Azi am profitat de încă o zi liberă, cu program de voie și am zis să-mi fac ordine prin laptop. Am găsit acest document text, scris undeva prin 2017. Nu știu exact cum l-am scris, dar îmi aduc aminte de contextul în care eram atunci. Cinci ani mai târziu, pot să spun că am bifat o mare parte din ce am scris acolo. Mi s-a părut interesant și vreau să-l public și aici, poate vă e de folos și vouă să vă faceți acest exercițiu imaginar:
Ce e important pentru mine?
pacea sufletului și a minții, legătura cu Dumnezeu vie, încrederea în forțele mele și în ajutorul lui Dumnezeu, încrederea că binele învinge, că universul și viața e armonie. Speranța, gândurile sănătoase, familia, creativitatea, arta, frumosul, cunoașterea, dezvoltarea, creșterea, să mă cunosc, să mă vindec, să mă iubesc, să mă accept, să mă prețuiesc, să-mi acord iubire și atenție.
Ce e necesar pentru mine?
să am un cămin, o casă în care să mă simt bine. Să fie cald în casă. Să am bani din care să-mi plătesc cele necesare vieții, traiului în societate. Să fiu în forma, sănătoasă. Să intru în contact cu oamenii, cu lumea, sa am o viață socială.
Fără ce pot trăi?
pot trăi fără excese, fără lucruri în plus, fără prea multe haine, cu puțină mâncare, fără dramă, abuz, șantaj emoțional, presiune psihică, umilire, stânjenire, spălare pe creier-manipulare, insulte, vină, probleme false sau inexistente, anxietate, stres, nevoia de a agresa, violență, nevoia de a mă răzbuna, de a-mi face dreptate.
Din ce pot trai?
dintr-un job cu program flexibil, din mai multe joburi part-time, din ateliere, din meditații, din vânzarea de lucruri handmade și tablouri, din conceperea de cursuri, din grafic-design.
De ce mă pot lipsi?
Facebook, relații imaginare, îndrăgostiri imaginare-adolescentine (de tipul fan), 11 h de job, un job care ma pune în situații umilitoare, de relațiile, fie ele de rudenie, care ma învinovățesc, mă șantajează și mă abuzează emoțional, verbal, mental, de cheltuieli excesive, de cardul de cumpărături, de mersul cu mașina în permanență, lecturi nefolositoare, hainele în exces, tot ce e în plus, de produse cosmetice, de produse de curățenie, de pierdutul vremii, de fuga în imaginar.
Mai jos atașez și acest desen făcut de sora mea tot pe atunci, pe un capac de cutie de pantofi, suntem noi 3, frații: eu, Andrei și Alexia.
Sunt utile aceste intrebari mai ales cand suntem intr-un moment de impas si incertitudini interioare, de framantari ce nu ne dau pace. Le voi prelua si eu partial pe blog la jurnal. Imi amintesc cand ti-a citit prima oara primele randuri. Zambesc! Au trecut cred ca mai bine de 5 ani de atunci. Nu-mi amintesc exact, dar stiu ca reactia mea a fost ceva de genul: , e,hai ce ma plang eu atat si dramatizez, ce crezi ca esti singura cu drame, framantari, trezete-te, nu traiesti in padure...,, cam asa au inceput constientizarile pas cu pas, dar in ritmul melcului. Cu timpul am invatat ce este recunostinta. Sunt recunoscatoare ca pot citi aceste randuri. Multumesc pentru aceasta postare. Succes mai departe cu jobul!
ReplyDelete