Blogonnoiembrie 2022: ziua 4

Ieri, pe data de 17.11, am achitat ultima rată la mașină, cu care am și încheiat creditul auto luat în 17.11.2017. Am dat jos de pe inima mea un pietroi enorm. Nu pot spune că regret decizia făcută în acel an, dar nici n-aș repeta-o. Ce pot spune despre acești cinci ani din punct de vedere financiar, dar și din punct de vedere OMENESC, sunt următoarele:

buburuza în stânga și mașina alor mei în dreapta

• la momentul respectiv nu mă încadram cu salariul pentru a primi creditul. Nu vreau să detaliez aici de ce, pentru că nu vreau să incriminez pe nimeni. Vârsta crudă și lipsa experienței de muncă și de viață m-au făcut victima docilă a unor nereguli pe plan salarial. Ce voiam să menționez e că, banca, ca să-mi aprobe creditul, mi-a solicitat un co-creditor, de la care aveam nevoie de un extras de cont în care să apară situația salarială. În acel an mi-am dat seama că uneori îți sunt mai apropiați străinii, decât rudele. Nu vorbesc aici de părinții mei, pentru că tata e cel care mi-a dat avansul necesar la acea dată pentru credit, adică 2000 de euro. Persoana care a zis da, fără să clipească, la a se oferi ca și co-creditor a fost tanti Viorica, mama mamei mele vitrege. Treaba cu co-plata e o formalitate, în cazul în care tu nu mai poți susține rata, altcineva să preia creditul, situație care era puțin probabilă. La scurt timp de la acest moment tanti Viorica a și murit de cancer pulmonar și e un om care mie îmi lipsește sincer, am zis că voi scrie la un moment dat de ea aici pe blog.
• ce nu îți zice nimeni e și invidia pe care o stârnești în preajma ta. Am văzut oameni care și-au schimbat comportamentul față de mine, de parcă îmi luasem un Maybach și câștigasem la loto, dar și cum s-au erodat, ușor-ușor niște relații. Mi-aduc aminte chiar cum m-a întrebat cineva cu o oarece satisfacție în glas că dacă mi se anulează creditul pentru că tanti Viorica murise (a murit în aprilie 2018).
• nu-ți spune nimeni că pe lângă rată, o mașină nouă mai înseamnă: ITP, RCA, Casco(obligatoriu în cazul meu), verificările anuale și schimbul de filtre, ulei, care nu se poate face decât la reprezentanță și care m-a costat mereu în jur de 100 euro, schimbul anvelopelor, achiziția a încă unui rând de anvelope, alimentarea și întreținerea. Făcând o medie la toate astea, aș zice că plătești aproape încă o dată rata, lună de lună. Deci o mașină nouă e un lux!
• creditul acesta auto m-a costat: posibile vacanțe, posibile îmbunătățiri personale interioare și exterioare (haine mai de calitate, tratamente medicale, investigații etc.). M-a costat deseori alegerea dintre ceva bun și mediocru, pentru că nu-mi permiteam varianta bună. M-a costat liniștea sufletească când am rămas fără muncă și perioada când m-am reîntors în învățământ pe un salariu decent, adică aproximativ un an. Da, veți spune, a fost alegerea ta, însă în noiembrie 2017 nu prevedeam nici în cele mai urâte vise ce-mi va aduce următorii cinci ani. Am putea spune chiar că acești cinci ani au fost o ridicare, o cădere urâtă și o ridicare nouă, încet și sigură.
• pentru curioși, în acel an greu dpdv financiar, m-au susținut exclusiv părinții cu sume nu mici, lunar. În august, tot acest an, am achitat ultima rată la CASCO, în octombrie rata la aparatul de aer condiționat, acum în noiembrie creditul auto. Vreau să închid și cardul acela de cumpărături, în care tot pun și iar iau bani, apoi mă voi axa pe a le restitui împrumutul alor mei. De ce? Tata se apropie de pensie, nu-i va prinde rău să mai aibă o sursă de bani de undeva, mama mea vitregă e casnică, iar frații mei sunt adolescenți și au o grămadă de nevoi. Soră-mea face acum meditații la română, mate și desen, deci numai astea și sunt o cheltuială mare lună de lună. Și una peste alta, așa îmi spune conștiința și bunul simț să fac :), cumva întorc sprijinul oferit.