Totul răul spre bine!

Aproape și totuși departe. Cam acesta este sentimentul pe care-l trăiesc acum. Că mă simt departe de multe lucruri pe care le întrevăd și totuși aproape de ele. Că totul se măsoară doar între acum și faptă...

Cum bine spunea cineva, timpul nu are milă de nimeni. El își vede de treaba lui, tic-tac, ca un bătrân resemnat în fața vieții, care doar își mai măsoară clipele până va da socoteala pentru viața ce i-a fost dăruită. ”Finitude of time” cum spunea de altfel și Jordan Peterson. Zilele trec, se scurg, iar noi doar numărăm la final de rotație a planetei în jurul soarelui - încă un an, încă un an...și tot așa.

Uneori aș vrea să dau puțin timpul înapoi, să am răbdare cu anumiți oameni, cu mine, cu anumite momente. Dar realizez că, nejucând toate cărțile, cum o fac uneori, nebunește chiar, nu reușesc să văd mai din timp...un om, o situație, o experiență de viață. Făcând lucrurile pe care le-am regretat apoi, o scurtă vreme, m-am scutit de un regret ce ar fi ținut, apoi, ani, sau o viață.

Deci, concluzia, care ar fi? Să mă mai și iert, uneori... că nu degeaba spune românul: tot răul, spre bine!

Gânduri bune, tuturor!