Am avut un feedback plăcut la rândurile scrie aici și vreau să revin și azi cu câteva gânduri împărtășite pe blog, în colțișorul meu de lume virtuală.
Îi scriam ieri Irinei, că rezonez mult cu ce a scris în ultima vreme pe blog și că simt și eu nevoia de o schimbare pe aceleași coordonate. Deși am o casă destul de aerisită, cu puține din fiecare, tot mai găsesc lucruri de care mă împiedic, de care m-aș putea despărți, sau pe care nu le-am folosit în ultimele 6-12 luni.
Îmi aduc aminte de vremea când lucram la școala unde mi-am petrecut 5 ani din viață și care avea un fel de magazie și o cameră dezafectată, a nimănui, dar care ajunsese spațiu de depozitare. Era acolo depozitat și ce nu visai. Din angajații pe întreținere era un nene mai în vârstă, care era pe stilul ”nu știi când îți trebuie”. La o ultima curățenie în acele zone, m-am alăturat și eu, aruncând peste 50% din ce era depozitat acolo, spre groaza lui nenea C. L-am întrebat dacă în ultimii 3 ani am avut nevoie din cele care erau ținute pentru ”nu știi când ai nevoie” și mi-a zis că nu. Le-am aruncat cu promisiunea că, atunci când va fi nevoie de ceva, îl vom cumpăra.
Sunt de acord că, perioadele mai dificile dpdv financiar, veniturile mici, sărăcia, foamea, perioadele când nu găseai tot ce aveai nevoie la orice colț de stradă, a dezvoltat acest filon în unii oameni, de a păstra orice fir de ață. Cred că am crescut cu toții, sau am văzut măcar, pe la bunici, dacă nu în casa noastră, acel dulap cu detoate. Perioada mai dificilă dpdv financiar, prin care am trecut chiar și eu, nu demult, mi-a mai scos și mie gărgăunii din cap în privința aruncatului de bani pe orice. Deși am văzut și la mine, mai nou, o înclinare de a investi în stocuri (consumabile ca detergent, sau alimente neperisabile), nu am simțit că mă duc în direcția de a păstra orice nimic, pentru că nu se știe când îl voi putea cumpăra iar. Direcțiile pe care m-am dus eu au fost:
- a mă gândi de două ori când achiziționez ceva (poate îl am deja acasă),
- a mă gândi la ce îmi e cu adevărat necesar,
- a mă gândi dacă ce achiziționez e calitativ și nu îmi face rău mie (caut să mă întorc spre mai puține produse de curățenie, cosmetice și acestea să fie mai naturale ca și compoziție),
- a investi în lucruri de calitate,
- a achiziționa lucruri care pot veni doar în completare la ce am deja (fie alimentar, fie vestimentar, spre exemplu),
- a avea mereu în vedere să nu fac risipă, să nu mai arunc bani și timp pe geam,
- să nu fac rabat de la lucrurile care îmi fac plăcere și îmi înfrumusețează viața, dar care pot fi văzute ca o risipă a banilor (spre exemplu a îmi cumpăra flori/plante),
- a nu ocoli magazinele cu prețuri mici (gen Pepco), unde poți găsi lucruri drăguțe, accesibile și utile.
deseori mai putin e mai bun.
ReplyDeleteDar e drept, noi nu aruncam usor ci donam. Avem un grup pe fb cu vecinii de bloc, mai avem langa usa de iesire a blocului un loc unde lasam surplusul si scriem mare: De Donat, avem grupuri in cartier unde se vand lucruri f. ieftine si vand si eu f. ieftin (10-20% din valorea din magazin) iar acestea imi dau increderea ca orice ar fi, voi gasi, ieftin si imediat si nu e nevoie sa le depozitez acolo pentru vremurile cand...;
Sunt idei excelente,la care putini se gandesc-sau daca o fac nu gasesc sustinere sa le puna in aplicare.Americanii fac lucrul acesta de multa vreme;bine,acolo oamenii sunt mult,mult mai compulsivi in cumpararea de obiecte si de trebuie si de nu trebuie. La ei s-a si dezvoltat, raportat la aceasta situatie, o retea imensa de depozite care se pot inchiria si unde iti poti duce toate hodrobelele care-ti prisosesc-contra cost,bineinteles.
DeleteMulti nu reusesc sa plateasca chiria lor si asa s-a "nascut" documentarul difuzat pe TLC: Razboiul depozitelor.
Si eu incerc sa-mi simplific viata. Nu e usor, dar e foarte motivant,iar cand reusesc constat ca respir mai usor si sunt mai fericita !
Asadar, spor la curatenie ! Prin dulapuri si prin suflete !
Cristina
cred ca mereu ar mai fi ceva de debarasat, daca ne uitam bine :).La tine e asa de curat, de aerisit si de minimalist, foarte mult imi place.La calitate ma gandeam si eu, cel putin la haine,problema e ca uneori nici la haine scumpe nu gasesti decat carpe, niste materiale pur si simplu ordinare.Tot spun ca scot la interval masina de cusut, cred ca e timpul :))
ReplyDelete