Sunday, December 26, 2021

Despre morți, numai de bine!

Pentru că mâine ziua mea și fac 37 de ani, cred că-mi vor fi permise și trecute cu vederea rândurile de mai jos (asta dacă nu găsiți ceva bun în ele). Am atât de multe lucruri de spus, încât nici nu știu de unde să o iau. Fac o mică introducere, ca să aibă sens rândurile ce vor urma.



După cum mă știți o parte dintre voi, eu sunt o fire activă. Îmi place să acționez și să acționez spre lucrurile pe care mi le doresc. Cum singurătatea, celibatul NU îmi sunt scopuri în viață, ci încă sper că nu e prea târziu pentru o familie, am fost activă și în direcția asta. Am cunoscut persoane noi, am ieșit la întâlniri, toate și totul cu dorința de a găsi pe cineva la fel de hotărât ca mine, că viața e mai frumoasă în doi, că o relație de cuplu îți poate înfrumuseța viața și că ne placem suficient și avem maturitatea necesară de a construi ceva în direcția aceasta. Aici am prezentat scopul/viziunea mea, gândurile cu care am plecat în această ”căutare” a lui Făt-Frumos, mai jos voi scrie ce am găsit pe acest sinuos drum al dating-ului la peste 30 de ani.

Până în 2018, lucrurile stăteau parcă mai simplu. Deși dorința era aceeași, eram mai puțin temerară în a merge în adâncul lucrurilor și dacă ceva nu-mi plăcea, dispăream ușor în fundal. Am făcut și până atunci numeroase pasiuni, am prins drag de diferite persoane, dar eram mai mult într-o buclă de imaginație, decât într-o halcă de realitate. În 2018 am cunoscut pe cineva dispus de a mă cunoaște. În 2019 m-am îndrăgostit rău detot de el și după un timp frumos petrecut împreună, planuri de viitor, speranțe, senzația că în sfârșit lucrurile iau o întorsătură frumoasă în viața mea, în 2020 mai, sunt părăsită cu un mesaj pe Whatsapp (matur, aplauze, încă!).

Mi-a luat puțin să mă dezmeticesc din acel frumos vis în care intrasem și, cam din vara lui 2020, am intrat într-o vrie nebună că eu trebuie să găsesc pe cineva care își poate asuma o relație cu bune, cu rele, suficient de copt și matur că lucrurile se și construiesc, că și în familiile cu 20 de ani în spate, oamenii încă se mai cunosc, încă se mai ciocnesc, încă apar momente de mare frustrare. Deci ce urmează să zic mai jos, este experiența unui an întreg și jumătate de cunoscut bărbați noi, întâlnit, chiar tentative de relații și o inimă sângerândă, agonizând, fără să găsesc acel om, bărbat, apt de ce caut eu.

Când m-am gândit să scriu aceste rânduri, am vrut chiar să pun ca titlu ”ghid de dating după 30 de ani”. Mi-aș dori ca postarea asta să ajungă la fetele și femeile tinere, să fie în gardă și să aibă grijă de ele. 

Aș putea să încep cu o mică glumă și să zic că dacă întâlnești pe cineva, îl cheamă Valentin și e zodia pești sau balanță, să fugi deja mâncând pământul. Dar vei avea surpriza să constați și că există bărbați din alte zodii, cu alte nume și cu diferite vârste (experiența mea a variat cu persoane între 30 și 44 de ani) care vor fi capabili de același nivel de imaturitate fenomenală.

Lucrurile stau în felul următor, concluzia e următoarea: conceptul de relație, în ziua de azi, pentru acești tineri între 30-45 de ani (nu știu cum e sub 30 și peste 45 și nici nu mă interesează), e că totul trebuie să fie ușor. Tu să fi super păpușică, cu gura mică, inexistentă și deschisă la orice formă de sexualitate dorită de ei. Asta e o categorie generală. Mai e și categoria celor cu o fire bună, cu un fond bun, însă atât de necopți, imaturi, prinși emoțional de părinți absenți, sau de mame posesive, încât ei vor, dar nu pot.

Am întâlnit detoate: cuvinte frumoase, apropiere, dar și brutalitate, înjurături (da, am fost înjurată și nu o dată, pe diferite teme...că mă dau nu știu ce, că nu am răspuns în secunda doi la diferite propuneri sexuale), insultată, minimizată, discreditată, lovită în cele mai adânci secrete ale mele. Însă cel mai grav, cel mai pervers, cel mai bolnav tip de bărbat mi se pare cel care se apropie de tine cu pași mici, așteaptă să-ți lași garda jos, îți intră în intimitatea sufletului, te face să crezi că e acolo și va rămâne și apoi dispare brusc. Uneori pur și simplu, la prima ciocnire, alteori după ce obțin ceva ce voiau, probabil, din primul moment. E trist să vezi acești bărbați, lipsiți de orice viziune, tributari plăcerilor imediate, cum se îndreptățesc în comportamentul lor. Uneori sunt fără școală, fără vreo meserie sau carieră, uneori și fără bani, alteori arată în ultimul hal, miros urât, n-ar recunoaște eleganța nici dacă i-ar intra cu forța pe sub piele, sunt lipsiți de curaj, bărbăție, ouă, pe românește, fac copii de care nu au grijă, distrug câteva femei prin promisiuni, dar fără să-și ia un angajament serios pe termen lung, vor beneficiile unei relații, dar fără angajamentul și ”presiunea” unei relații, care te ușuiesc că nu e treaba ta ce fac, după ce ați vorbit o săptămână non-stop și după câteva ore fără nici un semn, arunci și tu un ”ce faci?” și ei o iau razna că le îngrădești libertatea...

