De final de an...

Nu știu cum e la voi, dar eu simt că anul 2021 a trecut ca o ploaie rapidă peste mine. Nu știu când a început, nu știu când s-a dus. Nu pot spune că am făcut un lucru demn de adus aminte în cele 12 luni scurse, dar o grămadă de lucruri de tristă amintire, da. Parcă mă doare așa un pic, acest gând, mă întristează. La final de an vin cu niște concluzii destul de grele, de apăsătoare, pentru mine... Lumea s-a schimbat ireversibil, nu doar din cauza pandemiei. Pandemia a scos din fiecare ce avea deja, rezervele interioare. Ne-a înspăimântat și mai rău, ne-a înfricoșat și mai tare, ne-a înrăit și separat și mai mult. Un om demoralizat și înfricoșat e ușor de manipulat. Nu o să mă duc într-o latură politică și nici chiar religioasă, dar acesta e curentul, să dai cu biciul în niște oameni deja cocoșați de diverse...cheia succesului!

Ma tot gândesc, care ar fi barometrul că nu trăim chiar fără rost? Știți, e întrebarea care mă chinuie din copilărie. În ceea ce mă privește, barometrul acesta s-a schimbat mult. Mi-am dorit niște lucruri, nu s-au întâmplat. Când te apropii de 40 de ani, îți schimbi și perspectiva, nu mai poți tânji ca un adolescent la lucruri care știi că nu se vor mai întâmpla. Dar poți în continuare să faci unele lucruri:

• să fii bun, să ajuți, desconsiderat, să zâmbești, să mulțumești pentru ce ai și să tragi tare de fiecare clipă, s-o trăiești în toată seva ei. Raportat la niște experiențe personale, mă gândeam cât de inutil e să îi spui cuiva doar o dată că-l iubești, sau că îi prețuiești prezenta, sau ceva, orice l-ar face să se simtă fericit. Suntem ființe vii, în mișcare, în schimbare. Eu una nu mă pot hrăni din amintiri, din trecut, din ce mi-ai zis acum 5 ani. Nu există decât AZI. Azi vreau să știu iar că am contat pentru cineva și dacă eu nu primesc asta, că nu am de la cine, voi spune eu, voi arăta eu, altora. Desconsiderat.
• să fii pasionat, să fii curios. Să te dezvolți clipă de clipă, să nu fi blazat. Să te mulțumești cu niște date primite. Să fii energic și în planul dezvoltării tale, fie emoțional, fie spiritual, fie intelectual, fie profesional.
• să realizezi că ai mai mult decât mulți. Acolo, unde ești tu, în circumstanțele tale. Câți nu plâng prin spitale, pe străzi, câți nu-s sub teroare acum? Femei, copii, bărbați. Înfometați, speriați, alertați, îngroziți? Eu, una, n-o să pot ajunge acum în Africa, dar pot să fac puțin bine pe raza mea de acțiune (deși, credeți-mă, sunt un om sictirit și furios pe/în orașul ăsta gri și mizer... și nu aduceți acum în discuție marea, marea e pe o latură a orașului, noi umblăm pe cealaltă latură a lui). Deși am inima sângerândă în mare parte și-s mereu frustrată de ceva, când ies pe ușă, parcă ceva se schimbă în mine. Mă bucur mult să văd oameni, le zâmbesc, vorbesc frumos cu copiii și profit de ocaziile când mă pot arăta om, la magazin, pe stradă, la muncă. Nu tot timpul, dar în mare parte.

Ce să zic? Mă bucur că am reușit să cristalizez câteva gânduri... Sper că sunteți bine, cu toții!