâng de milă... Dar ăsta e alt subiect, altă discuție. Important e ce voi face de aici înainte... În acești următori 10 ani vreau să definitivez niște lucruri pe partea profesională. Anul acesta de pauză, octombrie 2020-octombrie 2021 a fost un an care m-a alarmat foarte tare și m-a forțat să văd un pic lucrurile mai limpede, mai clar. Parcă mult, mult balast și confuzie s-au dat jos de pe ochii mei și m-am trezit la o realitate nouă. Simt că am murit și am înviat de câteva ori în ultimul an, dar am ieșit mai puternică la capătul lui, capăt pe care nu-l mai vedeam, sincer spun... Deși mă consider o femeie inteligentă, echilibrată și matură, am avut revelația că încă eram într-o cocoloșeală emoțională, încă mă bazam pe niște lucruri pe care nu ar fi trebui să mă bazez la anii mei, încă mă comportam copilărește financiar vorbind (cheltuind complet irațional orice bănuț pe care-l făceam sau primeam), mă bazam pe alte lucruri decât meseria și cariera mea, pe care nu o aveam de fapt și pe care nu m-am spetit s-o dezvolt (parte dintr-o neîncredere cruntă în mine, parte pentru că mă aflam într-un soi de confort care nu-mi ridica problema că la un moment dat va trebui să fiu pe picioarele mele 100%). Long story short, rămâne acum doar să mă axez pe ceea ce mi-am propus și...să vedem ce iese!
mult succes si spor in toate!Doamne ajuta!
ReplyDelete