Din ceea ce am observat eu, există trei cauze care, după părerea mea, au distrus o generație întreagă de bărbați, cu potențial:

1.pornografia: pornografia, acest mare fenomen, cu o rată de dependență mai ridicată decât heroina, strică un bărbat în felul următor: îi creează dorințe denaturate asupra sexualității și femeii, așteptări nerealiste, îi e foarte ușor să ajungă în pat, iar ajunși acolo vor detoate. Nu-s o puritană, înțeleg firescul, normalitatea și cât de frumoasă e intimitatea în toate formele ei. Dar bărbații dependenți de pornografie, nu numai că nu trăiesc acestă intimitate, ci sunt frustrați dacă nu le faci pe toate și ești mai mult pe sentiment, emoție, conexiune și nu călărit animalic. Te consideră încuiată, neasumată, cu o problemă. Consider că pornografia distruge efectiv structura creierului, la fel ca alcoolul și îți denaturează modul în care vezi lumea din jurul tău. Corelat și cu hipersexualizarea care există în societate și care e strâns legată de pornografie (altfel nu ar mai fi ideal de frumusețe sânii giganți, buzele care atârnă de hialuronic, părul cât mai plin de extensii, atitudine lascivă, submisivă...), zic că viitorul sună rău detot.

2.mamele posesive, tații absenți: aici vorbim de traume familiale. Vorbim de părinți care la rândul lor au crescut fără afecțiune, fără modele de părinți echilibrați. Vorbim de mult alcoolism, violență, traume, vorbim de mame neîmplinite în relațiile lor amoroase cu soții lor, vorbim de femei rănite de avorturi, de bătăi, de greutăți, lipsuri. Femei care ajung să facă un, sau și un băiat, iar acela devine, fără voia lui, înlocuitorul de partener (fără ideația erotică). Mama se va realiza prin acest băiat devenit bărbat. Uneori decide când și dacă pleacă din cuib, cu cine și dacă e bună partenera pe care băiatul o alege. Uneori e atât de cocoloșit și satisfăcut de relația cu mama, încât va ieși în lume doar să-și ia porția de sex și se va întoarce la mami, care gătește, spală, calcă, îi dă bani, sau îl manipulează mental că nu e capabil de mai mult, sau că femeile-s perverse și rele. Tații ori nu sunt, au plecat din familie prin divorț, ori sunt și sunt cu paharul în față, sau prinși și ei în pornografie (îmi spunea un preot mai cunoscut din Constanța, că pornografia e o problemă inclusiv la bătrâni!).

3. femeile: am cunoscut și bărbați buni, cu fond bun, care au plecat cu un ideal în viață și au dat peste una, doua, trei femeie ”deștepte” care i-au stricat. Femei care și-au trăit, sau își trăiesc viața, care viață începe și se termină în pat, de fapt. Femei care au prins câte un șmecher mai avut, de la care s-au pricopsit cu o pensie alimentară și ele. Femei care i-au învățat pe acești câțiva bărbați buni lucruri pe care săracii nu le văzuseră nici în filme, ca apoi să rămână virusați de ele și să aibă așteptări nerealiste de la tot ce apare ulterior. Doar că nu toate suntem femei ”deștepte”, atât de ”deștepte”. Unele vrem stabilitate, carieră, facem școli, trăim din munca noastră, că-s 5 lei, că-s 5000 de lei, ne plătim consumația singure la un restaurant sau o cafenea, nu ne îmbracă nimeni, conducem mașini luate de noi, plătim facturi și rate și luam viața la firul ierbii, cu greutăți, dureri și suferințe pe care voi, plăpândele, cum bine vă spunea Budeanca, nu le veți experimenta, că sunteți la gene, la salon și atârnați de acești bărbați, cândva buni, acum niște ”proști” amețiți.

Viitorul nu „sună” bine deloc. Într-un podcast de-a lui Măruță, la care era invitat și dr. Cristian Andrei, acesta a subliniat o idee, pe care vreau să o las aici și care cred că e un factor care va acutiza și mai rău ce am scris eu mai sus. Acesta spunea ca rata relațiilor homosexuale în licee, în special relațiile între fete, a crescut cu 25% și el spunea că ar fi o cauză faptul că băieții sunt absorbiți de jocurile pe calculator și nu mai sunt prezenți în lumea reală, deci neinteresați de conexiunea și interacțiunea umană, sau spre sexul opus.

Acestea fiind spuse... nu știu unde o să ajungem în viitor, dar nici eu în mod particular. Poate, poate...din această mare de amețiți Dumnezeu îmi va scoate în cale un bărbat apt și asumat și matur... sau poate, poate, cer prea mult...

Numai bine!

Irina

1 comment:

  1. La mulți ani, Irina. Este trista aceasta realitate. Dar sunt sigura ca prin călăuzirea Domnului Isus și o cunoaștere tot mai mare a Lui, El îți va scoate în cale acea persoana care este pusa deoparte pentru tine. De restul te-a ferit El, cu siguranță. Te îmbrățișez. Roxana.

    ReplyDelete

Acum...8.08-14.08.2022

  Pentru că sunt iar într-o fază în care parcă trece timpul fără să fac ceva, intenționez să reiau  jurnalului săptămânal  aici pe blog :o)....